Teodor Viorel Meleșcanu - spionul 007 al României sau prezidențiabilul nimănui / Teodor Viorel Melescanu - l’espion 007 de la Roumanie ou bien le présidentiel à personne

                                                                                

       

Versiunea română

Domnul Teodor Meleșcanu, fostul director al Serviciului de Informații Externe (SIE), se consideră și în același timp cred că într-adevăr este un bărbat rasat, plin de candoare masculină, cu o înfățișare plăcută și pusă la punct în cele mai mici detalii, pe care unii oponenți ai domniei sale, chiar  și din cadrul serviciului pe care l-a condus cu eleganță, spre surprinderea mea, l-au catalogat ca fiind  «gunoiul îmbrăcat în Armani». 

El este în același timp și un adevărat lord de România ce se comportă ca un gentleman, vorbind moderat și inflexibil, alegâdu-și cuvintele și frazele cu multă dibăcie în așa fel încât să nu trezească antipatii sau eventuale luări de poziții inconfortabile, lăsând pe interlocutor să creadă că el ar avea aproape întotdeauna dreptate și că de fapt ceea ce spune este interesant și de luat în considerație.

Cu toate acestea însă, în realitate, acest fel de comportamant ascunde un James Bond impenetrabil, intransigent cu el însuși dar și cu ceilalți, mai ales cu subordonații, care, pentru a-și păstra aparențele și superioritatea, este gata să facă orice, chiar compromisuri, cu o atitudine, manifestare și privire machiavelică care nu acceptă concilieri și care nu se abate de la o anumită linie pe care el a ales-o și a impus-o în relațiile cu lumea înconjurătoare.

Iată deci, în câteva cuvinte, cine este domnul Teodor Meleșcanu, fostul director al Serviciului de Informații Externe și actualul candidat independent (?) pentru alegerile prezidenìale din această toamnă  deosebit de activă în sfera politică din România.

Inainte de a trage o serie de concluzii privind titlul și conținutul acestui articol, să vedem mai întâi cine este, în fapt, acest domn și cum a ajuns el în poziția actuală de-a-lungul timpului, ținând cont de faptul că majoritatea vieții sale active și-a trăit-o în comunism de unde a apărut, după 1989, bine situat, cu un bagaj impresionant de cunoștiințe în domeniul politicului, dar mai ales în cel al diplomației, fapt pentru care voi trece în revistă câteva date biografice despre acest ex-tovaraș, transformat, prin lovitura de stat din decembrie 1989, în domn ministru, domn parlamentar, ba chiar și în liberal convins, cel puțin până acum câteva ore.

Eroul nostru, s-a născut la 10 martie 1941, în Brad, judeţul Hunedoara. După absolvirea Liceului «Moise Nicoară» din Arad, a urmat studii universitare la Facultatea de Drept din București (1959-1964) și apoi cursuri postuniversitare de relații internaționale la Universitatea din București (1964-1966). În perioada facultăţii, în 1961, şi-a satisfăcut stagiul militar la Şcoala Militară de Ofiţeri de Rezervă din Botoşani, încheindu-şi perioada cu gradul de sublocotenent (în retragere, arma infanterie). In anul 1966 a fost angajat în Ministerul Afacerilor Externe. Este doctor în Drept Internațional la Universitatea din Geneva, unde i-a cunoscut și chiar a colaborat cu actualul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, prea fericitul (?) Daniel, cu numele de mirean Dan Ilie Ciobotea, respectiv cu Ilie Sârbu care împreună, la un moment dat, făceau un trio demn de învidiat (a se vedea articolul despre aceștia pe pagina de Internet :

http://panait-munteanu.blogspot.ca/2014/06/implicarea-bisericii-ortodoxe-romane-in.html ).

Pe de altă parte, s-a speculat și faptul că a existat o filieră elvețiană în interiorul căreia, s-au făcut diverse aranjamente, nu prea ortodoxe, între Teodor Meleșcanu, actualul Patriarh Daniel și socrul lui Ponta, Ilie Sârbu, așa cum rezultă din pagina de Internet :

http://www.paginadepolitica.ro/melescanu-patriarhul-daniel-ilie-sarbu-ponta-filiera-elvetiana/

Între 1978-1985, a fost secretar II la Misiunea Permanentă a României de pe lângă ONU cu sediul la Geneva, perioadă în care timp de doi ani (între 1983-1985) s-a întâlnit cu prietenul său Ilie Sârbu,  unde acesta studia la Institutul Ecumenic de la Bossey în timp ce Meleșcanu își desfășura activitatea la Misiunea respectivă.  De menționat este faptul că nu de mult, la o televiziune din București, acesta a declarat că niciodată nu a avut ocazia să se întâlnească cu Ilie Sârbu pe care nici nu-l cunoaște personal. Ca o cimentare a relaţiei dintre cei doi politicieni, ginerii lor sunt la fel, dacă nu şi mai apropiaţi. Peter Imre, soţul Marinei Meleşcanu, nu scapă nicio ocazie de a-şi afişa prietenia cu Victor Ponta, prin relația de amiciție a soției sale cu Daciana Sârbu. Iată ce povestea el despre începuturile carierei sale :
 

                                                  

După decembrie 1989, referitor la cariera «diplomatică» a domnului Teodor Meleșcanu, o serie de ex-ofițeri de securitate ai fostului regim Ceaușescu au lansat numeroase acuzații că acesta ar fi fost ofițer de securitate sub acoperire. În sprijinirea acestei afirmații, generalul Ion Mihai Pacepa susține că Teodor Meleșcanu ar fi fost ofițer activ al Securitatii, care ar fi lucrat sub acoperire în Ministerul de Externe, așa cum era obiceiul în regimul ceaușist, iar Liviu Turcu, ex-ofițerul coordonator al Centrului de Informații Externe al Securității, a afirmat, de asemenea, că Teodor Melescanu ar fi fost ofițer de Securitate.

Cea mai dură acuzație vine însă din partea unui fost coleg de diplomație, diplomatul Mircea Răceanu, care în iulie 1989 a fost condamnat la pedeapsa cu moartea pentru spionaj în favoarea serviciilor secrete ale SUA, pedeapsa fiind comutată ulterior la 20 de ani de închisoare. În cartea sa «Infern 89», diplomatul Mircea Răceanu susține că politicienii Teodor Meleșcanu, Ioan Mircea Pascu și diplomații Gheorghe Tinca, Dan Ghibernea ar fi fost ofițeri de Securitate și că după 1989  ar fi colaborat direct cu Securitatea sub diverse nume de împrumut. Iată cum justifică el aceste acuzații :

                                                                           

http://www.hotnews.ro/stiri-esential-18324961-spune-melescanu-azi-despre-acuzatia-adusa-2005-fost-ofiter-acoperit-cum-plecau-romanii-studii-anii-60-cum-ajuns-coleg-doctorat-geneva-patriarhul-daniel.htm?cfnl=

Pe de altă parte, etapa mai puţin oficială a carierei lui este completată de surse diverse, cum ar fi fostul ofiţer al Centrului de Informaţii Externe al Securităţii, Liviu Turcu, refugiat în Statele Unite, care, în urmă cu mai mulţi ani, menţiona prezenţa unui număr de 11 oameni politici cu vizibilitate pe o listă interesantă, a cadrelor conspirate a fostului aparat al Securităţii. Turcu a fost şef al serviciului operativ al Direcției Securității Statului (DSS) pe grupul de spaţii SUA/Canada şi Europa de Vest, respectiv Germania, Austria şi Elveţia, iar după ce «a ales libertatea» a fost condamnat la moarte, în iulie 1989, de autorităţile comuniste. Ca mulţi dintre foştii ofiţeri de informaţii care şi-au ales refugiul în Statele Unite, Liviu Turcu a ajuns un colaborator preţios al comunităţii de informaţii americane.
 

 Lista publicată de Turcu, respectiv a celor 11 politicieni romåni aflaţi în fondul informativ al unor unităţi din fostul Departament al Securităţii Statului, cuprindea nume de răsunet, pe lângă Teodor Meleşcanu. Colegii săi de listă erau Adrian Năstase, Mircea Coşea, Mircea Paşcu, Radu Vasile, Eugen Dijmărescu, Alin Teodorescu, Viorel Hrebenciuc, Şerban Mihăilescu, Ilie Sårbu şi Gelu Voican Voiculescu. Câţiva dintre cei aflaţi pe lista lui Turcu au fost confirmaţi public - cum ar fi Mircea Coşea şi Şerban Mihăilescu, despre care CNSAS a precizat că au fost ofiţeri acoperiţi. Alin Teodorescu a confirmat şi el relaţiile cu Aparatul Securității, uitând să precizeze calitatea sa de lucrător pe ogorul a două instituţii de breaslă, dintre care una era dintr-o ţară comunistă vecină (nu şi prietenă).

În ce-l priveşte pe Meleşcanu, chiar actualul său coleg de gaşcă - Cozmin Guşă, a susţinut că acesta a fost ofiţer acoperit al fostei Securităţi înainte de 1989, spunând despre actualul candidat independent la alegerile prezidenìale că «Cei care vor să afle adevărul ar trebui să studieze ce făcea, în 1989, Meleşcanu, la Viena, foarte aproape de locul în care a fost omorât Marin Ceauşescu».

 Meleşcanu, potrivit listei lui Liviu Turcu, apărea în scriptele a nu mai puţin de trei unităţi ale Securităţii : U.M. 0195, U.M. 0625 şi U.M. 0544, fosta 0920. Unitatea Militară 0195 era fosta unitate de contrainformaţii externe care îi supraveghea pe ofiţerii din spionajul extern, mai precis pe ofiţerii DIE (Direcţiei de Informaţii Externe) iar U.M. 0625 a fost unitatea care se ocupa de contraspionaj pe teritoriul Romåniei în timp ce  U.M. 0544  (înainte de fuga lui Pacepa), avea indicativul 0920, tot din activul DIE şi trimitea ofiţeri romåni pentru a spiona în străinătate, sau cadre deplin conspirate care se ocupau de operaţiuni de comerţ exterior.

N-ar fi o problemă majoră vechiul pedigree al lui Meleşcanu, dacă omul a lucrat pentru statul român, înainte de 1989, servindu-și astfel patria în felul său și în acest caz să-i fie de bine deoarece răspunderea îi aparține integral. Problema ar fi însă reconversia unora dintre cadrele vechiului regim din România care au primit, după 1989, lumina (mai ales) de la Răsărit şi care s-au aşezat disciplinaţi, milităreşte, în siajul unor politicieni şi oameni de afaceri proeminenţi pentru care banul greu a venit în conturi pe filiera via Est. Direcția moldo-rusă a fost bătătorită intens de Teodor Meleşcanu, iar urmele trecerii sale prin spaţiul de limbă rusă, nu foarte îndepărtat, au stârnit, în 2007, un scandal public, datorită lui Mugur Ciuvică, actualul președinte al Grupului de Investigații Politice, cel care a dat în vileag documente scurse de la SRI, instituţie care ar fi monitorizat contactele realizate de acesta pe filiera cu pricina.

 În perioada 23-27 septembrie 2006, o delegaţie a PNL, condusă de Teodor Meleşcanu, a efectuat o vizită în Republica Moldova, iar în acea vizită PNL a semnat un protocol de colaborare cu Alianţa Moldova Noastră (AMN) din Republica Moldova. După numai cåteva zile, Serafim Urechean, liderul AMN, s-a deplasat la Moscova şi a extins acordul respectiv printr-un act de strånsă colaborare cu Edinaia Rossia, partidul lui Vladimir Putin.

