Versiunea română
Conform dreptului
penal român, corupțìa reprezintă acele fapte limitative reglementate de lege
care în accepțiunea acesteia cumulează patru infracțiuni : luarea de mită,
darea de mită, primirea de foloase necuvenite și traficul de influență ; acestea
constituind ansamblul activităților ilicite desfășurate în scopul obținerii de
avantaje materiale sau morale, a unor poziții sociale sau politice înalte.
Coruptia cuprinde încalcarea normelor referitoare la îndatoririle
funcționarului public, precum și neîndeplinirea obligațiilor legale de către
agenții economici, având un grad sporit de periculozitate socială, cu profunde
consecințe negative asupra întregului sistem social. Există mai multe tipuri de
corupții și anume : corupția profesională, economică sau criminalitatea
economico-financiară ori de afaceri și corupția politică, ce include diferite
activități cum ar fi finanțarea ilegală a campaniilor electorale, promovarea cu
precădere în funcții guvernamentale a unor persoane numai pe criterii politice.
Dacă aruncăm o
privire înapoi în timp, asupra modului cum a evoluat acest fenomen (corupția),
putem constata că acest flagel care s-a răspândit cu o repeziciune nebănuită ce
continuă să facă ravagii dezastruoase mai ales în zilele noastre, își are
rădăcini adânci încă din cele mai îndepărtate vremuri, însă ea s-a reliefat
pentru prima dată în perioada sclavagistă când a apărut împarțirea societății
în clase sociale. Cu toate că sclavajul, la Roma, exista din vremea regalului,
avand, pe atunci, un caracter patriarhal (sclavii erau membrii secundari ai
familiei şi proveneau, mai ales, din războaie), de-abia în vremea războaielor
punice el a căpătat forma clasică. Orice cucerire a armatelor romane aducea
zeci de mii de prizonieri, care erau vânduţi apoi ca sclavi.
Pe de altă parte,
un impuls dat generalizării muncii servile și ca urmare a apariției corupției,
l-a constituit sărăcirea, datorată deselor războaie purtate de romani, a
ţăranilor ce îngroaşeau rândul proletarilor din Roma ; aceştia trăind din expediente,
din ajutorul statului precum și din gratificaţii ale bogaţilor. Treptat, munca
servilă s-a impune şi în atelierele meşteşugăreşti urbane, ceea ce a dus la
transformări ale statutului plebeilor desprinşi, astfel, de suportul economic
principal al clasei lor.
Aceştia, datorită
sistemului de vot, în care aveau un rol important, au devenit corupţi, prin
acordarea a diverse favoruri pentru opţiunea electorală, iar plebea devine, de
asemenea treptat, o clasă parazitară. In acest fel, principala contradicţie a
societăţii romane (plebei-patricieni) începe să treacă pe seama opoziţiei
dintre sclavi şi proprietarii de sclavi (inclusiv statul, ca proprietar de
sclavi).
Odată cu
prăbușirea imperiului roman și apariția statului feudal se ascut și mai mult
diferențele dintre bogați și săraci. Feudalismul era structurat sub forma unei
ierarhii stricte. În vârful acesteia era plasat regele sau împăratul care
deţinea de fapt toate pământurile pe care le împărţea supuşilor pentru
loialitate şi bravură pe câmpul de bătălie. Urmau marile familii nobiliare,
micii nobili din provincie, ţăranii liberi şi şerbii. Baza ordinii politice şi
sociale din acele timpuri consta în legătura complexă dintre suzeran şi vasalul
sau vasalii săi. Corupţia era la ea acasă în palatele regale şi castelele
nobiliare. Comploturi şi alianţe se făceau şi se desfăceau necontenit. Nobilii
şi aristocraţii complotau ori de câte ori politica regală izbea în interesele
lor sau regele favoriza o familie puternică şi influentă în detrimentul
celorlalte. Jocurile puterii şi alte corupţiei nu ocoleau deloc nici
atotputernica Biserică Romano-Catolică, a cărei istorie este marcată de
numeroase comploturi, lupte pentru putere, acte mari de corupţie şi mai ales
amestecul în politica vremurilor.
In perioada
capitalismului, sistemul economic se distinge prin proprietatea privată asupra
factorilor de producție, precum și prin urmărirea profitului, în general pe o
piață competitivă. Intr-un sistem capitalist, venitul provine din cel puțin
două surse : profit și salarii. In această perioadă, se distinge dezvoltarea
unui nou concept denumit birocrație care va face casă bună cu toate elementele
corupției și care, deși apăruse în Evul Mediu într-o formă incipientă ce nu
afecta întreaga societate medievală, pe măsură ce societatea capitalistă s-a
dezvoltat, acest fenomen a început să cuprindă toate sferele relațiilor dintre
oameni ceea ce a dus la o creștere accentuată a acestui nou concept ce a fost
definit și analizat în profunzime de sociologul german Max Weber.
Conform teoriei
sale, birocrația reprezintă o formă de organizare a muncii ce derivă din însăși
structura acesteia. Ca o formă de organizare a muncii, birocrația reprezintă o
competență a cărei acțiune este reglementată de lege. Agenții săi, în speță
funcționarii, de obicei de carieră, trebuiau să se supună superiorilor lor și
să lucreze într-un domeniu strict specializat. Această definiție corespunde
sensului weberian al conceptului de birocrație și care apare ca modelul cel mai
consistent de raționalitate juridică, mai ales pentru că ea se bazează pe norme
juridice, permițând o mai mare predictibilitate fiind bazată pe o cunoaștere excesivă și exactă
a legilor. Odată creată, birocratia este una din structurile sociale cele mai
greu de distrus. Birocratia reprezintă deci acele mijloace de transpunere a
«acțiunii comunității» în «acțiune
societală» organizată rational. Intre birocrație și corupție, din totdeauna a
existat și există o interdependență deoarece birocrația excesivă a dus și duce în final la corupție.
In ce privește
corupția în societatea comunistă, ea a atins cote de neimaginat fiind cel mai
signifiant obstacol în dezvoltarea politică şi economică a unui stat bazat pe
structura dezvoltată de Karl Marx. Corupția, prin însăși noțiunea sa, a corodat
statul comunist, nimicind cele mai fundamentale principii de guvernare, ea
practic a înlăturat decizia legală a organelor de drept, aceasta devenind
atributul exclusiv al unui sector privat restrâns ; ea a permis acces
privilegiat la factorii de decizie ai statului pentru personaje capabile să
ofere mită şi alte foloase, incălcând astfel normele de drept. Când cetăţenii
consideră politicienii şi oficialii că sunt devotaţi nu interesului public,
ci propriilor dorinţe de îmbogăţire, încrederea
în guvernare scade în mod automat.
