jeudi 18 septembre 2014

Autonomia Ținutului Secuiesc – mărul discordiei dintre români și maghiari / L’autonomie du Territoire Seckler - la pomme de la discorde entre roumains et hongrois

                                                                            
                                                                                  


 
Versiunea română
România ține în brațe o bombă cu ceas : Ținutul Secuiesc. La fabricarea ei a lucrat din răsputeri, în ultimii 25 de ani, Uniunea Democrată Maghiară din România (UDMR) și alte formațiuni iredentiste beneficiind de sprijinul tacit și de neînțeles al întregii clase politice românești de după revoluția din 1989. In cele trei județe care formează așa zisul «Ținut Secuiesc» respectiv Harghita, Covasna și Mureș, situația românilor este dramatică și, nici măcar acum, în cel de-al doisprezecelea ceas, politicienii nu dau vreun semn că le-ar păsa, fiind mult prea ocupați cu împărțirea și păstrarea puterii.
Am ales această temă, deoarece nu de mult UDMR-ul a introdus, spre discutare și respectiv aprobare în Parlamentul României,  Proiectul de autonomie a Ținutului Secuiesc care este cel mai șovin, mai iredentist și mai antidemicratic proiect elaborat vreodată de această Uniune antinațională care urmărește dezmembrarea statului român și trecerea acestui teritoriu în componeneța statului maghiar Ungaria.
Pentru a înțelege mai bine acest conflict care datează de secole și care acum a căpătat o valență nouă în condițiile apariției unei mișcări antistatale promovată de Ungaria și susținută de UDMR precum și de alte formațiuni care sprijină șovinismul și iredentismul maghiar, voi încerca să prezint istoria acestui teritoriu, mizele sale politice și consecințele care pot să apară în urma unei eventuale aprobări a proiectului respectiv privind integritatea teritoriului românesc și a situațìei românilor care locuiesc și muncesc în acest ținut. Iată în câteva clișee, o parte din revendicările maghiarilor din Transilvania asupra acestor cerințe :
 
                                                 
Așa zisul «Ținut Secuiesc» este așezat în partea sud-estică a Transilvaniei, locuită în majoritate de secui (subgrup etnic maghiar cu o conștiință istorică aparte, cu specificități etnografice, respectiv de dialect) și, care cuprinde teritoriile fostelor scaune secuiești. Respectivele teritorii se găsesc actualmente incluse administrativ în județele Alba, Bacău, Cluj, Covasna, Harghita și Mureș. Colocvial, sub denumirea de «Ținutul Secuiesc» se înțelege numai teritoriul format din județele Covasna, Harghita și Mureș.
                                                  