 Legăturile dintre PNL, Alianţa Moldova Noastră (AMN) şi partidul lui Vladimir Putin, Edinaia Rossia, au fost deconspirate în urma scandalului provocat de Mugur Ciuvică pe marginea unor documente ale SRI prin care se proba existenţa unui corp secret, «Grupul de evidenţă», care monitoriza acţiunile politicienilor şi afaceriştilor romåni în zona Răsăritului Romånesc şi a fostei URSS.

Un serviciu de spionaj nu e tocmai un pension de domnişoare. În mod sigur, Dumnezeu nu a făcut spionii, după chipul şi asemănarea Lui. Aceștia prea sunt josnici şi urâţi pe dinăuntru, prea scormonesc cu minţile după cele mai perfide metode de a corupe şi înşela, de a schilodi şi distruge pe cei din tabăra adversă. Unii o fac pentru bani, alţii din orgoliu ori datorită faptului că s-au deprins cu ideea că aşa merg treburile în lumea noastră contemporană.

Vădit tulburat și cuprins sigur de remușcări dar mai ales și pentru a se proteja, Teodor Meleșcanu a negat public întotdeauna toate aceste acuzații, chiar și acum după ce și-a depus dosarul de candidat pentru președenție, afirmând că nu are «nicun schelet în dulap și nicio acuzație de corupție» iar la nivelul CNSAS nu s-a dovedit că ar fi fost ofițer de securitate sau colaborator, documentele aflate la dispoziția CNSAS fiind insuficiente pentru a sustine aceasta teză, deși, în urma ultimului incident avut cu Traian Băsescu, acesta a dat totuși de înțeles că posedă o serie de documente care atestează apartenența lui Teodor Meleșcanu la Securitate și că în schimbul tăcerii sale, Traian Băsescu i-ar fi cerut demisia care să fie justificată public ca fiind o acțiune promovată în vederea candidaturii sale la alegerile prezidențiale.

Ținând seamă de toate aceste aspecte, este de remarcat faptul că, după normele regimului comunist condus de Nicolae Ceaușescu, o carieră diplomatică a lui Meleșcanu ar fi fost imposibilă dacă el nu ar fi fost considerat «un element de încredere» de către conducerea superioară a PCR și, mai ales, de Securitate, în condițiile în care majoritatea personalului diplomatic îndeplinea sarcini pentru Direcția de Informații Externe, fie ca ofițeri activi sub acoperire, fie în calitate de colaboratori.

După decembrie 1989, Teodor Meleșcanu a fost subsecretar de stat, sef al Departamentului America Latină, Asia și Africa (1990-1991) și secretar de stat (1991-1992). In anul 1990, Meleșcanu a fost promovat la rangul de consilier diplomatic, iar in 1992, la cel de ambasador.

În perioada 1992-1996, a fost ministru de Externe în Guvernul lui Nicolae Văcăroiu și apoi ministru al Apărării în Guvernul lui Călin Popescu Tăriceanu, în perioada aprilie 2007 - decembrie 2008. Între 15 ianuarie - 29 februarie 2008, a fost ministru interimar al Justiției.

Omul politic Teodor Meleșcanu, demonstrează, prin tot ceea ce a făcut, trăsăturile unui traseit politic, astfel că în noiembrie 1996, a fost ales ca senator de Prahova, pe listele PDSR, iar un an mai târziu, în iunie 1997 a fondat aşa-numitul partid al coloneilor «Alianța pentru România», alături de pedeseriştii Mircea Coşea, Iosif Boda, Marian Enache şi mai ales cu suportul celebrului israelian româno-parizian Adrian Costea, tovarăşul eternului şi fascinantului Ion Iliescu.  În ianuarie 2002 Alianța pentru România fuzioneaza cu PNL și, la alegerile parlamentare din noiembrie 2004, este ales senator de Prahova, candidând pe listele Alianței D.A.

O altă informație controversată despre Teodor Meleșcanu este aceea că în 2009, a declarat că a fost pe scenă la mitingul din 2004 de la Ploiești, când Traian Băsescu ar fi lovit un copil și că a văzut doar că a avut loc un incident, dar nu și-ar fi dat seama ce anume este, ca și cum ar fi fost pe altă planetă.

Despre Teodor Meleșcanu se cunoaște și faptul că a fost administrator al grupului Rompetrol, condus la acel moment de miliardarul Dinu Patriciu. Unii analiști politici susțin, că numirea lui Meleșcanu în fruntea Serviciului de Informații Externe de către Traian Băsescu reprezintă una din manevrele lui Patriciu de a relua controlul asupra PNL și a reface alianța cu PDL.

În Biserică, în cultură, în educație, în mediul de afaceri și mai ales, în viața politică, securistul sau turnătorul îmbracă haina mincinoasă a unei profesiuni onorabile și ocrotit de controlul informației, pe care o deține, ne mutilează viața, aruncându-ne în sărăcie, ignoranță și degradare.

În cartea sa «Între linii», apărută la sfârşitul anului 2011, Eugen Mihăescu, fost consilier al lui Ion Iliescu şi fost ambasador al României la UNESCO, îl portretizează în cuvinte deloc măgulitoare pe fostul director al Serviciului de Informaţii Externe, Teodor Meleşcanu.

                                                 

Graficianul româno-american dezvăluie, într-una din paginile romanului său, care au fost resorturile propulsării lui Mircea Geoană în funcţia de ambasador la Washington în 1996 şi ce rol a jucat Teodor Meleşcanu în fulminanta carieră de diplomat a fostului preşedinte al PSD. Iată ce zicea Eugen Mihăescu despre aceștia :

«Noul ambasador (Mircea Geoană) avansase în carieră cu viteză cosmică : referent în '89, apoi purtător de cuvânt al MAE şi şef de cabinet pe vremea lui Meleşcanu, care avea nevoie de un chaperon (din franceză = companion) pentru fiica sa, o adolescentă cam şturlubatică», scria Mihăescu despre relaţia strânsă dintre Teodor Meleşcanu şi Mircea Geoană.

Într-un alt capitol al romanului de dezvăluiri politice dedicat dezastruoasei campanii desfăşurate de PDSR în alegerile prezidenţiale din 1996, fostul consilier al Ion Iliescu (înfrânt în acele alegeri de Emil Constantinescu) îi acuza de sabotaj pe Iosif Boda (la vremea aceea, consilier al lui Iliescu) şi pe Teodor Meleşcanu (în vremea aceea, ministru al Afacerilor Externe) explicând manevrele obscure care au stat în spatele formării Alianței pentru România, defunctul partid înfiinţat de cei doi, «nu erau în stare să regleze tirul, sfătuind candidatul Ion Iliescu să-şi adapteze discursul în funcţie de electoratul căruia i se adresa».

Ceea ce făceau aceşti aşa-zişi specialişti se numeşte sabotaj, dar asta a ieşit la iveală mai târziu, când s-a aflat că Boda şi Meleşcanu făceau dese vizite la Paris unde Adrian Costea, denumit «puşculiţa Securităţii», le plătea hotelul, îi invita la restaurante de lux şi la cazinoul din Deauville, unde puneau ţara la cale. Planul lor era simplu : dacă PSDR-ul şi candidatul său pierdeau alegerile, cineva trebuia să plătească, să-şi dea demisia. Aşa îşi imaginau că vor scăpa de vechii conducători, iar ei şi cei care se aflau în spatele lor vor putea pune mâna pe partid și bineînțeles pe funcții și mai ales pe bani. În timpul campaniei este greu să te detaşezi ca să poţi vedea întreaga imagine a intrigii, abia mai târziu s-a developat filmul, când cei doi care ar fi vrut să pună mâna pe un partid puternic şi bine organizat în teritoriu, au fost nevoiţi să renunţe şi s-au grupat într-o nouă formaţiune numită «Alianţa pentru România», povestea Eugen Mihăescu.

Senatorul Teodor Meleșcanu, propus pentru șefia Serviciului de Informații Externe, declara atunci că nu crede că poate fi exclus din PNL, așa cum spunea fostul lider al acestui partid, Crin Antonescu, întrucât s-a autosuspendat.

 El a spus că «este decizia lui» de a nu informa partidul în prealabil față de acceptarea nominalizării la șefia SIE, dar că «era păcat» să se rateze, din cauza crizei parlamentare de atunci.

 În același timp, fostul președinte al PNL, Crin Antonescu, declara că Teodor Meleșcanu va fi exclus din PNL, după ce a acceptat să fie numit în fruntea SIE, de către președintele Traian Băsescu și că «nu este cazul» să se autosuspende.

Prin desemnarea lui Teodor Meleșcanu în funtea SIE, Traian Băsescu nu a fost în fond decât consecvent cu o decizie luată și pusă în practică încă de la începutul primului mandat, adică să pună în funtea principalelor servicii secrete persoane provenind din Opoziție.

Vicepresedintele PNL, Relu Fenechiu, spunea la un moment dat că  partidul său nu are de ce să se simtă flatat de nominalizarea liberalului Teodor Meleșcanu la sefia SIE. El mai declara că Meleșcanu «va avea o cariera scurtă» la Serviciul de Informatii Externe deoarece, datorită infatuării sale și a deciziilor luate numai după judecata sa, nu se va împăca în final cu Traian Băsescu care este un om posesiv și autoritar.

Meleşcanu a fost, de-a-lungul timpului și o voce temperată a PNL în relaţia cu Traian Băsescu, el preferând să adopte atitudini moderate deşi tonul majoritar în PNL era unul vehement antiprezindenţial.

Cu altă ocazie, Meleşcanu s-a oferit să prezinte, în contextul controverselor legate de includerea campaniilor de presă printre vulnerabilităţile legate de siguranţa naţională din Strategia Naţională de Apărare elaborată de Administraţia prezidenţială, un proiect de compromis în care să elimine referirile de la capitolul vulnerabilităţi şi să introducă în schimb în preambul o referire la importanţa presei şi responsabilitatea jurnaliştilor.

In afară de aspectele prezentate, Teodor Meleșcanu  face parte și din frăția mosonică «Clubul de la Roma» al cărui rol este de a distruge conceptul dumnezeirii și respectiv doresc să instituie Noua Ordine Mondială care este baza programului acestei organizaţìi malefice oculte.

Iată lista masonilor din România din care face parte și Teodor Meleșcanu așa cum este ea în  prezent, pe care o puteţi  consulta dacă accesați pagina de internet de mai jos, iar alăturat, în fotografia anexată, apare numele lui Teodor Meleșcanu în calitate de vicepreședinte al Clubului masonic de la Roma și al cărui președinte este Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naționale a României :

 http://www.badpolitics.ro/lista-%E2%80%9Cneactualizata%E2%80%9D-a-masonilor-din-romania-raport-sri/

                                                    

Dacă doriți să aflați mai multe despre această organizație masonică care luptă împotriva creației divine, călcând-o în picioare și care propăvăduiește noul concept al divinității sataniste, accesați pagina de Internet :

http://panait-munteanu.blogspot.ca/2014/09/masoneria-romana-intre-adevar-si.html

In contextul actual, domnul Meleșcanu joacă o carte relativ periculoasă, atât pentru el cât și pentru SIE pe care l-a condus timp de mai bine de doi ani. După cum se știe, în România sfera politică este bulversată, mai ales de cca doi ani, de războiul psihologic dintre președintele Traian Băsescu și primul ministru Victor Ponta de când acesta a preluat frânele de la Palatul Victoria și a început să-l șicaneze pe șeful statului, utilizând propria sa voce dar și mașinăria PSD amplificată de posturile de televiziune Antena 3 condusă până mai ieri de actualul pușcăriaș Dan Voiculescu și respectiv de televiziunea România TV aparținând milionarului evazionist Sebastian Ghiță, prietenul de pahar al premierului.