Economia statelor
comuniste a avut structuri chiar originale pentru cererea şi oferta de plăţi
ilicite de la particulari. Într-adevăr, corupţia a fost un element al vieţii de
zi cu zi al acestei societăţi atât de universal şi de rezistent, încât a
devenit un aspect al culturii, adică al normelor şi practicilor sociale. In general,
s-a considerat cu grad scăzut de competitivitate, fie între birocraţi sau între
cei conduşi, a crescut intensitatea practicilor de corupţie. spre exemplu,
companiile care nu aveau concurenţă, sau care au avut concurenţi puţini, au
generat preţuri mari, pe care funcţionarii mărunţi au fost tentaţi să încerce
să le evite, cerând pentru aceasta mită şi favoruri.
Pe de altă parte,
birocraţii care sunt singurul canal prin care se reglează tranzitul de bunuri,
au fost foarte bine poziţionaţi pentru a primi plăţi pe sub masă. Sub
regimurile comuniste, societăţile comerciale au avut puţini, sau chiar deloc
competitori, în timp ce birocraţii cu putere substanţială în alocarea
resurselor au fost supuşi unui control sumar sau chiar deloc din partea statului.
Având în vedere ubicuitatea lipsurilor în economia comunistă, mitele,
favorurile şi alte plăţi private au devenit obişnuite, dacă nu esenţiale,
pentru a face ca economia să se mişte cât de cât.
Sub regimurile
comuniste, alocarea resurselor economice depindea în principal de deciziile
administrative. Drept rezultat, corupţia a fost normală în aceste regimurile
comuniste, ea devenind endemică deoarece oportunităţile erau nenumărate şi controlul
era ca şi inexistent. Proprietatea publică a mijloacelor de producţie şi de intervenţie
a statului în aproape toate zonele societăţii, s-a adăugat la nivelul relativ
scăzut de răspundere a oficialităţilor în faţa cetăţenilor, ceea ce a înseamnat
că statele comuniste au fost printre cele mai susceptibile pentru ca
fenomenului de corupţie să fie la el acasă.
Și ca să vă dau
un exemplu din propria mea viață, vă prezint un mic rezumat al modului cum am
devenit o victimă a sistemului comunist și respectiv a corupției generalizate
din România dinaintea revoluției din 1989.
După cum am
arătate și în alte expuneri ale mele, am trăit timp de 50 de ani în perioada
societății comuniste din România și în toată această perioadă am fost în
permanență victima «Sistemului». Părinții mei ca și a altora, de altfel, nu
aveau posibilitatea să mă întrețină în mod corespunzător pentru ca eu să urmez
o carieră de specialitate și asta pentru că tatăl meu avea un mic atelier de
strungărie în care lucra singur iar mama nu avea serviciu, fapt pentru care
banii câstigați de tatăl meu nu acopereau niciodată nevoile casei. Și chiar
dacă ar fi avut posibilități, tot n-aș fi putut să-mi continui studiile,
deoarece tatăl meu era încadrat în categoria de mic burghez ceea ce a făcut ca
eu să nu am dreptul de a mă înscrie la o școală corespunzătoare dorinței mele. Datorită
acestei situații, am fost nevoit să mă descurc singur în viață, făcând tot
felul de artificii pentru a putea în final să urmez o facultate.
După obținerea
titlului universitar la Academia de Studii Economice din București, din nou am
fost hăituit de o serie de persoane care erau geloase pe așa zisul meu succes
deoarece terminasem facultatea cu media 10, iar când în final am reușit să
obțin o slujbă mai bună, am plătit dur și de unul singur prețul faptului că eu nu
am avut niciodată relații la nivel înalt sau cum se mai zicea pe atunci « pile
».
La un moment dat,
«Sistemul» a găsit de cuviință că numai eu am fost vinovat de faptul că doamna
Elena Ceaușescu, în calitate atunci de director general al Institutului de
Cercetări Chimice (ICECHIM), a elaborat o tehnologie pentru fabricarea pielii
sintetice care era de mult depășită și care costa de două și chiar de trei ori
mai mult decât cea de pe piața internațională. Cu toate acestea, s-a construit
totuși, din ordinul ei, o fabrică pentru a pune în practică tehnologia, așa zis
elaborată de ea, unde eu am fost numit contabil șef, dar care din primele ore
de la intrarea sa în funcțiune, intreprinderea a înregistrat niște costuri de
fabricație enorme în timp ce calitatea produsului fabricat (piele sintetică) era
la pământ.
Mai marii
demnitari care răspundeau de această intreprindere nu au avut curajul să-i
spună doamnei Ceaușescu adevărul astfel că, la un moment dat, pentru a nu se
băga fabrica în faliment, s-a luat decizia subvenționării nelegale a acesteia
dintr-un fond de tehnică nouă care pentru o anumită perioadă a acoperit
cheltuielile suplimentar făcute. Cum sistemul comunist era în așa fel construit
încât nu se putea obține nimic dacă nu dădeai șpagă, Centrala Industrială de care
aparținea intreprinderea a finanțat unitatea cu o serie de fonduri care au servit
la acordarea de cadouri și bani unor conducători dintr-o serie de instituții de
care depindea funcționarea fabricii, ca Banca Națională, Banca de Investiții,
Ministerul Finanțelor, Ministerul Industriei Ușoare (forul tutelar al
unității)), diverse intreprinderi de comerț exterior și baze de aprovizionare
precum chiar și Sectorul de Partid al Sectorului 6.
La un moment dat,
s-a produs în intreprindere un eveniment grav care a dat peste cap toate aceste
aranjamente fapt pentru care, s-a sistat finanțarea banilor acordați pentru
șpăgi și în același timp a început o anchetă care s-a soldat în final numai cu punerea
mea sub acuzație, în timp ce restul celor de la care s-a ajuns la situația
creeată, nu au pățit nimic și asta pentru că ei aveau pile în timp ce eu nu
aveam pe nimeni.