Din punct de vedere istoric, respectiv la mijlocul secolului I după Hristos și la începutul secolului al II-lea, pe teritoriul actual al Transilvaniei s-a aflat centrul politic al regatului Daciei care în perioada respectivă constituia un puternic stat de sine stătător cu o populație dezvoltată mai ales în timpul domniei împăratului Decebal, pe numele său adevărat Diurpaneus. Prezența culturii dacice în sud-estul Transilvaniei este marcată prin descoperiri emblematice cum ar fi tezaurul de la Sâncrăieni (județul Harghita) sau cetățile dacice de la Covasna (Cetatea Zânelor) sau Jigodin (județul Harghita).
Regatul dac condus de împăratul Decebal a fost cucerit, după două războaie, în anul 106 după Hristos de Imperiul Roman sub conducerea împăratului Traian, pe numele său adevărat Marcus Ulpius Nerva Traianus, care a început organizarea noii provincii romane Dacia. Sud-estul Transilvaniei a fost inclus în provinciile Dacia Porolissensis, Dacia Apulensis și Moesia și apoi fortificat cu numeroase castre cum ar fi cele de la Inlăceni (Praetoria Augusta) și Sânpaul (jud. Harghita), Brețcu (Angustia) și Olteni (jud. Covasna) sau Brâncovenești și Călugăreni (jud. Mureș).
Începand cu anul 234, o serie de evenimente slăbesc puterea Romei. Legiunile din Pannonia își proclamă propriul împărat, astfel că din anul 236 Maximinus Thrax (primul Imparat Roman de origine barbară) se află în războaie continue cu Dacii Liberi și Sarmații. Între  anii 238 - 251 Goții și Carpii întreprind o campanie de raiduri devastatoare asupra provinciilor romane Dacia și Moesia, asediind orașele situate adânc în Balcani și destabilizând Imperiul Roman.
După căderea Imperiului Roman, populația dacă supraviețuiește pe teritoriile înfloritoare din timpul administrației romane iar prezența lor este atestă de diverse documente care confirmă continuitate acestui popor pe teritoriul fostei provincii romane, Dacia.
Pe teritoriul actual al României, pătrunderea hunilor în secolul IV e.n, a avut loc în condițiile slăbirii  Imperiului  roman  de  răsărit  în urma deselor incursiuni de jaf și distrugere efectuate de către acestia. Hunii au fost strămoșii actualilor maghiari ce constituiau la aceea epocă un trib nomad barbar organizat în hoarde conduse de regele Attila supranumit în unele texte bisericești «Biciul lui Dumnezeu» pentru cruzimea și sălbăticia acțiunilor sale. Hunii  care  și-au  păstrat tot timpul viața nomadă nu s-au așezat niciodată și nicăieri în timp durabil pe teritoriul Daciei,  lăsând numai  urme  sporadice  în N-E Moldovei, în Câmpia Dunării și în Câmpia Tisei. Regiunea Transilvaniei o dominau mai alea prin intermediul aliaților lor germanici, ostrogoții si gepizii care erau mai organizați și mult mai puțin sălbateci decât ei.
Triburile maghiare ale hunilor au intrat în Bazinul Panonic, aflat la vest de interiorul Arcului Carpatic unde este situată actuala Transilvania, spre sfârșitul secolului IX, în anul 896, când s-au stabilit în final după cca 500 de ani  în câmpia Panoniei. La mijlocul secolului al X-lea ei încep cucerirea Transilvaniei unde întâlnesc o puternică rezistență din partea formațiunilor statale deja existente din perioada dacilor conduse de Gelu, Glad și Menumorut.
Prima mențiune documentară privitoare la existența secuilor pe aceste meleaguri datează din anul 1116, secuii fiind amintiți alături de pecenegi ca alcătuind avangarda cavaleriei ungare. Ca popor asociat maghiarilor, secuii au fost colonizați în sistemul de prisăci medievale de-a lungul graniței sudest-transilvane nou extinse. Secuii se aflau în serviciul militar al regilor Ungariei. Câteva decenii mai târziu, în anul 1146, secuii, alături de aceiași pecenegi, făceau parte din oastea regelui Géza al II-lea al Ungariei (1141-1162), fiind implicați în luptele de pe Leitha, împotriva markgraf-ului Heinrich al II-lea de Austria.
Scaunele secuiești au fost unitățile de administrare judecătorească ale secuilor din Transilvania, menționate începând cu deceniul al treilea al secolului al XIV-lea. Acestea, inițial șapte la număr, apoi cinci (prin constituirea celor Trei Scaune în unul singur), au fost desființate în anul 1876, odată cu reforma administrativă a Regatului Ungariei, în sensul extinderii organizării comitatelor la nivelul întregii țări. Teritoriul fostelor scaune secuiești nu are în prezent un statut administrativ deosebit de mulțimea de ținuturi istorice românești, având numai administrație publică de tip județean.
În secolul al XIX-lea a fost desființat și județul Săcuieni din Țara Românească, județ al cărui nume se trage de la populația secuiască venită din Ardeal și care s-a amestecat cu românii localnici. Reședința județului s-a aflat inițial la Urlați. Județul Săcuieni a fost desființat la 1 ianuarie 1845 și împărțit între județele Prahova (cea mai mare parte) și Buzău (partea de est).
In perioada comunistă, teritoriile în care locuiau cu preponderență secuii și maghiarii au fost înglobate în Regiunea Autonomă Maghiară care cuprindea cca 730000 de locuitori divizați 14 raioane regionale în cadrul cărora traiau 77,3% secui și maghiari iar restul de 22,7% erau români. O nouă reorganizare are loc în 1960 când este adoptată noua denumire de Regiunea Mureș-Autonomă Maghiară iar la 16 februarie 1968 această regiune a fost desființată prin noua organizare care avea la bază actualele județe.
După revoluția din 1989 și ca urmare a adoptării legii partidelor politice nr 14/2003 și republicată în 2014, în spațiul așa zisului Ținut Secuiesc care în fapt nu există ca formă de organizare teritorială, au luat ființă o serie de uniuni și partide politice bazate pe criterii etnice deși legea partidelor politice interzice acest lucru.
In acest context, Uniunea Democrată Maghiară din România (UDMR) a luat ființă în data de 25 decembrie 1989, de sfintele sărbători de Crăciun și mai exact în ziua când soții Ceaușescu au fost omorâți. De la înființarea acestei organizații, ea a funcționat ca și un partid politic deși ea apare ca o organizație cu caracter cultural, nefiind înscrisă în registrul partidelor politice.
Revoluţia din 1989 a repus pe tapet delicata problemă a şovinismului maghiar care de la Marea Unire din 1 Decembrie 1918 se află într-o permanentă ofensivă contra Slovaciei, Serbiei şi, mai ales, României. Perioada comunistă nu a permis manifestarea în manieră plenară a imenselor rezerve de ultranaţionalism de care dispune «elita» minorităţii maghiare din România. În ultimii 25 de ani doi factori au favorizat progresele iredentismului maghiar în România : şantajul pe care-l practică fără scrupule UDMR-ul şi dezinteresul total al tuturor politicienilor români faţă de interesele perene ale poporului din care fac parte. Pentru a se afla la guvernare partidele de pe scena politică românească au sacrificat drepturile istorice ale naţiunii române.