Conform discuțiilor și comentariilor care au apărut în presă și televiziune, Traian Băsescu a cerut de la SIE lista ofițerilor acoperiți de după 1989 aflați în evidența acestui serviciu pentru a demonstra că Victor Ponta a fost ofițer sub acoperire în perioada 1997-2001 pe baza principiului menționat în Constituție care prevede că un procuror nu poate fi în același timp și ofițer de securitate acoperit. Seful SIE, Teodor Meleșcanu a refuzat să i-o dea lui Băsescu menționând că legislația actuală internă a SRI nu permite o astfel de cerere datorită secretului acestei liste la care numai el ar avea dreptul să o aibe și respectiv să o consulte.

Ca urmare, șeful statului i-a cerut acestuia demisia și pentru a nu fi dat afară, s-a convenit ca el (Meleșcanu) să demisioneze sub motivația înscrierii în calitate de candidat la președenția țării, pentru a nu se face speculații pe această temă. Pentru public însă el a venit cu o altă variantă. Iat-o :

                                        

Într-o emisiune televizată la Antena 3 s-a discutat despre faptul că domnul Meleșcanu a strâns numărul necesar de semnături ale unor persoane care l-ar  sprijini pentru candidatura la președenție, după discuția cu Traian Băsescu, nu pe filiera normală ci prin intermediul unei «Alternative Naționale» care a cumulat un grup de ONG-uri ce s-au ocupat într-un timp record cu strângerea de semnături la inițiativa domnului Mircea Dogaru, colonel și șef al Sindicatului Cadrelor Militare în Rezervă, care este prieten cu Teodor Meleșcanu. De remarcat este faptul că domnul Meleșcanu a declarat și respectiv a dezmințit faptul că Mircea Dogaru, cunoscut pentru pozițiile sale pro-ruse, ar fi strâns semnături pentru candidatura sa la președinție și a susținut că are «profilul perfect» și șanse foarte mari de a ajunge șef al statului la o emisiune a postrului de televiziune B1 TV. Iată însă că domnul Mircea Dogaru îl contrazice pe Teodor Meleșcanu susținând el a organizat strângerea de semnături în favoarea prietenului său, așa cum rezultă din video-clipul de mai jos :

 

                                                                                  

Pe de altă parte, domnul Meleșcanu, ca și Victor Ponta, a fost ofițer acoperit în sistemul securității statului, așa cum am arătat mai sus, astfel că în secret,  acești doi domni care se potrivesc de minune în ceea ce privește caracterul lor, au modificat legislația legată de acest aspect, elaborând o hotărâre de guvern (nr. 233/2013) care nici nu a trecut spre aprobare în plenul guvernului, prin care aceasta face referire la faptul că dezvăluirea publică a personalului, chiar și după încetarea raporturilor de muncă, este și râmâne «secret de stat» timp de 30 de ani. Victor Ponta, ca să se protejeze atât pe el cât și pe ceilalți securiști turnători, a introdus un punct suplimentar nr.4 care nu exista în vechea hotărâre din perioada guvernului Năstase și care  acum  întărește cele de mai sus.

Fostul șef al SIE, Teodor Meleșcanu, a anunțat că singurul mod prin care Victor Ponta poate fi, oficial, devoalat dacă a fost sau nu ofițer secret, este înaintarea unei cereri în acest sens către această instituție. Astfel, SIE ar fi obligat, conform legii, să spună totul în cazul Ponta. Însă, dacă Ponta are, cu adevărat, în trecutul său perioada de ofițer acoperit, SIE nu poate confirma pentru că datele sunt strict secrete, iar declasificarea lor s-ar face peste 30 de ani...Adică în 2031 !

Jurnalistul Moise Guran, plecând de la această declarație a lui Meleșcanu care este în cârdășie cu Ponta,  îi dă însă o lovitură puternica atât lui Victor Ponta și respectiv lui Meleșcanu, ce se poate dovedi fatală. In acest sens, jurnalistul a transmis deja o scrisoare deschisă către SIE în care cere să dea verdictul în cazul lui Ponta  : dacă a fost sau nu ofițer acoperit. Guran menționeză că, dacă Ponta a fost ofițer acoperit, SIE a încălcat chiar și Constituția țării pentru că a recrutat un procuror pentru serviciile sale.

Iată cum a încercat Teodor Meleșcanu să se disculpe de acuzațiile ce i se aduc cu privire la apariția legii nr 233/2013 care nu a trecut nici prin Parlament și nici prin biroul președintelui României :

                                              

Cu toate acestea, șeful statului are dreptul, conform Constituției, să consulte orice document strict secret când este în joc o problemă de stat sau o conspirație de natura celei prezentate prin care Victor Ponta este incompatibil și nu poate să fie în același timp persoană oficială a statului român și ofițer acoperit al unui serviciu de informații secrete.

In ce privește acuzațiile domnului Traian Băsescu adresate domnului Meleșcanu, în scandalul cu Victor Ponta, acesta (Meleșcanu) l-a luat pe NU în brațe, după cum urmează :
 

                                                

In încheiere, remarc cu profundă indignare și în același timp cu îngrijorare faptul că o serie de indivizi, care provin din vechea nomenclatură a fostei dictaturi ceaușiste precum și din noii viermi neo-comuniști, au reușit prin vicleșuguri, manevre, minciuni și promisiuni deșarte să înșele poporul român cu scopul vădit de a-și asigura puterea personală și împlicit să-și umple buzunarele din sudoarea acestui popor furat și năpăstuit de-a-lungul secolelor.

În ceea ce privește soarta viitoare a domnului Meleșcanu nu o văd deloc roză deoarece, în loc să se ocupe de bolile pe care le are datorită vârstei înaintate și mai ales a apropiatei apariții a femeii cu coasa, el se ocupă cu manevre și răsturnări de situații, gen James Bond 007, cu scopul vădit de a ajunge în final un președinte al NIMĂNUI.

                                                       

Version française

Monsieur Teodor Melescanu se considère et je pense qu’il est un homme rasât,  plein de candeur masculine  avec de bons regards et mis en place dans les moindres détails, que certains opposants l’ont étiqueté comme une «ordure habillée en Armani».

Il est également un vrai lord de  Roumanie qui se comportent comme un gentleman, en parlant avec une tonalité modérée et inflexible, en choisissant ces mots et ses phrases avec beaucoup de  dextérité afin de ne pas susciter des aversions ou prises de position inconfortable rusés, laissant l'interlocuteur à croire qu'il aura presque toujours raison et qu’en fait ce qu'il dit est intéressant et de prendre en considération, même si en réalité ce genre de comportement cache un James Bond  impénétrable, intransigeant avec lui-même et avec les autres, surtout avec ses subordonnés, qui, pour sauver ses apparences et sa supériorité, il est prêt à faire n'importe quoi, même du compromis, avec une attitude et une expression machiavélique qui n'acceptent pas la conciliation et ne s'écartent pas d'une certaine ligne qu'il a choisi et imposé dans les relations avec le monde qui l'entoure.

Voici donc, en quelques mots, qui sont M. Théodore Melescanu, l’ancien directeur du Service de renseignement extérieur et le candidat indépendant courant (?) pour les Élections présidentielles de cet automne, particulièrement active dans la sphère politique de la Roumanie.

Avant de tirer un certain nombre de conclusions sur le titre et le contenu de cet article, nous allons voir qui est en fait, cet homme et comment il est arrivé à  obtenir la position actuelle, à travers le temps, compte tenu du fait que la plupart de sa vie active et il a vécu dans le communisme d’où il est apparu, après 1989, bien situé, avec un bagage de connaissances impressionnant dans le domaine de la politique, mais surtout dans celui de la diplomatie, pour qui je vais passer en revue quelques informations biographiques sur cet ex-camarade, devenu à cause de la révolution de décembre 1989, un monsieur ministre, monsieur député et même un libéral convaincu, au moins, jusqu'à il y a quelques heures.

Notre héros est né le 10 mars 1941, dans le comté de Brad, Hunedoara. Après avoir passé ses examens au Lycée «Moïse Nicoara» d’Arad, a étudié à la Faculté de droit de Bucarest (1959-1964) et après a suivi les cours postuniversitaires de relations internationales à l’Université de Bucarest (1964-1966). Pendant ses études, en 1961, a effectué son service militaire à l'École militaire d’Officiers de la Réserve à Botosani, en terminant son stage avec le grade de sous-lieutenant. En 1966, il a travaillé au Ministère des Affaires étrangères.

Il a un doctorat en droit international de l'Université de Genève, où il a rencontré et a même a collaboré avec l'actuel patriarche de l'Église orthodoxe roumaine, Sa Béatitude Daniel, avec le nom laïc Dan Ilie Ciobotea, respectivement,  Ilie Sarbu avec qui ensemble, à un moment donnée, ils ont formé un trio enviable (voir l'article à ce sujet sur Internet :

http://panait-munteanu.blogspot.ca/2014/06/implicarea-bisericii-ortodoxe-romane-in.html ).

D'autre part, on a spéculé le fait qu'il y avait une filière suisse à l'intérieur duquel ont été faites des arrangements différents, pas trop orthodoxes, parmi lesquelles faisaient partie : Teodor Melescanu, le patriarche actuel Daniel et Ilie Sarbu, comme est indiqué dans la page Internet :

http://translate.google.com/translate?hl=fr&sl=ro&u=http://www.paginadepolitica.ro/melescanu-patriarhul-daniel-ilie-sarbu-ponta-filiera-elvetiana/&prev=/search%3Fq%3DMele%25C5%259Fcanu-Patriarhul%2BDaniel-Ilie%2BS%25C3%25A2rbu-Ponta,%2Bfiliera%2Belve%25C5%25A3ian%25C4%2583

 Entre 1978 à 1985, il a été le deuxième Secrétaire à la Mission permanente de la Roumanie auprès de l'ONU. Voici ce qu’il disait de ses  commencements de sa carrière :
 

                                                 

Après décembre 1989, sur la carrière «diplomatiques» de M. Melescanu plusieurs anciens officiers de sécurité de l'ancien régime de Ceausescu ont lancé des nombreux répétées allégations selon lesquelles il avait été agent de sécurité sous couverture en civil. À l'appui de cette affirmation, le général Ion Mihai Pacepa a affirmé que Teodor Melescanu a été officier actif dans la Securitate  qui a travaillé sous couverture dans le Ministère des Affaires étrangères, tel comme c'était la coutume dans le régime de Ceausescu pendant que Liviu Turcu, l’ex-officier coordonnateur du Centre de renseignement de sécurité étrangères a également dit que Melescanu était responsable en qualité d’officier de sécurité.