Urmarea a fost
deosebit de tragică pentru mine : am fost arestat și ținut timp de 13 luni
într-o anchetă care mi-a distrus sănătatea. S-au aplicat împotriva mea toate
metodele securiste ce erau utilizate în astfel de situații inclusiv internarea
mea într-un spital psihiatric unde mi s-au făcut tratamente cu șocuri electrice
și mi s-au administrat substante neuroleptice cu scopul de a mi se creea un sindrom
de încetinire psihomotorie pentru a obține de la mine declarații după cum dicta
organul de anchetă.
După terminarea
anchetei am fost judecat și condamnat pentru mizeriile pe care alții le
făcuseră și nu eu. După ce am ieșit din detenție, mai mult de 10 ani am fost
supravegheat de securitate până când am reușit să parăsesc România și să ajung
în lumea liberă. Dacă doriți să aflați mai multe pe acest subiect, accesați
următoarea pagină de internet unde «Editura Scribd» din USA mi-a publicat
cartea mea ce am scris-o sub titlul «Povestea vieții mele». De câteva zile însă «Editura Scribd» a introdus o altă formă pentru a accesa la paginile saitului său, în sensul că trebuie mai întâi să te înregistrezi după care să plătești o mică sumă în dolari ce îți permite să lecturezi toate documentele științifice și literare publicate de această editură.
După revoluția
din 1989, România se afla într-un haos total cu o societate divizată și coruptă
care încerca să supraviețuiască urmărilor lăsate de vechiul sistem comunist. O
serie din personajele care făcuseră carieră în epoca lui Ceaușescu,
reprezentată de foști nomenclaturiști precum și de o serie de indivizi ce
activaseră în structurile de poliție și securitate, au forțat nota și s-au
infruptat din bunurile statului, devenind peste noapte milionari. Pe măsură ce
aceștia prosperau, marea masă de oameni ce forma populația României era supusă unui
regim de teroare din punct de vedere material fiind mințită în sensul că prin
deschiderea granițelor ei puteau să circule și să muncească oriunde în lume și
că acolo puteau, la rândul lor, să devină bogați.
Deși magazinele
se umpluseră cu tot felul de bunătăți și alte produse de necesiate personală ca
urmare a liberalizării schimbului valutar asupra monedei românesti (leul) pe
piața internațională ce înainte era acceptată numai în țările cu economie
comunistă, salariile erau așa de mici încât oamenii nu-și puteau permite luxul
să cumpere produse nici măcar pentru minimum de existență. Ca urmare a acestei
situații, apare un exod important de migrație a românilor, în principal, spre țările
dezvoltate din vestul Europei și în general, spre țările bine situate din punct
de vedere economic, din întreaga lume. Conform unor publicații oficiale, numărul
celor care au migrat către țările din afara granițelor României se cifrează în
jurul a cca trei milioane de persoane, fapt pentru care România nu a fost și
nici nu este în prezent acceptată să adere la Spaţiul Schengen pe lângă alte
obligații stipulate în statutul Uniunii Europeene.
Pe fundalul
acestei situații, apare un nou fenomen de divizare a populației prin apariția, crearea
și dezvoltarea clanurilor mafiote de
interlopi, mai ales în rândul țiganilor care, deși existau ca populație de sine
stătătoare pe teritoriul României, ei au început să prospere în mod exagerat și
de multe ori inexplicabil, după revoluția din 1989.
Țiganii au fost
tratați dintotdeauna ca o populație
inferioară datorită modului lor de viață și a originii lor provenită din
legăturile de sânge cu indienii, legături ce datează de cca 1400 de ani, având
la bază o populație provenită dintr-o castă inferioară numită în India «dalit», sau în traducere «cei de neatins». O
serie de cercetători care au studiat această populație, au stabilit că țiganii
au plecat din India către Europa și Nordul Africii, pe de o parte din cauza
discriminarii castei lor, «cei de neatins» fiind obligațì să presteze muncile
cele mai detestate, iar pe de altă parte datorită răspândirii religiei islamice
în regiunea Indiei, ei având la bază religia creștină. Incetul cu încetul,
țiganii au reușit să se integreze în societățile țărilor unde ei s-au așezat,
păstrându-și însă obiceiurile, tradițiile și structura castei din care au
provenit.
In România anilor
de după revoluție, noii politicieni, în goana lor după profituri și bani, au
lăsat ca aceste clanuri mafiote să se dezvolte, ajungându-se chiar în situația
de colaborare ilicită cu ei. Pe de altă parte, lupta pentru putere între
taberele partidelor de stânga dirijate de Partidului Social Democrat (PSD) și
cele ale partidelor de dreapta divizate în formațiuni din care făceau parte
Partidul Național Liberal (PNL), Partidul Democrat Liberal (PDL) și alții, a
condus la o destabilizare a economiei și a vieții publice în general, deoarece
conducătorii acestor partide în loc să se ocupe de îmbunătățirea vieții
oamenilor și a dezvoltării țării, s-au preocupat în principal de creșterea
averilor lor și a locului acestora în ierarhia politică și socială.
In aceste
condiții, corupția a capătat o valență deosebită în toate straturile sociale ale
societății în așa fel încât ea a devenit în momentul de față chiar politică de stat.
Iată ce spunea Departamentul de Stat al USA în Raportul său despe România :
Pe de altă parte,
Comisia Europeană a afirmat în mai multe rânduri că fenomenul corupției din
România a capătat o creștere îngrijorătoare ajungându-se în situația dramatică
în care numărul românilor cărora li s-a cerut mită în 2013 a ajuns de șase ori
mai mare decât media din Uniunea Europeană :
După cum afirma
însuși fostul ambasador al Statelor Unite în România, domnul Mark Gitenstein, «cea
mai mare problemă a românilor a fost și a rămas coruptia». Potrivit acestuia, americanii care
vin să investească in România se lovesc de corupție, de lipsa de transparență
și predictibilitate economică, astfel că, spunea el :
«Oriunde călătoresc
în România – spunea el într-un interviu acordat ziarului Adevărul - oricând,
prima întrebare pe care mi-o pun oamenii este de ce nu investesc mai mult
americanii. Bineînteles că americanii au investit deja sume uriase in Romania, fiind vorba de cca un miliard de dolari. Știti
de ce nu vor să vină companiile americane sau britanice în România ? pentru că și în SUA și în Marea Britanie
există legi care pedepsesc investitorii dacă dau mită oficialităților străine,
ceea ce în România așa ceva nu există».
Iată cum prezenta
postul de televiziune «BBC News» din Anglia corupția generalizată din România :
Dacă în alte
sectoare de activitate unde are acces numai o anumită categorie de oameni care
derulează afaceri de milioane de euro și unde corupția depășeste orice
imaginație posibilă, în sfera micii corupții s-a ajuns chiar în situația în
care o serie de cetățeni și-au pierdut viața din cauza menținerii acestui
flagel, mai ales în domeniul sănătății. Iată un clip foarte semnificativ care
vine să întărească această afirmație :
Pe de altă parte
și ca urmare a generalizării corupției, iată ce gândesc acum românii despre
toți președinți lor pe care i-au ales de-a-lungul celor 24 de ani de când
există așa zisa democrație în România, pe baza promisiunilor lor care nu au
fost decât amăgiri deșarte :
Și ca să revenim
în zilele noastre, la ora actuală în România se derulează cea mai mare intrigă
politică a anului axată pe corupție la cel mai înalt nivel care a atins și
funcția prezidențială a țării, în speță pe domnul Băsescu Traian. Este vorba de
domnul Mircea Băsescu, fratele președintelui Traian Băsescu, care de mai mult
timp are relații de amiciție cu șeful clanului mafiot țigănesc Bercea Mondialu,
pe numele său adevărat Anghel Sandu care, de mai mult timp este în pușcărie
pentru o serie de infracțiuni comise de el.
Prin intermediul
familiei sale, Bercea Mondialu a făcut apelat la prietenul său Mircea Băsescu
pentru a-l ajuta să iasă din pușcărie sau în cel mai rău caz să i se diminueze
pedeapsa, ținînd cont de faptul că Mircea Băsescu (MB), în calitate de frate al
președintelui, ar avea relații în justiție. Pentru acest serviciu, MB ar fi primit de la Sandu Anghel suma de 280000 de
euro drept mită, prin intermediul familiei sale. Au urmat o serie de acțiuni
din partea celor două părți implicate în conflict astfel că în final Mircea
Băsescu precum și alte persoane din anturajul lui Bercea Mondialu au fost arestați
de DNA pentru 29 zile.
Intre timp,
televiziunea «Antena 3», aparținând rivalului lui Traian Băsescu, domnul Dan Voiculescu, a difuzat și respectiv a comentat acest caz
în așa fel încât toată atenția și respectiv culpa s-a îndreptat către șeful
statului. Iată versiunea publică a filmului respectiv :
Pe de altă parte
însă, procurorii de la DNA care anchetează acest caz de corupție, au emis o altă
ipoteză diferită decât cea prezentată de televiziunea «Antena 3». În același timp
Parlamentul României a solicitat președintelui Băsescu să demisioneze ca urmare
a unei hotărâri adoptate de acest for ce a fost propusă de fostul liberal
Călin-Popescu Tăriceanu care în prezent ocupă postul de președinte al Senatului
urmare a aranjamentelor făcute de premerul Victor Ponta pentru faptul că PNL-ul
a ieșit de la guvernare prin trecerea sa în opoziție, situație care a slăbit
majoritatea parlamentară condusă de PSD, existând chiar posibilitatea ca partidul
său să devină susceptibil de a pierde alegerile din această toamnă.
Tot acest
scenariu, este îndreptat împotriva lui Traian Băsescu deoarece actualul guvern
condus de premierul Victor Ponta dorește răsturnarea și respectiv demiterea lui
din funcția de președinte al României pentru ca el (Victor Ponta) să poată ajunge
președinte al țării cu scopul a putea tăia și spânzura așa cum a făcut-o în
foarte multe cazuri inclusiv în cazul procurorului Cristian Panait, pe de o
parte, iar pe de altă parte, pentru
eliberarea din pușcării a tuturor penalilor din partidul său în frunte cu
Adrian Năstase care i-au finanțat campaniile electorale ce l-au adus în fruntea
partidului și a guvernului.
In loc de a se
îndrepta împotriva clanurilor mafiote care au prosperat de când Victor Ponta
este la putere, în loc să ia măsuri pentru a se stabili de unde și cum aceste
clanuri se îmbogățesc peste noapte, persiflând pe toți ceilalți cetățeni onești
prin modul lor de a trăi, de a se autoîncorona regi și împărați, de a-și expune
în public, fără nicio jenă, aurul și bogățiile furate din țară și străinătate,
de a se reglementa statutul lor care pune România într-o situație ambarasantă
vis-à-vis de celelalte țări din vestul Europei și din întreaga lume unde, ne
fac țara de râs prin furturi și cerșetorie, el nu numai că îi lasă în pace
să-și facă de cap dar îi și folosește în toate acțiunile sale îndreptate contra
așa zișilor săi dușmani personali în
lupta sa murdară pentru putere și dominație totală asupra țării.
Jocul acesta de
culise, îi este specific premierului Victor Ponta care, așa cum am arătat și cu
alte ocazii, dorește să creeze un partid-stat pentru a conduce și a pune
monopol pe toate instituțiile statului român, în condițiile în care el însuși
este un infractor fiind declarat chiar prezumat asasin al tatălui său și a
procurorului Cristian Panait.
Iată ce zicea ziarul
german «Frankfurter Allgemeine Zeitung» despre trecutul tenebros a lui Ponta :
Și cu tot trecutul
său infracțional pentru care niciodată nu a dat nici cea mai mică explicație, el
se precipită acum să scape de Traian Băsescu cât mai repede posibil, pe de o
parte, deoarece Traian Băsescu nu odată a dat de înțeles că are cunoștiință de
problemele trecutului său incert, fără însă să treacă la acțiuni directe în ideea că justiția își va face în final datoria, iar pe de altă parte, datorită faptului că partidele
de dreapta sunt în curs de reorganizare într-un singur bloc astfel că, la
alegerile prezidențiale din toamna aceasta, s-ar putea ca el să piardă aceste
alegeri ceea ce ar conduce la ieșirea sa
din viața politică cu consecințe penale grave pentru toate mizeriile pe care
le-a făcut de când a intrat în politică, iar dacă le-ar câștiga, l-ar situa în
poziția de a nu mai putea fi anchetat datorită imunității prezidențiale.