Mais la plus dure accusation vient d'un ancien collègue de la diplomatie, le diplomate Mircea Raceanu, qui en juillet 1989, a été condamné à la mort pour espionnage pour le compte des services secrets des États-Unis et, après la peine a été commuée à 20 ans de prison. Dans son livre «Inferno 89», le diplomate Mircea Raceanu a soutenu que les politiciens Melescanu Ioan, Mircea Pascu et les diplomates Gheorghe Tinca et Dan Ghibernea étaient des agents de sécurité et que, après 1989, ils ont collaboré directement avec la Sécurité sous différents pseudonymes. Voilà comment il justifie ces accusations :

                                                                               

http://www.hotnews.ro/stiri-esential-18324961-spune-melescanu-azi-despre-acuzatia-adusa-2005-fost-ofiter-acoperit-cum-plecau-romanii-studii-anii-60-cum-ajuns-coleg-doctorat-geneva-patriarhul-daniel.htm?cfnl=

D'autre part, l’étape moins formelle de sa carrière est complété par diverses sources, comme l'ancien officier du Centre du renseignement de sécurité étrangère, Liviu Turcu, qui s'est enfuit aux États-Unis et qui, il y a plusieurs années, indiquait la présence de 11 politiciens avec visibilité marquante sur une liste intéressante, des cadres conspiratrices de l’ancien appareil de Sécurité. Turcu était à la tête du service des urgences de la Direction de sûreté de l'État (DSS) dans le groupe d'espace USA / Canada et en Europe occidentale, respectif en Allemagne,  en Autriche et en Suisse et «après qu’il a choisi la liberté» il a été condamné à mort en juillet 1989 par les autorités communistes. Comme beaucoup d'anciens agents du renseignement qui ont choisi leur refuge aux États-Unis, Liviu Turcu est devenu un collaborateur précieux à la communauté des renseignements américains

La liste publiée par Turcu, respectif de ces 11 politiciens roumains retrouvés dans le fond d'informations dans l'ancien ministère de la Sécurité d'État, incluait des noms importants à côté de Melescanu. Ses collègues inscrits sur la liste étaient Adrian Nastase, Cosea Mircea, Mircea Pascu, Radu Vasile, Eugen Dijmarescu, Alin Teodorescu, Viorel Hrebenciuc, Serban Mihailescu, Ilie Sarbu et Gelu Voican Voiculescu. Certains des noms qui étaient sur sa liste de Turcu ont été confirmés publiquement - comme Mircea Cosea et Serban Mihailescu, de qui CNSSA a dit qu'ils étaient des agents d'infiltration. Alin Teodorescu a confirmé lui aussi la relation avec l'appareil de Sécurité, en oubliant de préciser sa capacité de travailleur dans le domaine des deux institutions.

En ce qui concerne Melescanu même son compagnon actuel de gang - Cozmin  Gusa, a affirmé qu'il était un agent d'infiltration de la Securitate avant 1989 en disant que «Ceux qui veulent connaître la vérité devrait étudier ce qu’il fessait en 1989, Melescanu à Vienne, à proximité de l'endroit où Marin Ceausescu a été tué».

Melescanu, comme s’était indiqué dans la liste de  Liviu Turcu, il  apparaîtrait dans au moins trois unités de sécurité : UM 0195, UM 0625 et UM 0544, l’ancienne 0920. L’unité militaire 0195 a été l’unité de contre-espionnage étranger qui supervisait ses agents de renseignements étrangers, en particulier les agents DIE (Direction du renseignement extérieur), UM 0625 a été responsable de l'unité de contre-espionnage sur le territoire de la Roumanie tandis que UM 0544 (avant la fuite de Pacepa), avait l’indicatif 0920  tous des actifs de DIE et envoyait des officiers roumains  pour espionner à l'étranger, ou cadres pleins conspirateurs qui s’occupait du commerce extérieur.

Ça ne serait pas un problème majeur de pedigree de Melescanu, si l'homme a travaillé pour l'État roumain avant 1989, et donc en servant son pays dans la voie de son choix et dans  ce cas-là doit être ainsi parce que l'entière responsabilité lui appartenait. Mais le problème est la conversion des unes parmi les cadres de l'ancien régime en Roumanie qui ont reçu après 1989, de la lumière (surtout) de l'Est et se sont installés disciplinés, militairement, dans le sillage des politiciens et des hommes d'affaires importants pour qui l'argent est durement venu par l'intermédiaire des comptes de la branche d’Est. La Direction moldave-russe a été battu intensivement par Melescanu et ses traces de son passage à travers l'espace russe, pas très loin, ont soulevé en 2007, un scandale public à cause de Mugur Ciuvica, l’actuel président du Groupe d'études politiques celui qui a exposé les fuites de documents de SRI, une institution qui aurait contrôlé les contacts réalisés par lui contacte sur la branche en question.

De 23 à 27 septembre 2006, une délégation de la PNL, dirigé par Melescanu s'est rendu en Moldavie et dans cette visite PNL a signé un protocole de coopération avec l'Alliance Notre Moldavie (AMN) en Moldavie. Après quelques jours, le leader AMN, Serafim Urechean est allé à Moscou et il a étendu l'accord par un acte en étroite collaboration avec Edinaia Rossia, le parti de Vladimir Poutine.

Les liens entre la PNL, Alliance Notre Moldavie (AMN) et le parti de Vladimir Poutine, Edinaia Rossia, ont été démasqués après le scandale provoqué par Mugur Ciuvica sur les documents SRI par lesquelles se prouvaient l'existence d'un corps secret, le «Groupe d’évidence» qui surveilla les actions des politiciens et des hommes d'affaires dans la zone de  l'Est de la Roumanie et à l'ex-URSS.

Un service de renseignement n'est pas seulement une pension de demoiselles. Certes, Dieu n'a pas fait des espions après son image et sa ressemblance. Ils sont aussi vils et laid à l'intérieur, ils ont trop creusé avec leurs esprits après leurs perfides méthodes pour corrompre et  tromper, de mutiler et de détruire ceux du camp adverse. Certains les font pour l'argent, d'autres par leur orgueil ou parce qu'ils se sont habitués à l'idée que les choses fonctionnent ainsi dans notre monde contemporain.

Manifestement troublé par le contenu de remords, de sécurité et surtout pour se protéger, Melescanu a toujours nié publiquement ces accusations, même maintenant, après avoir déposé sa demande de candidat à la présidence, en disant qu'il n’a pas «des squelette dans le placard et aucune allégation de corruption» et au niveau de CNSSA on n’a pas prouvé qu'il était un agent de sécurité ou collaborateur, les documents mises à la disposition de CNSSA sont insuffisantes pour étayer cette thèse, même, après le dernier incident avec Traian Basescu, celui-ci a donné encore à comprendre qu'il possède un certain nombre de documents qui attestent l'adhésion de  Melescanu à la Sécurité et en échange de son silence, Traian Basescu lui a demandé sa démission qui va être justifiée publiquement conne une action promo à cause de sa candidature aux élections présidentielles.

Compte tenu de tout cela, il est intéressant de noter que, selon les règles du régime communiste dirigé par Nicolae Ceausescu une carrière diplomatique de Melescanu aurait été impossible si lui n'avait pas été considéré comme «un élément de confiance» par la haute direction du PCR et, en particulier, de la Sécurité, étant donné que la plupart des membres du personnel diplomatique effectuait des tâches pour la Direction de renseignements extérieurs, soit comme agents de couverture actives, soit en tant que collaborateurs.

Après décembre 1989, Melescanu a été secrétaire d'État, le chef du Département Amérique latine, en Asie et en Afrique (1990-1991) et secrétaire d'État (1991-1992). En 1990, Melescanu a été promu conseiller diplomatique et en 1992, a été nommé ambassadeur.

Dans l’espace entre 1992-1996, il a été ministre des Affaires étrangères dans le gouvernement de Nicolae Vacaroiu puis ministre de la Défense du gouvernement Tariceanu en avril 2007 - décembre 2008. Du 15 janvier à 29 février 2008, a été ministre de la Justice par intérim.

L’homme politique Melescanu, démontre, par tout ce qu'il faisait, les caractéristiques d'un transit politique, donc en novembre 1996, il a été élu sénateur de Prahova, sur les listes PDSR et, un an plus tard, en juin 1997, il a fondé le soi-disant le parti des colonels «l'Alliance pour la Roumanie», avec les membres du PSD, Cosea Mircea Iosif Boda, Marian Enache et, en particulier, avec le soutien du célèbre parisien israélo-roumain, Adrian Costea, le camarade éternel et fascinant Ion Iliescu. En janvier 2002  l'Alliance pour la Roumanie a fusionné avec PNL et aux élections législatives de novembre 2004 il est élu sénateur du comté de Prahova, en candidat sur les listes de l'Alliance DA.

Une autre information controversée de Melescanu est que, en 2009, il a déclaré qu'il était sur la scène de la réunion de 2004 à Ploiesti, quand Traian Basescu avait frappé un enfant et qu'il a vu seulement qu'il y avait un incident, mais il n’aurait pas réalisé ce qu'il est.

À propos de Teodor Melescanu on sait qu'il était administrateur du Groupe Rompetrol, dirigé à l'époque par le milliardaire Dinu Patriciu. Certains analystes politiques estiment que la nomination du chef Service de renseignement extérieur Meleşcanu par Traian Basescu est l'une des manœuvres de Patriciu pour reprendre le contrôle du Parti libéral et de rétablir l'alliance avec PDL.

Dans Église, dans la culture, dans l'éducation, dans les entreprises et, en particulier dans la politique, le secouriste, s’habille dans les vêtements du mensonge  d’une profession honorable et, protégé par le contrôle de l’information, qu’il détiens, il mutile notre vie, et nous jeté en pauvreté, l'ignorance et dégradation.

Dans son livre «Entre les lignes», publié à la fin 2011, Eugen Mihaescu, ancien conseiller de Ion Iliescu et, ancien ambassadeur de la Roumanie auprès de l'UNESCO, il dépeint en mots peu flatteurs l'ancien directeur du Service de renseignement extérieur, Teodor Melescanu.

                                                  

Le graphique roumain-américain révèle, dans une des pages de son roman, qui ont été les ressorts qui ont propulsé Mircea Geoana comme ambassadeur à Washington en 1996 et quel rôle a joué Melescanu dans sa fulminante carrière de diplomate de ex- président du PSD. Voici ce qu’Eugen Mihaescu disait sur eux :

«Le nouvel ambassadeur (Mircea Geoana) avait avancé dans sa carrière avec vitesse cosmique en 1989, alors comme  porte-parole du MAE et chef de cabinet à l’époque de Melescanu qui avait besoin d'un chaperon (en français = compagnon) pour sa fille, une adolescente difficile» a écrit Mihaescu sur la relation étroite entre Melescanu et Geoana.

Dans un autre chapitre du roman des nouvelles informations politiques dédié à la campagne politique désastreuse dirigée par les sociaux-démocrates à l'élection présidentielle de 1996, l'ancien conseiller à Ion Iliescu (défait à ces élections par Emil Constantinescu), il accusait de sabotage Joseph Boda (à l’époque conseiller de Iliescu) et Teodor Melescanu (à l'époque ministre des Affaires étrangères) expliquant les manœuvres obscures qui étaient derrière la création de l'Alliance pour la Roumanie, le défunt parti créé par ceux deux «ils n'étaient pas en mesure d'ajuster le tir, en conseillant le candidat Ion Iliescu d'adapter sa parole en fonction des  électeurs à qui il s'adressait».

Ce que fessaient ces soi-disant experts, s’appelait sabotage, mais cette chose-là est apparue plus tard, quand on a appris que Boda et Melescanu fessaient de fréquents séjours à Paris où Adrian Costea, appelé «tirelire de sécurité», les payait l'hôtel, les invitait aux restaurants et au casino de Deauville, où ils bavardaient. Leur plan était simple: si le PDSR et son candidat  perdaient l'élection, quelqu'un il fallait payer, donner leurs démissions.

Le sénateur Teodor Melescanu proposé pour la direction du Service de renseignement extérieur, a déclaré qu'il ne croit pas qu'il sera expulsé du Parti libéral, comme disait l'ancien chef du parti, Crin Antonescu, parce qu’il se auto-suspendu.

La nomination de Teodor Melescanu à la tête de SIE, Traian Basescu a été que seulement conséquent avec une décision prise et mise en œuvre au début du premier mandat, c'est-à-dire de mettre en tête des principaux services de renseignement des personnes en provenance de l'opposition.