Ce se va întâmpla
în viitor cu Victor Ponta ? Nu rămâne decât să așteptăm reacția populației
românești, a celor din partidele de opoziție precum și a organelor de justiție.
In situația când totuși el va ieși învingător, se pune întrebarea firească dacă
România mai este cu adevărat un stat de drept democratic și dacă comunitatea
internațională va reacționa sau nu în consecință.
Version française
Conformément au
droit pénal roumain, la corruption représente les faits limitatives réglementées par la loi en ce sens qu'elle
regroupe quatre infractions : la prise de dons (corruption passive), la
donation de dons (corruption active), la recevoir des avantages indus et le
trafic d'influence ; celles-ci étant toutes les activités illégales menées dans
le but d'obtenir des avantages matériaux ou morales, des positions sociales ou
politiques élevés. La corruption comprend la violation des règles sur les
normes des fonctionnaires publiques, ainsi que la défaillance des obligations
légales par les agents économiques en ayant un haut degré de danger social,
avec des conséquences négatives importantes sur l'ensemble du système social.
Il existe plusieurs types de corruption, à savoir : la corruption
professionnelle, économique ou la criminalité économique-financière ou
d’affaire et la corruption politique, qui inclut des activités telles que le
financement illégal des campagnes électorales, en particulier dans la promotion
des fonctions gouvernementales de personnes, seulement sur des bases
politiques.
Si nous regardons
en arrière dans le temps, sur le mode comment a évolué ce phénomène (la
corruption), nous constatons que ce fléau s'est propagé avec une rapidité
inattendue et qui continue de ravager catastrophique-ment surtout pendant le
temps de nos jours, elle a ses racines dans le temps les plus reculés, mais
elle a été révélée pour la première fois pendant l'esclavage lors du partage de
la société en classes sociales. Bien que l'esclavage à Rome, il y existait
depuis le temps royal, en ayant un caractère patriarcale (les esclaves étaient
membres secondaires de la famille et ils sont arrivés en particulier en temps de
guerre), juste au moment des guerres puniques l’esclavage a pris sa forme
classique . Toute conquête des armées romaines apportaient des dizaines de
milliers de prisonniers, qui ont ensuite été vendus comme esclaves.
D'autre part, une
impulsion donnée à la généralisation du travail servile et à la suite de
l'apparition de la corruption, on l’a constitué la classe pauvre en raison des
guerres portées par des Romains, les paysans qui épaissaient la structure des
prolétaires à Rome et qui vivaient dans des expédients, des aides d'État ainsi
que par des gratifications accordées par des riches. Peu à peu, le travail
servile s’est progressivement imposé dans les ateliers d'artisans urbains, ce
qui a conduit à la transformation du statut des plébéiens individuelles,
débrayé du support économique de leur
classe.
Ceux-ci, à cause
du système de vote, dont ils ont eu un rôle important, sont devenus corrompus,
en fournissant diverses faveurs pour l'option électorale et la plèbe devient,
aussi progressivement une classe parasite. De cette manière, la contradiction
principale de la société romaine (les plébéiens et les patriciens) commence à
passer en raison de l'opposition des esclaves et des propriétaires d'esclaves
(y compris l'état, comme propriétaire de l'esclave).
Avec
l'effondrement de l'Empire romain et l'apparition de l'État féodal, se sont
encore accentuée les différences entre les riches et les pauvres. La féodalité
était structurée comme une hiérarchie stricte. À la pointe de cette hiérarchie,
était placé le roi ou l’empereur qui en fait détenait la propriété tout le pays
et qu’il les donnait à ses vassaux pour des actes de loyauté et bravoure
sur-le-champ de bataille. On suivait après, les grandes familles nobles, les
petits nobles de province, les paysans et les serfs. La base de l’ordre
politique et social était la relation complexe entre le suzerain et ses
vassaux. La corruption était chez elle dans les palais royaux et dans les
châteaux de la noblesse. Des complots et des alliances ont été faites en permanence.
Les nobles et les aristocrates complotaient chaque fois quand le roi frappait
dans leurs intérêts ou quand il favorisait une famille au détriment des autres.
Les jeux du pouvoir et de la corruption n'évitent pas la toute-puissante Église
catholique dont sa histoire est pleine de complots, luttes de pouvoir, de
grands actes de corruption et d'ingérence politique.
Pendant la
période capitaliste, le système économique est caractérisé par la propriété
privée sur les facteurs de production, ainsi que par la recherche du profit, le
plus souvent sur des marchés concurrentiels. Dans un système capitaliste, le
revenu provient d'au moins deux sources : de profits et salaires. Dans cette
période, on distingue le développement unique d'un nouveau concept appelé la bureaucratie
qui fera bonne maison avec tous les éléments de la corruption et qui, même si elle était bien
apparue au Moyen Age sous une forme qui ne touche pas l'ensemble de la société
médiévale, au fur et à mesure que la société capitaliste s’est développée, ce
phénomène a commencé à englober tous les domaines des relations humaines qui
ont conduit à une forte hausse de ce nouveau concept qui a été défini et
analysé en profondeur par le sociologue allemand Max Weber.
Selon sa théorie,
la bureaucratie est une forme d'organisation du travail qui découle de la
structure même. Comme une forme d'organisation du travail, la bureaucratie
représente une compétente dont l'action est réglementée par la loi. Ses agents,
notamment les fonctionnaires, d’habitude de carrière ils doivent obéir à leurs
supérieurs et à travailler dans un domaine hautement spécialisé. Cette
définition correspond à la notion wébérienne du concept de la bureaucratie et
qui apparaît comme le modèle le plus cohérent de la rationalité juridique, en
particulier parce qu'elle est basée sur des règles juridiques permettant une
plus grande prévisibilité sur la connaissance excessive et précise des lois.
Une fois créée, la bureaucratie est l'une des structures sociales les plus
difficiles à détruire. La bureaucratie est donc le moyen de mise en œuvre de
«l’action communautaire» dans «l'action sociale» organisée rationnellement.
Entre la bureaucratie et la corruption, a toujours été et il y a une
interdépendance parce que une bureaucratie excessive mené finalement à la
corruption.
En ce qui
concerne la corruption dans la société communiste, elle a atteint des sommets
inimaginables en ayant l’obstacle le
plus important pour le développement politique et économique d'un État fondé
sur la structure développée par Karl Marx. La corruption, par sa définition
même, a corrodé l'État communiste, en détruisant les principes fondamentaux de
gouvernement, elle a pratiquement éliminé la décision juridique de
l'application de la loi, ceci est devenu
l'attribut exclusif d'un petit secteur privé; elle a permis un accès
privilégié aux facteurs de décision de l'État pour les personnages capables
d'offrir des pots de vin et d'autres avantages en violation de la loi. Lorsque
les citoyens considèrent les politiciens et les fonctionnaires qui ne sont pas
consacrées à l'intérêt public, mais à leur propre enrichissement, la confiance
dans le gouvernement tombe automatiquement.
L’économie des
États communistes a eu même des structures originales pour l’offre et la
demande de paiements illicites de personnes particulières. En effet, la
corruption a été une partie de la vie quotidienne de cette société si
universelle et si forte, qu’elle est devenue une partie de la culture,
c’est-à-dire à des normes et des pratiques sociales. Généralement, on s’est
considéré avec un degré faible de concurrence, soit entre les bureaucrates ou
parmi les fonctionnaires régis, on a augmenté l'intensité des pratiques de
corruption, par exemple, les entreprises qui n'avaient pas de concurrence, où
ils ont eu peu de concurrents ont générés des gros prix que les petits
fonctionnaires ont été tentés d'essayer à les éviter en demandant des pots de
vin et des faveurs.
D'autre part, les
bureaucrates, qui sont le seul canal qui régule le transit des marchandises,
ont été très bien placés pour recevoir des paiements sous la table. Sous les
régimes communistes, les entreprises commerciales ont eu peu ou pas de concurrents, tandis que les
bureaucrates avec du pouvoir puissante importante dans l'allocation des ressources
ont été soumis à un contrôle sommaire ou pas du tout de la part du État. Compte
tenu de l'omniprésence de la pénurie dans l'économie communiste, les pots de
vin, les cadeaux et d’autres paiements privés sont devenus monnaie courante,
même indispensables, pour faire marcher l'économie.
Sous les régimes
communistes, l'allocation des ressources économiques dépendait principalement
de décisions administratives. En conséquence, la corruption était normale dans
ces régimes communistes, elle est devenue endémique parce que les possibilités
étaient infinies et le contrôle était presque inexistante. La propriété
publique des moyens de production et l'intervention de l'État dans presque tous
les domaines de la société, on a ajoutée au niveau relativement faible de la
responsabilité des fonctionnaires vers les citoyens, ce qui signifie que les
pays communistes ont été parmi les plus susceptibles à cause du phénomène de la
corruption.
Et pour vous
donner un exemple tiré de ma propre vie, je vous présente un bref résumé de la
façon dont je suis devenu une victime du système communiste et de la corruption
généralisée en Roumanie, avant la révolution de 1989.
Comme je l'ai
souligné dans mes autres expositions, j'ai vécu pendant 50 ans en Roumanie au
cours de la société communiste et pendant tout ce temps, j'ai été toujours une
victime du "Système". Mes parents et d'autres, d'ailleurs, n’était
pas en mesure de me soutenir cor pour que je puisse à poursuivre une carrière
professionnelle et c'est parce que mon père avait un petit atelier de tournage
dans lequel il travaillait seul et ma mère n’avait pas d’emploi et dans cette
situation l'argent gagné par mon père n'a jamais couvert les besoins de la
maison. Et même s’il avait des possibilités,
je ne serais pas en mesure de poursuivre mes études parce que mon père a
été classé comme petit bourgeois et à cause de ça je n'ai pas eu le droit de
m'inscrire dans une école appropriée de mon désir. En raison de cette
situation, j'ai été obligé de vivre seul, en fessant toutes sortes des astuces
pour enfin pouvoir aller à l'université.
Après l'obtention
de mon titre universitaire à l'Académie
d'Etudes Economiques de Bucarest, de plus j'ai été poursuivi par un certain
nombre de personnes qui étaient jaloux de mon soi-disant à cause de mon succès
parce que j’avais passé mes examens universitaires avec une moyenne de 10 et,
quand j'ai enfin réussi à obtenir un meilleur emploi, j'ai payé dur et tout
seul le prix que je n'ai jamais eu des relations de haut niveau.
À un moment
donné, «le Système» a jugé bon que j'étais le seul coupable pour le fait que
Mme Elena Ceausescu, qui, à l’époque, était directeur général de l'Institut de
recherche chimique (ICECHIM) a développé une technologie pour la fabrication de
cuire synthétique qui était expirée depuis longtemps et qui a coûté deux et
même trois fois plus que le même cuire se trouvait sur le marché international.
Cependant, on a construit, par son ordre, une usine pour mettre en œuvre sa
mauvaise technologie, où j'ai été nommé comptable en chef mais, après les
premières heures de sa mission, l’entreprise a enregistré d'énormes coûts de
fabrication alors que la qualité du produit fabriqué (cuir synthétique) était
en baisse.
Les hautes
responsables de cette usine n’ont pas eu
le courage de dire la vérité à Mme Ceausescu afin qu’à un moment donné, pour ne
pas mettre l'usine en faillite, on a pris la décision de la subventionner
illégalement d’un fond d’argent qui provenait de la part du Ministére tutélaire
qui pendant une certaine période a couvert les dépenses supplémentaires faites.
Étant donné que le système communiste était construit de manière à ne pas
pouvoir obtenir quoi que ce soit si on ne payait pas de pots de vin, la
Centrale industrielle, de qui appartenait l’entreprise, a financé l’usine avec
une série de fonds qui ont servi pour donner des pots de vin, des cadeaux et
même de l'argent cash pour les dirigeants de certains institutions de qui
dépendait le fonctionnement de l’entreprise, comme la Banque nationale, la
Banque d'investissement, Ministère des Finances, Ministère de l'industrie
légère, des entreprises de commerce extérieur et bases d’approvisionnement
ainsi que pour le Secteur du Parti du district 6.
À un moment
donné, dans l’entreprise s’est produit un événement grave qui a renversé tous
les arrangements fait pour qui on a sisté le financement de l’argent pour des
pots de vin et simultanément on a ouvert une enquête qui s’est soldé avec mon
accusation seulement tandis que les autres n’ont pas été enquetté parce qu'ils
avaient des relations alors que je n'avais personne.