Le Vice-président de PNL, Radu Fenechiu, disait à un moment donné que son parti n'a aucune raison de se sentir flatté par la nomination de Melescanu à la tête de SIE. Il a également dit que Meleşcanu «aura une courte carrière» au Service de renseignement extérieur parce que, en raison de son infatuation et de ses décisions prises après son jugement, il ne va pas se réconcilier avec Traian Basescu qui est un homme  possessif et autoritaire.

Melescanu a été au long du temps une voix modérée du PNL par rapport avec Traian Bassscu, il préférait adopter des attitudes modérés, bien que la majorité libérale avait un ton véhément antiprésidentiel.

À une autre occasion, Melescanu a proposé de présenter, dans le contexte de la controverse relative à l'inclusion de campagnes médiatiques, y compris les vulnérabilités de sécurité nationale dans la Stratégie Nationale de Défense développés par l'Administration Présidentielle, un projet de compromis visant à éliminer les références du chapitre des vulnérabilités et d'introduire dans le préambule une référence à l'importance de la presse et la responsabilité journalistique.

En plus de questions présentées, Teodor Melescanu fait  partie aussi de la fraternité maçonnique «Le Club de Rome» dont le rôle est de détruire le concept de la divinité et l'établissement du Nouvel Ordre Mondial qui est basé sur le programme de cette organisation occulte. Voici la liste des maçons de la Roumanie  qui inclut aussi Melescanu :

http://translate.google.ca/translate?hl=fr&sl=ro&u=http://www.badpolitics.ro/lista-%25E2%2580%259Cneactualizata%25E2%2580%259D-a-masonilor-din-romania-raport-sri/&prev=/search%3Fq%3DLista%2Bmasonilor%2Bdin%2BRomania%26hl%3Dfr%26biw%3D1344%26bih%3D748
                                                                     

 Dans le contexte actuel, M. Melescanu joue une carte relativement dangereuse, à la fois pour lui et pour SIE qu’il a dirigé pendant plus de deux ans. Comme on le sait, la vie politique en Roumanie est confuse, en particulier près de deux ans de la guerre psychologique entre le président Traian Basescu et le Premier ministre Victor Ponta depuis qu'il a pris les freins du Palaïte Victoria et a commencé à taquiner le chef de l’État, en utilisant sa propre voix et la machine PSD amplifié par la télévision «Antenne 3» et «Roumanie TV» appartenant au millionnaire Sebastian Ghita, le copain du premier ministre.

Selon les discussions et les commentaires qui ont été publiés dans la presse et à la télévision, Traian Basescu a demandé la liste des officiers SIE d’infiltration depuis 1989 qui sont dans les évidences de ce service pour prouver que Victor Ponta a été agent d'infiltration dans la période de 1997 à 2001 sur la base de la Constitution qui prévoit que le procureur ne peut pas en même temps un agent d'infiltration. Le chef de SIE, Teodor Melescanu a refusé de donner à Basescu cette liste, en affirmant que la législation actuelle ne permet pas une telle demande parce que cette liste constitue secret d’État et que lui seul serait en droit de l’avoir et de la  consulter. En conséquence, le président a exigé sa démission et pour ne pas être licencié sur place, on a convenu que Melescanu va démissionner immédiatement de ses fonctions avec la motivation pour le public à cause de sa participation comme candidat à la présidentielle. Pour le public, cependant, il est venu avec une solution de rechange. La voilà :

  

Dans une émission de télévision chez Antena 3, on a discuté que M. Meleşcanu a recueilli le nombre de signatures de personnes qui soutiendraient sa candidature présidentielle, après la discussion avec Traian Basescu, pas sur la voie normale, mais par une «alternative nationale» qui a réuni un groupe d'ONG qui s'est occupé, dans un temps record, à recueillir les signatures sur l'initiative de M. Mircea Dogaru, colonel et chef du syndicat des cadres militaires en réserve, qui est un ami de Melescanu. Il convient de noter que M. Meleşcanu a déclaré que Mircea Dogaru, connu pour ses positions pro-russes n'aurait pas recueilli pour sa candidature à la présidence les signatures en cause parce que c'est lui qui s'est occupé personnellement de ça et, en même temps, il a affirmé avoir «un profil idéal» pour être élu, sans aucun soutien. Cependant, en revanche, M. Mircea Dogaru a contredit M. Melescanu en affirmant que c'est lui qui a organisé la collecte de signatures en faveur de son ami, comme montre le clip vidéo ci-dessous :
                            

                                                      

D'autre part, M. Melescanu aussi comme Victor Ponta a été agent infiltré dans le système de sécurité de l'État, ainsi comme j’ai déjà écrit ci-dessus ainsi que secrètement ils ont modifié la loi en ce qui concerne cette question, en élaborant  une décision du gouvernement (no. 233 / 2013) qui n'a pas passé pour approbation en plénière par le gouvernement et qu'elle se réfère au fait que la divulgation de personnel, même après la cessation de l'emploi, est et reste un secret d'État pour 30 ans. Victor Ponta, pour se protéger à la fois pour lui et pour les autres secouristes, a introduit un point supplémentaire n° 4 qui n'existait pas dans l'ancienne loi pendant le gouvernement Nastase et qui a renforcé la ci-dessus.

Voici comment Melescanu a tenté de se disculper des accusations qui sont portées sur l'émergence de la loi no 233/2013 qui n’a pas passé soit par le Parlement ou sur le bureau du Président de la Roumanie :
 

                                                   

Toutefois, le président a le droit, en vertu de la Constitution, de consulter tout document classifié quand en jeu est une question d'état ou un complot du type présenté par qui, Victor Ponta est incompatible et il ne peut pas être à la fois personne officielle d’État et officier de recouvrement d’un Service de renseignements secrètes.

En ce qui concerne les accusations de M. Traian Băsescu à l’adresse de M. Meleşcanu dans le scandale avec Victor Pontèrent, il (Melescanu) a nié tout, comme suit :                                       

                                                   

Enfin, je remarque avec une profonde indignation et en même temps avec préoccupation qu'un certain nombre de personnes, qui proviennent de l'ancienne nomenclature de Ceausescu et de nouveaux vers  néo-communistes, ont réussi par la tromperie, manœuvres, mensonges et promesses vides à tromper le peuple roumain visant clairement à s'emparer du pouvoir personnel et implicite engagés pour remplir leurs poches.

En ce qui concerne le sort futur de M. Melescanu, je ne le vois pas du tout en rose parce que, au lieu de  traiter ses maladies qu’il les a,  due à sa vieillesse et surtout à l’apparition  prochaine de la femme avec le faux, il s’occupe avec des manœuvres et les torsions, exactement comme James Bond 007 avec le but d’arriver finalement un président manifestement à  personne.

 

 

Autonomia Ținutului Secuiesc – mărul discordiei dintre români și maghiari / L’autonomie du Territoire Seckler - la pomme de la discorde entre roumains et hongrois

                                                                            

                                                                                  

 

Versiunea română

România ține în brațe o bombă cu ceas : Ținutul Secuiesc. La fabricarea ei a lucrat din răsputeri, în ultimii 25 de ani, Uniunea Democrată Maghiară din România (UDMR) și alte formațiuni iredentiste beneficiind de sprijinul tacit și de neînțeles al întregii clase politice românești de după revoluția din 1989. In cele trei județe care formează așa zisul «Ținut Secuiesc» respectiv Harghita, Covasna și Mureș, situația românilor este dramatică și, nici măcar acum, în cel de-al doisprezecelea ceas, politicienii nu dau vreun semn că le-ar păsa, fiind mult prea ocupați cu împărțirea și păstrarea puterii.

Am ales această temă, deoarece nu de mult UDMR-ul a introdus, spre discutare și respectiv aprobare în Parlamentul României,  Proiectul de autonomie a Ținutului Secuiesc care este cel mai șovin, mai iredentist și mai antidemicratic proiect elaborat vreodată de această Uniune antinațională care urmărește dezmembrarea statului român și trecerea acestui teritoriu în componeneța statului maghiar Ungaria.

Pentru a înțelege mai bine acest conflict care datează de secole și care acum a căpătat o valență nouă în condițiile apariției unei mișcări antistatale promovată de Ungaria și susținută de UDMR precum și de alte formațiuni care sprijină șovinismul și iredentismul maghiar, voi încerca să prezint istoria acestui teritoriu, mizele sale politice și consecințele care pot să apară în urma unei eventuale aprobări a proiectului respectiv privind integritatea teritoriului românesc și a situațìei românilor care locuiesc și muncesc în acest ținut. Iată în câteva clișee, o parte din revendicările maghiarilor din Transilvania asupra acestor cerințe :

 

                                                 

Așa zisul «Ținut Secuiesc» este așezat în partea sud-estică a Transilvaniei, locuită în majoritate de secui (subgrup etnic maghiar cu o conștiință istorică aparte, cu specificități etnografice, respectiv de dialect) și, care cuprinde teritoriile fostelor scaune secuiești. Respectivele teritorii se găsesc actualmente incluse administrativ în județele Alba, Bacău, Cluj, Covasna, Harghita și Mureș. Colocvial, sub denumirea de «Ținutul Secuiesc» se înțelege numai teritoriul format din județele Covasna, Harghita și Mureș.

                                                  

Din punct de vedere istoric, respectiv la mijlocul secolului I după Hristos și la începutul secolului al II-lea, pe teritoriul actual al Transilvaniei s-a aflat centrul politic al regatului Daciei care în perioada respectivă constituia un puternic stat de sine stătător cu o populație dezvoltată mai ales în timpul domniei împăratului Decebal, pe numele său adevărat Diurpaneus. Prezența culturii dacice în sud-estul Transilvaniei este marcată prin descoperiri emblematice cum ar fi tezaurul de la Sâncrăieni (județul Harghita) sau cetățile dacice de la Covasna (Cetatea Zânelor) sau Jigodin (județul Harghita).

Regatul dac condus de împăratul Decebal a fost cucerit, după două războaie, în anul 106 după Hristos de Imperiul Roman sub conducerea împăratului Traian, pe numele său adevărat Marcus Ulpius Nerva Traianus, care a început organizarea noii provincii romane Dacia. Sud-estul Transilvaniei a fost inclus în provinciile Dacia Porolissensis, Dacia Apulensis și Moesia și apoi fortificat cu numeroase castre cum ar fi cele de la Inlăceni (Praetoria Augusta) și Sânpaul (jud. Harghita), Brețcu (Angustia) și Olteni (jud. Covasna) sau Brâncovenești și Călugăreni (jud. Mureș).

Începand cu anul 234, o serie de evenimente slăbesc puterea Romei. Legiunile din Pannonia își proclamă propriul împărat, astfel că din anul 236 Maximinus Thrax (primul Imparat Roman de origine barbară) se află în războaie continue cu Dacii Liberi și Sarmații. Între  anii 238 - 251 Goții și Carpii întreprind o campanie de raiduri devastatoare asupra provinciilor romane Dacia și Moesia, asediind orașele situate adânc în Balcani și destabilizând Imperiul Roman.

După căderea Imperiului Roman, populația dacă supraviețuiește pe teritoriile înfloritoare din timpul administrației romane iar prezența lor este atestă de diverse documente care confirmă continuitate acestui popor pe teritoriul fostei provincii romane, Dacia.