Le résultat a été
tragique pour moi: j'ai été arrêté et détenu pendant 13 mois dans une enquête
qui a ruiné ma santé. Ils ont été appliquées contre moi toutes les méthodes
secouristes qui ont été utilisées dans des situations pareilles, y compris mon
hospitalisation dans un hôpital psychiatrique où on m'a fait des traitements
avec des chocs électriques et aussi ils m’ont administré des substances
neuroleptiques pour me créer un syndrome de retard psychomoteur dans le but
d’obtenir de moi des déclarations dictées par l'enquêteur.
Après enquête,
j'ai été jugé et condamné pour les misères que d'autres avaient fait et pas
moi. Après être sorti de prison, plus de 10 ans, j’ai été surveillé par la
sécurité jusqu'à ce que j'ai réussi à quitter la Roumanie et à arriver dans le
monde libre. Si vous voulez en savoir plus sur ce sujet, visitez le site Web
suivant où "Editeur Scribd" d’Etats-Unis, a publié mon livre que j'ai
écrit sous le titre «Le roman de ma vie» :
Après la
révolution de 1989, la Roumanie était dans le chaos avec une société divisée et corrompue
essayant de survivre aux conséquences laissées par l'ancien régime communiste.
Une série de personnages qui avaient fait de la carrière à l’époque Ceausescu,
représentés par les anciens nomencklaturistes et par un certain nombre
d’individus qui avaient activé dans les structures de la police et de la
sécurité, ont forcé la note et ils ont fait de l'argent des actifs de l'État,
en devenant millionnaires. Au fur et à
mesure qu’ils ont prospéré, la grande masse de personnes qui formaient la
population roumaine a été soumise à un régime de terreur du point de vue
matériel en étant mentie dans le sens qu’en ouvrant ses frontières, la Roumanie
donnait la possibilité de voyager et travailler partout dans le monde et qu'à
leur tour, là-bas, ils pouvaient devenir riche.
Bien que les
magasins étaient pleins de toutes sortes de produits alimentaires et autres
produits ménagers suite à la libéralisation du taux de change sur la monnaie
roumaine (leu) sur le marché international ce qui avant, était préalablement
pris en charge que dans les pays à économie communiste, les salaires étaient si
bas que les gens ne pouvaient pas se permettre d'acheter des produits même pour
le minimum d'existence. En raison de cette situation, se développe un exode
important de la migration roumaine, principalement dans les pays développés de
l'Europe occidentale et dans le monde, en général. Selon certaines publications
officielles, le nombre des Roumain qui ont migré vers les pays extérieurs de la
Roumanie, est estimé autour de trois millions de personnes, ce qui rend la
Roumanie dans la situation de ne pas être actuellement accepté pour rejoindre
l'Espace Schengen.
Sur le fond de
cette situation, un phénomène nouveau
fait son apparition par la division de la population, respectif par
l'émergence, la création et le développement des clans de la mafia pègre,
surtout chez les Tsiganes qui, même s’ils existaient comme une population
indépendante sur le territoire de la Roumanie, ils ont commencé à s'épanouir
exagérât et souvent inexpliquée, après 1989.
Les Tsiganes ont
toujours été considérés comme une population inférieure en raison de leur mode
de vie et leur origine dérivée par les relations de sang avec les Indiens,
liaisons qui date d’environ 1400 ans, ayant la base une population issue d'une
caste inférieure appelée en Inde «dalit» ou en traduction française signifie
«intouchables». Un certain nombre de chercheurs qui ont étudié cette population
ont établi que les Tsiganes ont quitté l'Inde vers l'Europe et l'Afrique du
Nord, d'une part, en raison de leur discrimination de caste, «intouchables»
étant forcés d'exécuter les tâches les plus détestés et, en partie, parce qu’à
un moment donné est apparu la propagation de l'Islam dans la région de l'Inde,
pendant que les Tsiganes étaient de religion chrétienne. Peu à peu, les
Tsiganes ont pu s'intégrer dans les sociétés des pays où ils étaient assis,
mais en conservant leurs coutumes, ses traditions et la structure du caste dont
ils sont issus.
En Roumanie des
années d’après la révolution, les nouveaux politiciens, dans leur poursuite de
profits et de l'argent, ont laissé ces clans de la mafia roumaine de se développer,
en conduisant même dans la situation de la coopération illicite avec eux.
D'autre part, la lutte pour le pouvoir entre les camps des partis de gauche
dirigés par le Parti social-démocrate (PSD) et ceux de droite divisés en formations qui comprenait
le Parti national libéral (PNL), le Parti libéral démocrate (PLD) et d'autres
partis ont conduit à une déstabilisation de l'économie et de la vie publique en
général, parce que les dirigeants de ces partis au lieu d’améliorer la vie des
personnes et le développement du pays, se sont préoccupés principalement pour accroître leur richesse
et leur place dans la hiérarchie sociale et politique.
Dans ces
conditions, la corruption est devenue une valence particulière dans tous les
domaines de la société de sorte qu'elle soit devenue aujourd'hui même la
politique de l'État. Voilà ce que disait le Département d'État des États-Unis
dans son rapport sur la Roumanie :
D'autre part, la
Commission européenne a déclaré à plusieurs reprises que la corruption en
Roumanie est devenue une préoccupation croissante menant à la situation
dramatique dans laquelle le nombre de Roumains à qui ont leurs demandé des pots
de vin en 2013 a atteint le score de six fois plus élevé que la moyenne d’Union
européenne :
Ainsi comme
disait l’ancien ambassadeur américain en Roumanie, M. Mark Gitenstein, «le plus
gros problème des Roumains a été et est resté la corruption». Selon lui, les
Américains qui viennent à investir en Roumanie sont confrontés avec la
corruption, le manque de transparence économique et la prévisibilité, alors
que, dans ces conditions, M. Gitenstein
a ajouté que :
«Partout où je
voyage en Roumanie – a-t-il dit dans une interview accordée au journal «La
Vérité» - toujours la première question que les gens me demandent est pourquoi
les Américains ne font plus d’investissements en Roumanie. Bien sûr, les
Américains ont déjà investi des sommes énormes en Roumanie d'environ un
milliard de dollars. Savez-vous pourquoi les compagnies américaines ou
britanniques ne viennent pas en Roumanie ? Et ça parce qu’aux États-Unis et au
Royaume-Uni aussi, il y a des lois qui punissent les investisseurs s’ils
donnent des pots de vin aux fonctionnaires étrangers, ce qui en Roumanie, cette
chose-là n’existe pas».
Voici comment la télévision «BBC News» d’Angleterre présentait la corruption généralisée en
Roumanie :
Si dans les
autres secteurs d’activité, où a accès seulement une certaine catégorie de
personnes qui font des affaires des millions et, où la corruption va bien
au-delà de tout imagination, dans la sphère de la petite corruption on est
arrivé dans la situation qu’un certain nombre de citoyens ont perdu leur vie
parce qu’on maintient ce fléau, en particulier en matière de santé. Voici un
clip très impressionné que vient de renforcer cette déclaration :
D'autre part et,
en raison de la généralisation de la corruption, voilà ce qu’ils pensent
maintenant les Roumains à propos de tous
les présidents de la Roumanie qu’ils ont élus à travers depuis 24 ans, depuis
qu’elle existe et ce qu'on appelle la démocratie en Roumanie sur la base de
leurs promesses qui n’ont pas été que des vaines illusions :
Et pour revenir à
nos jours, à l’heure actuelle en Roumanie on se déroule la plus grande intrigue
politique de l’année axée sur la corruption au plus haut niveau qui a atteint
même la fonction présidentielle du pays, notamment Traian Basescu. Il s’agit de M. Mircea
Basescu, le frère du président Traian Basescu, qui depuis quelque temps, a des
relations d'amitié avec le chef des gitans qui, appartient au clan de la mafia
roumaine Bercea Mondialu, de son vrai nom Anghel Sandu qui depuis plus de temps
est en prison pour une série de crimes commises par lui.
Par l’entremise
de sa famille, Bercea Mondialu a sollicité à son ami Mircea Basescu pour
l'aider à sortir de prison, ou dans le pire des cas de lui diminuer la peine,
considérant que Mircea Basescu (MB) en qualité de frère du président aurait des
relations en justice. Pour ce service, MB a reçu de Sandu Anghel (Bercea Mondialu) par
l’entremise de sa famille le montant de 280.000 euros en pots de vin. Suite à
cet arrangement de la part des deux parties impliquées en conflit, Mircea
Basescu et d'autres personnes proches de Bercea Mondialu ont été arrêtés pour
29 jours.
Pendant ce
temps-là, la télévision «Antena 3», appartenant à son rival, dit-il
Traian Basescu, M. Dan Voiculescu a diffusion et a commenté cette affaire afin
que toute l'attention se tourna vers la faute du chef de l’État :
D'autre part, les
procureurs de la DNA qui enquêtent ce cas de corruption, ils ont émis une autre différente hypothèse que celle
présentée par la télévision «Antena 3». Dans le même temps, le
Parlement roumain a demandé au président Basescu de démissionner à la suite
d'une décision adoptée par ce forum qui a été proposé par l'ancien libéral
Calin Popescu Tariceanu, actuellement président du Sénat à la suite des arrangements faites par le Premier
ministre Victor Ponta pour le fait que, le PNL est sorti du gouvernement par
passage en opposition, situation qui a affaibli la majorité parlementaire
dirigée par le PSD, en existant même la possibilité que son parti devient
susceptible de perdre les élections de cet automne.
Ce scénario est
dirigé contre Traian Basescu parce que le gouvernement actuel dirigé par le
Premier ministre Victor Ponta veut le renverser et respectivement sa démission
de son poste de président de la Roumanie parce qu'il (Victor Ponta) peut
devenir président du pays afin de couper les droits des Roumains comme il l'a
fait dans de nombreux cas, d'une part et, d'autre part, pour libérer de tous
les criminels de son parti, qui sont à
présent à la prison en tête avec Adrian Nastase qui ont financé ses campagnes
électorales qui l’ont amené à la direction de son parti et du gouvernement.
Au lieu de se
diriger contre les clans de la mafia qui ont prospéré depuis que Victor Ponta
est au pouvoir, au lieu de prendre des mesures pour déterminer d’où et comment
ces clans s'enrichissent du jour au lendemain en persiflant tous les autres
citoyens honnêtes par leur mode de vivre, de se auto-couronné rois et empereurs, de s'exposer en public sans gêne
avec leur or et leur richesses volées au pays et à l'étranger, à régulariser
leur statut qui met la Roumanie dans une situation embarrassante vis-à-vis des
autres pays d'Europe occidentale et dans le monde où ils nous font de
risée par des vols et la mendicité, il
les laisse en paix pour faire tous ces misérables activités, mais il les
utilise également pour ses actions à l'encontre de soi-disant ses ennemis
personnels dans sa lutte pour le pouvoir et la domination totale du pays.
Ce jeu en
coulisses est spécifique au Premier ministre Victor Ponta qui, comme je l'ai
souligné en d'autres occasions, veut créer un parti-État pour mener et mettre
un monopole sur toutes les institutions de l'État roumain, étant donné qu'il
est lui-même un malfaiteur présumé en étant déclaré le meurtrier de son père et
même du procureur Cristian Panait.
Voilà ce que
disait le journal allemand «Frankfurter Allgemeine Zeitung» sur le passé sombre
de Ponta :
Et avec tout son
passé criminel pour qui il n'a jamais donné la moindre explication, il se
précipite maintenant d'échapper de Traian
Basescu le plus rapidement possible, d'une part, parce que Basescu pas
une fois a laissé entendre qu’il a connaissance de ses problèmes passés et
d'autre part, parce que les partis de droite se réorganisent en un seul bloc de
sorte qu’aux élections présidentielles de cet automne, il pourrait perdre ces
élections ce qui le serait conduit à sa sortie de la politique avec des
conséquences pénales graves pour toues les misères qu'il les a faits depuis
qu'il est entré en politique et si par erreur il gagnerait, cette chose-là
serait en mesure de ne pas être enquêter
en raison de l'immunité présidentielle.
Qu'est-ce qui se
passera dans l'avenir avec Victor Ponta ? Tout ce qui reste est d'attendre la
réaction de la population roumaine, à ceux des partis d'opposition ainsi que la
justice. Dans la situation où il sortirait victorieux, cependant, une question
naturelle est de savoir si la Roumanie est vraiment un état démocratique et si
oui ou non la communauté internationale réagira en conséquence.
Aucun commentaire:
Enregistrer un commentaire