Pe teritoriul actual al României, pătrunderea hunilor în secolul IV e.n, a avut loc în condițiile slăbirii  Imperiului  roman  de  răsărit  în urma deselor incursiuni de jaf și distrugere efectuate de către acestia. Hunii au fost strămoșii actualilor maghiari ce constituiau la aceea epocă un trib nomad barbar organizat în hoarde conduse de regele Attila supranumit în unele texte bisericești «Biciul lui Dumnezeu» pentru cruzimea și sălbăticia acțiunilor sale. Hunii  care  și-au  păstrat tot timpul viața nomadă nu s-au așezat niciodată și nicăieri în timp durabil pe teritoriul Daciei,  lăsând numai  urme  sporadice  în N-E Moldovei, în Câmpia Dunării și în Câmpia Tisei. Regiunea Transilvaniei o dominau mai alea prin intermediul aliaților lor germanici, ostrogoții si gepizii care erau mai organizați și mult mai puțin sălbateci decât ei.

Triburile maghiare ale hunilor au intrat în Bazinul Panonic, aflat la vest de interiorul Arcului Carpatic unde este situată actuala Transilvania, spre sfârșitul secolului IX, în anul 896, când s-au stabilit în final după cca 500 de ani  în câmpia Panoniei. La mijlocul secolului al X-lea ei încep cucerirea Transilvaniei unde întâlnesc o puternică rezistență din partea formațiunilor statale deja existente din perioada dacilor conduse de Gelu, Glad și Menumorut.

Prima mențiune documentară privitoare la existența secuilor pe aceste meleaguri datează din anul 1116, secuii fiind amintiți alături de pecenegi ca alcătuind avangarda cavaleriei ungare. Ca popor asociat maghiarilor, secuii au fost colonizați în sistemul de prisăci medievale de-a lungul graniței sudest-transilvane nou extinse. Secuii se aflau în serviciul militar al regilor Ungariei. Câteva decenii mai târziu, în anul 1146, secuii, alături de aceiași pecenegi, făceau parte din oastea regelui Géza al II-lea al Ungariei (1141-1162), fiind implicați în luptele de pe Leitha, împotriva markgraf-ului Heinrich al II-lea de Austria.

Scaunele secuiești au fost unitățile de administrare judecătorească ale secuilor din Transilvania, menționate începând cu deceniul al treilea al secolului al XIV-lea. Acestea, inițial șapte la număr, apoi cinci (prin constituirea celor Trei Scaune în unul singur), au fost desființate în anul 1876, odată cu reforma administrativă a Regatului Ungariei, în sensul extinderii organizării comitatelor la nivelul întregii țări. Teritoriul fostelor scaune secuiești nu are în prezent un statut administrativ deosebit de mulțimea de ținuturi istorice românești, având numai administrație publică de tip județean.

În secolul al XIX-lea a fost desființat și județul Săcuieni din Țara Românească, județ al cărui nume se trage de la populația secuiască venită din Ardeal și care s-a amestecat cu românii localnici. Reședința județului s-a aflat inițial la Urlați. Județul Săcuieni a fost desființat la 1 ianuarie 1845 și împărțit între județele Prahova (cea mai mare parte) și Buzău (partea de est).

In perioada comunistă, teritoriile în care locuiau cu preponderență secuii și maghiarii au fost înglobate în Regiunea Autonomă Maghiară care cuprindea cca 730000 de locuitori divizați 14 raioane regionale în cadrul cărora traiau 77,3% secui și maghiari iar restul de 22,7% erau români. O nouă reorganizare are loc în 1960 când este adoptată noua denumire de Regiunea Mureș-Autonomă Maghiară iar la 16 februarie 1968 această regiune a fost desființată prin noua organizare care avea la bază actualele județe.

După revoluția din 1989 și ca urmare a adoptării legii partidelor politice nr 14/2003 și republicată în 2014, în spațiul așa zisului Ținut Secuiesc care în fapt nu există ca formă de organizare teritorială, au luat ființă o serie de uniuni și partide politice bazate pe criterii etnice deși legea partidelor politice interzice acest lucru.

In acest context, Uniunea Democrată Maghiară din România (UDMR) a luat ființă în data de 25 decembrie 1989, de sfintele sărbători de Crăciun și mai exact în ziua când soții Ceaușescu au fost omorâți. De la înființarea acestei organizații, ea a funcționat ca și un partid politic deși ea apare ca o organizație cu caracter cultural, nefiind înscrisă în registrul partidelor politice.

Revoluţia din 1989 a repus pe tapet delicata problemă a şovinismului maghiar care de la Marea Unire din 1 Decembrie 1918 se află într-o permanentă ofensivă contra Slovaciei, Serbiei şi, mai ales, României. Perioada comunistă nu a permis manifestarea în manieră plenară a imenselor rezerve de ultranaţionalism de care dispune «elita» minorităţii maghiare din România. În ultimii 25 de ani doi factori au favorizat progresele iredentismului maghiar în România : şantajul pe care-l practică fără scrupule UDMR-ul şi dezinteresul total al tuturor politicienilor români faţă de interesele perene ale poporului din care fac parte. Pentru a se afla la guvernare partidele de pe scena politică românească au sacrificat drepturile istorice ale naţiunii române.

 

                                                 

UDMR se află, deci, la guvernare din 1996. În acest timp ţara noastră a cunoscut clipe extrem de grele. În această perioadă, declasata clasă politică din România (inclusiv politicienii maghiari) au împins ţara în pragul dezastrului. Economia naţională a fost subminată cu bună ştiinţă spre încântarea corporaţiilor multinaţionale. Corupţia, nepotismul, traficul de influenţă, hoţia din avutul public şi incompetenţa au făcut din România un stat eşuat care seamănă frapant sub anumite aspecte cu ţări precum Somalia, Irak sau Afganistan ş.a.m.d. Pentru a obţine voturile minorităţii maghiare liderii UDMR au jucat mereu pe cartea ultranaţionalismului, şovinismului şi iredentismului. Cu sprijin extern venit din Ungaria se încearcă sabotarea operei naţionale care a primit recunoaştere internaţională prin Tratatul de Pace de la Trianon semnat la 4 iunie 1920. Iată un extras din evenimetele ce au avut loc la Târgu Mureș în data de 20 martie 1990 când a avut loc o încăierare sângeroasă între maghiari și români pe tema problemelor etnice maghiare :

                                                 

Astăzi, românii sunt sufocaţi, nu numai de clasa politică românească dar şi de dictatura minorităţilor. Cea mai indezirabilă situaţie în România zilelor noastre este aceea de a fi român, astfel că este infinit mai bine să fii maghiar, rom etc. Pentru a justifica această stare de fapt s-au inventat termeni inepţi precum «discriminare pozitivă». Orice persoană raţională ştie că nu există discriminare pozitivă sau negativă. Discriminarea este pur şi simplu discriminare. Ceea ce se întâmplă la UMF Târgu-Mureş vine ca o continuare firească a lungului şir de sfidări şi şantaje operate de UDMR. Să nu uităm de sacrilegiul la care a fost supus simbolul nostru naţional, Avram Iancu. Celor care au propus ca ziua de 15 martie să fie sărbătoare naţională le propun să creeze din data de 4 iunie, zi de sărbătoare naţională.

                                                    

                                                    

Politica antinaţională dusă cu obstinaţie de toată clasa politică românească a avut drept consecinţă atrofierea sentimentului patriotic. Drept urmare, acum când doar patru ani ne mai despart de la centenarul Marii Uniri de la 1918 edificiul naţional creat atunci cu imense sacrificii este serios pus sub semnul întrebării.

UDMR este finanantă de către stat ca un ONG și nu ca un partid politic. De la apariția acestei organizații iredentiste și șovine, aceasta nu a făcut altceva decât să creeze o crevasă între maghiari și români. Nu se poate uita că UDMR-ul a fost la guvernare mai mult de 24 de ani. Cu ce a contribuit această grupare ilegală, (ca partid politic), la dezvoltarea economică și socială a României ? Nu a interesat-o decât obținerea de privilegii, nu atat pentru maghiarii din România, cât pentru ei personal.

Uitați-vă ce averi formidabile au dobândit conducatorii udemeriști chiar în detrimentul propriilor concetățeni ! Folosind lozinci iredentiste, antiromânesti, amenințând pe maghiarii corecți și cinstiți, și-au clădit propriile fiefuri în care taie și spânzură fără nici o frică. Ba mai mult, și-au vândut voturile celor care au dat mai mult astfel că participarea lor la guvernare s-a făcut pe bază de târguieli mai ceva ca la piață. Sprijiniți puternic, chiar și financiar, de un stat care nu  apără absolut deloc interesele românilor, dar și de o serie de trădători politicieni români, UDMR-ul a ajuns de fiecare dată la guvernare impunând condiții foarte avantajoase lor, așa cum a făcut în toată perioada  când aceasta a fost la guvernare.

Kelemen Hunor, președintele UDMR, ar trebui să bage bine la cap că minoritățile naționale au aceleași drepturi, fără discriminare, egale cu românii. În plus, recunoașterea la nivelul Comunității Europene a nivelului înalt atins în România privind recunoașterea drepturilor minorităților naționale înlătură categoric alegațiile promovate de UDMR și personalități ale minorității maghiare că în România nu le sunt respectate drepturile.

Chiar și serviciile secrete din România au trimis conducerii țării mii de rapoarte în legătură acțiunile iredentisto-șoviniste ale ungurilor, fără însă să găsească, la organele competente, ecou la sesizările lor. Rezultatele muncii ofițerilor de informații în această chestiune sunt considerabile și deloc de neglijat. Acestea au fost comunicate constant factorilor responsabili și mai ales factorului politic care, din nefericire, tace ! Motivele pentru care, din anii ’90, partidele politice au ignorat toate avertizările serviciilor de informații pe această chestiune, sunt pe cât de clare, pe atât de josnice : păstrarea puterii politice, dată fiind alianța cu UDMR. Priviți acest video clip și vă veți convinge cum iredentiștii maghiari declanșează provocări în rândul populației, fără ca organele abilitate să acționeze :

                                                   

                                                    

Alianța partidelor politice cu o organizație culturală al cărei statut de partid politic este în cel mai bun caz incert a facut, pe de o parte ca UDMR-ul să câștige de fiecare dată, iar pe de altă parte, clasa politică, pentru a se menține la putere, a făcut numai compromisuri defavorabile ei. Dacă privim problema din punct de vedere strict legal, UDMR nu este (încă ?) un partid politic așa cum o cer legile românești. Și asta în timp ce altor partide românești li se resping cererile de înființare.

Oricând, oricine poate invoca această situație în fața legii și din păcate. nu o face nimeni ! Există instituții care chiar au această obligație. Aceeași indolență vinovată ! Șantajul politic constant, scenetele regizate de UDMR și implementate cu multă abilitate politică la adresa tuturor guvernelor la care a fost parte, se pare că sunt destul de eficiente. Politicienii români cedează ușor, pentru a-și păstra locul la putere.

Pe de altă parte, Ungaria s-a implicat activ în procesul de separare și maghiarizare a locuitorilor din cele trei județe. «Lupta pentru autonomia Ținutului Secuiesc trebuie sprijinită material de Ungaria» – susținea chiar vicepreședintele Parlamentului maghiar, Balczo Zoltan. Afirmația a fost facută la o serbare secuiască desfășurată în județul Mureș. Acesta, din partea formațiunii de extremă dreaptă Jobbik, a declarat că Guvernul Ungariei ar trebui convins să sprijine lupta pentru autonomie, nu numai moral, ci și material.

                                                      

Obrăznicia, impertinenţa şi sfidarea statului român de către extremiştii maghiari şi secui deopotrivă cu Ungaria a întrecut orice limite. Adepţii înverşunaţi ai neorevizionismului ungar antiromânesc, aplică consecvent planul hungarist de destabilizare a României şi de distrugere a statului naţional şi unitar român. Cea mai recentă etapă din acest plan se derulează în prezent şi este declanşată de Ungaria prin găselniţa referitoare la arborarea steagului aşa zisului ţinut secuiesc – un teritoriu care în realitate nu a existat şi nu există în România din punct de vedere istoric, juridic și administrativ.

Scandalul provocat de Ungaria pe această temă urmăreşte, de fapt, în principal, internaţionalizarea problemei autonomiei teritoriale a aşa zisului ţinut secuiesc şi captarea faţă de aceasta a simpatiei şi sprijinului opiniei publice externe, mass-mediei internaţionale, factorilor decizionali din cadrul Uniunii Europene şi ai SUA.

Cei care pun actualul scandal provocat de Ungaria numai pe seama campaniei electorale se înşeală amarnic sau în mod premeditat induc această ipoteză tocmai pentru a mai diminua din vinovăţia «ţării vecine şi prietene» şi a amplifica opiniile – apărute deja – potrivit cărora reacţia României ar fi fost prea vehementă. Aşa se explică şi suspecta rapiditate cu care Tokes Laszlo – port drapel al dezideratelor hungariste antiromâneşti care a declarat anul 2013 ca fiind «anul autonomiei teritoriale» - s-a manifestat, din nou, în spiritul său caracteristic de demolator al statului naţional român, în interviul acordat recent, de această dată, publicaţiei «New York Times».

Dar el nu va fi o voce singulară, pentru că în strategia cunoscută a Budapestei, susţinută permanent cu mijloace specifice de serviciile sale de informaţii, este vizată o mobilizare cât mai numeroasă de asemenea «voci» care să sprijine «cauza» respectivă – unele aflate de mult în solda neorevizionismului extremist maghiar, altele în devenire ce trebuie să-şi dea acum proba loialităţii – atât internaţional, cât şi în România.

Guvernul Victor Ponta este pus la grea încercare, mai ales acum, în timpul campaniei electorale, când premierul se pregătește să dea lupta cea mare pentru obținerea scaunului de președinte al României. El este conștient de faptul că, dacă va da apă la moară ungurilor cu care a făcut deja o alianță la guvernare, sigur va pierde alegerile prezidențiale și pentru acest fapt riscă, pe de o parte, să piardă electoratul necesar pentru a putea intra în turul 2, iar pe de altă parte, ungurii nu vor lăsa nepedepsită atitudinea lui Ponta de a nu da curs la cererea lor cu consecința ieșirii lor de la guvernare și periclitarea majorității actuale din Parlament pe care partidul său o are în alianta PSD-UNPR-PC. Iată ce spunea Ponta în legătură cu această problemă :

 

 Este suficient a se urmări cu atenţie mass-media românească şi internaţională, talk-show-rile şi opiniile unor aşa zişi reprezentanţi ai societăţii civile şi ONG-uri, analişti, chiar şi politicieni, etc. Cu scopul precis de a culpabiliza, din nou, România, extremiştii unguri şi maghiaro-secui vor recurge, în continuare, aşa cum ne-au obişnuit, la un întreg arsenal de dezinformare şi manipulare a realităţii, ceea ce evident îi defineşte, axat pe minciună şi fals, potrivit vechiului proverb «hoţul strigă prindeţi hoţii».

                                                 

Azi, mai mult ca oricând, este necesar să le reamintim neorevizioniştilor extremişti unguri care canalizează politica oficială a Ungariei în direcţia sprijinirii realizării autonomiei teritoriale pe criterii etnice a aşa zisului Ținut Secuiesc, atacând astfel caracterul naţional şi unitar al statului român, dar în egală măsură şi extremiştilor separatişti din rândul etnicilor maghiari şi secui din România care acţionează în aceaşi direcţie că, o parte din dovezile monstruozităţilor şi crimelor comise de înaintaşii lor  împotriva românilor din aşa zisul Ținut Secuiesc, dar şi din restul Transilvaniei, pentru a cărui autonomie teritorială acţionează astăzi în mod perfid și  pe faţă, sunt deja cunoscute și neacceptate de populația României.
  

                                                   

 

Version française

La Roumanie détient une bombe avec déclencheur : le territoire Seckler. À sa fabrication, a travaillé fort au cours des 25 dernières années, l'Union Démocratique des Hongrois de Roumanie (UDMR) et d'autres partis irrédentistes en bénéficiant de l'aide tacite et incompréhensible de toute classe politique roumaine d'après la révolution de 1989. Dans les trois comtés qui forment le soi-disant «Le territoire Seckler» c'est-à-dire Harghita, Covasna et Mures, la situation des roumains est dramatique et même maintenant, au dernier moment, les politiciens ne donnent aucun signe qu'eux se soucient, étant trop occupé pour le partage et la préservation du pouvoir.

J'ai choisi ce sujet, parce que, pas depuis longtemps UDMR a présenté pour la discussion et approbation au Parlement le projet de l'autonomie Székely qui est le projet le plus irrédentiste et antidémocratique qui vise le démantèlement de l'État roumain et l'annexion de ce territoire au État hongrois.

Pour une meilleure compréhension de ce conflit qui remonte à plusieurs siècles et a maintenant acquis une nouvelle valence dans l'émergence d'un mouvement anti l'État roumain promu par la Hongrie et soutenu par l'UDMR et d'autres partis qui appuient le chauvinisme hongrois et l'irrédentisme, je vais essayer de présenter l'histoire ce territoire, ses enjeux politiques et les conséquences qui peuvent découler de ce projet en ce qui concerne à l'intégrité territoriale roumaine et la situation des Roumains qui vivent et travaillent dans ce territoire. Voici quelques clichés des revendications Hongrois de Transylvanie sur ces exigences :

                                                

Le soi-disant «Territoire Seckler» est situé dans le sud-est de la Transylvanie, habitée principalement par  Székely (sous-groupe ethnique hongroise avec une conscience historique particulier avec une spécificité ethnographique, c'est-à-dire le dialecte) et comprenant les territoires des anciens sièges Székely. Ces zones sont actuellement incluses administrativement dans Alba, Bacau, Cluj, Covasna, Harghita et Mures. Familièrement, sous le nom du territoire Seckler  signifie seulement le territoire qui comprend les comtés de Covasna, Harghita et Mures.

                                                 

Au premier siècle de notre ère et le début du deuxième siècle, le territoire actuel de la Transylvanie était le centre politique du royaume de Dacie qui dans la période respective était un état indépendant puissant avec une population développée pendant le règne du roi Decebal, Diurpaneus son vrai nom. La présence de la culture de Daciens dans le sud Transylvanie est marquée par des découvertes telles que le trésor emblématique de Sancraieni (comté de Harghita) ou la forteresse de Covasna (Forteresse de fées) ou Jigodin (comté Harghita).

Le royaume dace dirigée par le roi Décébale  a été conquis, après deux guerres, en 106 après JC par  l'Empire romain sous l'empereur Traian, de son vrai nom Marcus Ulpius Nerva Traianus, qui a commencé à organiser la nouvelle province romaine de Dacie. Le Sud-Est de Transylvanie a été inclus dans les provinces Dacia Porolissensis, Dacia Apulensis et Moesia puis fortifié avec de nombreux camps comme ceux d’Inlaceni (Augusta Praetoria) et Sanpaul (comté. Harghita) Bretcu (Angustia) et Olténie (comté. Covasna) ou Brancovans et Calugareni (comté Mures).

À partir avec l'année 234, une série d'événements affaiblir la puissance de Rome. Les légions de Pannonie proclament son propre roi, ainsi que depuis l'année 236, Maximin Thrax (le premier empereur romain d'origine barbare) se trouve en guerres continues avec les Daces libres et les Sarmates. Entre les années 238 à 251 les Goths et Carpii entreprennent une campagne de raids dévastateurs sur les provinces romaines de la Dacie et Mésie, en assiégeant les villes situées en profondeur dans les Balkans pour déstabiliser l'Empire romain.

Après la chute de l'Empire romain, la population dace a survécu sur les territoires florissants sous l'administration romaine et leur présence est attestée par plusieurs documents confirmant la continuité du peuple dace dans l'ancienne province romaine de Dacie.

Sur le territoire actuel de la Roumanie, l'arrivée des Huns au quatrième siècle de notre ère, a eu lieu dans les conditions de l'affaiblissement de l'Empire romain d'Est, après fréquentes incursions de pillage et de destruction menées par eux. Les Huns étaient les ancêtres des Hongrois en cours à ce moment-là en constituaient une tribu nomade organisé en hordes barbares menées par le roi Attila qui était appelé dans certains textes religieux «le Fléau de Dieu» pour la cruauté et la sauvagerie de ses actions. Les Huns qui ont toujours gardé leur vie nomade ne sont jamais installés n'importe où, en temps durable, sur le territoire de Dacie, ne laissant que des traces sporadiques dans le nord-est de la Moldavie, dans la plaine de Danube et dans la plaine de Tissa. La région de Transylvanie ils l'ont dominé à travers leurs alliés les Germaniques, les Ostrogoths et les Gépides qui étaient plus organisés et beaucoup moins sauvage qu'eux.

Les tribus magyares de Huns sont entrées dans le Basin de Pannonie, située à l'ouest des Carpates où il se trouve aujourd'hui la Transylvanie à la fin du XIXe siècle, en l'an 896, quand ils se sont finalement mis en place après environ 500 ans dans la plaine pannonienne. Au milieu du Xe siècle, ils commencent la conquête de la Transylvanie où ils rencontrent une forte résistance de la part des formations des états existantes au cours de la période des Daces dirigés par Gelu, Glad et Menumorut.

La première mentionne documentaire sur l'existence des Székely dates de 1116, les Szecklers étaient rappelés à côté des Petchenègues qui constituaient l'avant-garde de la cavalerie hongroise. Comme peuple associés aux Hongrois ils ont été colonisés dans le système médiéval tout au long de la frontière sud-est de la Transylvanie nouvellement agrandi. Les Secklers étaient au service militaire des rois de Hongrie. Plusieurs décennies plus tard, en 1146, les Szecklers, à côté avec les mêmes Pechenegs faisaient partie de l'armée du roi Géza II de Hongrie (1141-1162), en étant impliqués dans les combats sur la Leitha contre le Markgraf Heinrich II de l'Autriche.

Les sièges Székely étaient des unités de l'administration judiciaire de Székely de  Transylvanie mentionnés à partir de la troisième décennie du XIVe siècle. Ils étaient à l'origine au nombre de sept et cinq (en définissant les trois présidents en un), ont été supprimés en 1876, avec la réforme administrative du Royaume de Hongrie. Le territoire des anciens sièges Székely ne dispose pas actuellement d'un statut administratif spécial de provinces historiques roumaines, ayant seul une administration publique de  type comté.

Dans la période communiste, les territoires habités principalement par de Szecklers et les Hongrois ont été intégrés dans la Région autonome hongroise qui comprenaient environ 730 000 habitants répartis en 14 districts régionaux dans lesquels ils vivaient 77,3% hongrois et le reste de 22,7% étaient Roumains. Une nouvelle réorganisation a lieu en 1960, lorsqu'on a été adoptée la nouvelle région Mures-autonome hongrois et le 16 Février 1968, la région a été abolie par la nouvelle organisation qui a été fondée sur les comtés actuels.

Après la révolution de 1989, suite à l'adoption de la loi n° 14/2003 des partis politiques et reproduit en 2014 dans la soi-disant espace Szekely t qui n'existe pas en tant que forme d'organisation territoriale, ont vu le jour un certain nombre de partis politiques basés sur des critères ethniques bien que la loi interdise ce chose-là.

Dans ce contexte, l'Union démocratique des Hongrois de Roumanie (UDMR) a été fondée le 25 Décembre 1989, plus exactement le jour où Ceausescu a été tué. Depuis sa création, il a fonctionné comme un parti politique même si elle apparaît comme une association culturelle, pas inscrite au registre des partis politiques.

Révolution de 1989 a rétabli le délicat problème du chauvinisme hongrois qui, à partir de la Grande Union du 1er Décembre, 1918 se trouve dans une offensive constante contre la Slovaquie, la Serbie et la Roumanie en particulier. La période communiste n'a pas permis la manifestation en manière plénière à des énormes réserves de l'ultra-nationaliste de qui dispose «l’élite» de la minorité hongroise en Roumanie. Dans les 25 dernières années, deux facteurs ont favorisé l’irrédentisme hongrois en Roumanie : le chantage qu’il pratique sans scrupules l’UDMR et l'indifférence totale de tous les politiciens roumains devant les gens vivaces qu’ils appartiennent. Pour se trouver au pouvoir les partis qui se trouvent sur la scène politique roumaine ont sacrifié les droits historiques de la nation roumaine.

                                                          

L’UDMR est donc au gouvernement depuis 1996. Pendant ce temps, notre pays a vécu des moments extrêmement lourds. Au cours de cette période, la déclassée classe politique de la Roumanie (y compris les hommes politiques hongrois) ont poussé le pays au bord du désastre. L'économie nationale a été mise à mal en connaissance de cause à la grande joie des multinationales. La corruption, le népotisme, le trafic d'influence, vol de biens publics et l'incompétence ont fait la Roumanie un État défaillant qui ressemble frappant sur certains aspects, à certains égards avec des pays comme la Somalie, l'Irak ou l'Afghanistan, etc. Pour obtenir les votes de la minorité hongroise, les leaders de l’UDMR ont toujours joué sur la carte ultra-nationaliste, le chauvinisme et l'irrédentisme. Avec le soutien externe, qui est venu on tente de saboter l’œuvre national qui a reçu une reconnaissance internationale par le traité de paix de Trianon signé le 4 Juin 1920. Voilà un extrait des événements qui ont eu lieu à Targu Mures le 20 mars, 1990, quand il a eu lieu une bagarre sanglante entre les Hongrois et les Roumains sur les problèmes ethniques hongrois :

                                                 

Aujourd'hui, les Roumains sont étouffés, non seulement par la classe politique roumaine, mais aussi par la dictature des minorités. La situation la plus indésirable en Roumanie d'aujourd'hui est d'être roumain et il vaut infiniment mieux être hongrois, tsigane, etc. Pour justifier cet état de choses ont été inventées termes ineptes tels que «la discrimination positive». Toute personne rationnelle sait qu'il n'y a pas de discrimination positive ou négative. La discrimination est tout simplement la discrimination. Qu'est-ce qui se passe à l'UMF Targu Mures vient comme un prolongement naturel de la longue série de provocations et de chantage exploités par UDMR. N'oublions pas du sacrilège  à qui a été  soumis Avram Iancu, notre symbole national. Ceux qui ont proposé que le 15 mars soit un jour férié national, je le  propose  à créer la date de 4 juin comme date de la  fête nationale.

                                                    

                                                  

La politique antinationale menée par obstination par toute la classe politique roumaine a entraîné l'atrophie du sentiment patriotique. Suite à ce chose-là  maintenant lorsque il y a seulement quatre ans qui nous séparent de la centenaire de la Grande Union de 1918 l’édifice national créé à l’époque avec d'énormes sacrifices est maintenant mise en question.

L’UDMR est financé par l'État comme une ONG et non pas comme un parti politique. Depuis l'apparition de cette organisation irrédentiste et chauviniste, elle n'a rien fait, mais elle a créé une crevasse entre les Hongrois et Roumains. On ne peut pas oublier qu’UDMR a été au pouvoir pendant plus de 24 ans. Avec quoi a aidé cette organisation illégale (comme un parti politique), au développement économique et social de la Roumanie ? Elle a été intéressé seulement  pour l'obtention de privilèges, pas pour les Hongrois de Roumanie, mais seulement pour eux personnellement.

Découvrez ce que les dirigeants de l'UDMR ont acquis une richesse énorme, même au détriment de leurs concitoyens ! En utilisant des slogans hongrois irrédentistes, anti roumains, en menaçant les Hongrois corrects  et honnêtes, ils ont construit leurs propres fiefs dans lesquelles ils coupent et ils pendent sans aucune crainte. En outre, ils ont vendu leurs votes à ceux qui ont donné plus, de sorte que leur participation au gouvernement, a été faite sur la base de négociation pire que le marché. En étant soutenus fort, même financièrement, par un  l'État qui ne défend pas du tout les intérêts de Roumains, mais aussi par un certain nombre de traîtres politiciens roumains, l’UDMR est arrivée chaque fois au pouvoir en imposant des conditions très avantageuses pour eux.

Kelemen Hunor, le président de l'UDMR il faut savoir que les minorités nationales ont les mêmes droits, sans discrimination, égales avec les Roumains. De plus, la reconnaissance au niveau de la Communauté européenne du niveau élevé atteint en Roumanie sur la reconnaissance des droits des minorités élimine catégoriquement les allégations soutenues par l'UDMR et par les personnalités que la minorité hongroise en Roumanie, ses droits ne sont pas respectés.

Même les services secrets en Roumanie ont envoyé aux leaderships des milliers de rapports sur les actions irrédentiste-chauvines des Hongrois du pays, sans trouver, aux organes compétents, un écho à leurs plaintes. Les résultats du travail des agents de renseignement, sur cette question, sont considérables et ne peuvent pas être négligés. Ceux-ci ont été communiqués constamment aux facteurs responsables, en particulier aux facteurs politiques qui, malheureusement, sont toujours silencieux ! Les motivations pour lesquelles dans les années ’90 les partis politiques ont ignoré tous les avertissements de l'intelligence service, sur cette question, sont aussi claires qu'aussi méprisable : la conservation du pouvoir politique, compte tenu de l'alliance avec l'UDMR. Regardez ces clips vidéo et vous serez convaincu que les irrédentistes hongrois déclenchent des provocations dans la population,  sans que les organes compétents soit agir :

                                                   

                                                     

L’alliance des partis politiques avec un organisme culturel dont le statut de parti politique est incertain, a fait, d'une part, que l’UDMR a gagné chaque fois et, d'autre part, la classe politique, pour se maintenir au pouvoir, a fait toujours des compromis qui ont été défavorables, à eux. Si nous regardons le problème sous un angle strictement juridique UDMR n'est pas (encore) un parti politique, tel que requis par la loi roumaine. Et ce alors pendant que d'autres partis roumains n’ont pas encore obtenu le statut de constitution.

À tout moment, n'importe qui peut demander cette situation devant la loi et, malheureusement. Personne ne le fait pas ! Il existe des institutions qui même ont cette obligation. Le chantage politique constant, les croquis réalisés par l'UDMR et mis en œuvre avec une grande habileté politique contre tous les gouvernements à qui elle a fait partie, il semble qu'ils sont très efficaces. Les politiciens roumains cèdent facilement pour garder leur pouvoir.

D'autre part, la Hongrie a été activement impliquée dans le processus de séparation et de magyarisation des habitants de ces trois comtés. «La lutte pour l'autonomie du Territoire Seckler devrait être soutenue matériellement par la Hongrie» - affirmait même le vice-président hongrois Zoltan Balczó. La déclaration a été faite lors d'une cérémonie qui s'est tenue dans le comté de Mures. Celui-ci, de la part de la formation d’extrême droite Jobbik, a déclaré que le gouvernement de la Hongrie devrait être amené à soutenir la lutte pour l'autonomie, non seulement morale, mais aussi matérielle.

                                                      

L’insolence, l'audace et le mépris d’État roumain par des extrémistes hongrois et les Székelys hongrois ont dépassé toutes les limites ! Les ardents défenseurs de neo-revisionisme hongroise anti-roumains appliquent de manière cohérente le plan hungariste pour déstabiliser la Roumanie et la destruction de l'État roumain unitaire et national. La dernière étape de ce plan est actuellement en cours et est déclenchée par la Hongrie par le mode sur l’arborescence du drapeau de la terre dite Székely - un territoire qui en réalité n'existait pas et n'existent pas en Roumanie à partir d'un point de vue historique, juridique et administratif.

Le scandale provoqué par la Hongrie sur ce sujet cherche en réalité  l'internationalisation de l'autonomie territoriale de ladite terre à la Székely pour capturer la sympathie et le soutien public des médias internationaux, les responsables de la politique extérieure de l'Union européenne et USA.

Ceux qui mettent le scandale actuel causé par la Hongrie seulement à cause de la campagne électorale se trompent lourdement ou délibérément ils induisent cette hypothèse pour diminuer plus précisément la culpabilité «du pays voisin et ami» et amplifier les opinions - déjà publiés - selon lesquels  la réaction de la Roumanie serait être trop véhémente. C'est ce qui s’explique la rapidité suspecte avec laquelle Laszlo Tokes – le port drapeau des desideratas hungaristes anti-roumaine qui a déclaré l’année 2013 comme étant «l’année de l'autonomie territoriale» - se manifeste à nouveau dans son esprit caractéristique de la démolition de l'État national roumain, dans une interview récemment accordé, cette fois, au journal «New York Times».

Mais, ce ne sera pas une seule voix parce que dans la stratégie dite de Budapest, soutenue en permanence avec ses services de renseignement, est préoccupé par la mobilisation comme aussi de nombreuses de telles «voix» pour soutenir «la cause» respective.

Le gouvernement Ponta est mise à l'épreuve et contestée, surtout maintenant, au cours de la campagne électorale, quand le premier ministre se prépare à donner un grand combat pour obtenir le siège de Président de la Roumanie. Il est conscient que s'il va donner de l'eau au moulin aux Hongrois avec qui il a déjà fait une alliance au pouvoir c'est sûr qu'il va perdre l'élection présidentielle, ce qui peut, d'une part, de perdre les électeurs nécessaires pour entrer dans le circuit 2, d'autre part, les Hongrois ne laisseront pas son attitude impunie de sorte qu'ils vont sortir de l'alliance au gouvernement et mettre en péril leur majorité actuelle au Parlement que son parti a avec PSD-PC-UNPR. Voici ce que disait Ponta sur ce problème :
                                                 

 

 Il suffit de suivre attentivement les médias roumains et internationaux, les talk-show et les opinions des soi-disant les représentants de la société civile et des ONG, des analystes et même les politiciens, etc. Avec le but spécifique de culpabiliser, à nouveau, la Roumanie, les extrémistes hongrois utilisera en outre à tout un arsenal de désinformation et de manipulation de la réalité, qui définit bien évidemment axée sur le mensonge et faux, selon le vieux proverbe «le voleur crie capturez les voleurs».

                                                  

Aujourd'hui, plus que jamais, il est nécessaire de rappeler aux neo-révisionistes extrémistes hongrois qui canalisent la politique officielle de la Hongrie sur le soutien pour la réalisation de l'autonomie territoriale fondée sur des critères ethniques de la dite Territoire de Szekely, qu'en attaquant ainsi le caractère  nationale et unitaire de l'État roumain, mais aussi les séparatistes et extrémistes parmi les Hongrois d'origine en Roumanie et Székely agissant dans le même sens, certains des monstruosités de preuves et de crimes commis par leurs ancêtres contre les Roumains dans la soi-disant Territoire Szekely et le reste de la Transylvanie.