 
                                                 
UDMR se află, deci, la guvernare din 1996. În acest timp ţara noastră a cunoscut clipe extrem de grele. În această perioadă, declasata clasă politică din România (inclusiv politicienii maghiari) au împins ţara în pragul dezastrului. Economia naţională a fost subminată cu bună ştiinţă spre încântarea corporaţiilor multinaţionale. Corupţia, nepotismul, traficul de influenţă, hoţia din avutul public şi incompetenţa au făcut din România un stat eşuat care seamănă frapant sub anumite aspecte cu ţări precum Somalia, Irak sau Afganistan ş.a.m.d. Pentru a obţine voturile minorităţii maghiare liderii UDMR au jucat mereu pe cartea ultranaţionalismului, şovinismului şi iredentismului. Cu sprijin extern venit din Ungaria se încearcă sabotarea operei naţionale care a primit recunoaştere internaţională prin Tratatul de Pace de la Trianon semnat la 4 iunie 1920. Iată un extras din evenimetele ce au avut loc la Târgu Mureș în data de 20 martie 1990 când a avut loc o încăierare sângeroasă între maghiari și români pe tema problemelor etnice maghiare :
                                                 
Astăzi, românii sunt sufocaţi, nu numai de clasa politică românească dar şi de dictatura minorităţilor. Cea mai indezirabilă situaţie în România zilelor noastre este aceea de a fi român, astfel că este infinit mai bine să fii maghiar, rom etc. Pentru a justifica această stare de fapt s-au inventat termeni inepţi precum «discriminare pozitivă». Orice persoană raţională ştie că nu există discriminare pozitivă sau negativă. Discriminarea este pur şi simplu discriminare. Ceea ce se întâmplă la UMF Târgu-Mureş vine ca o continuare firească a lungului şir de sfidări şi şantaje operate de UDMR. Să nu uităm de sacrilegiul la care a fost supus simbolul nostru naţional, Avram Iancu. Celor care au propus ca ziua de 15 martie să fie sărbătoare naţională le propun să creeze din data de 4 iunie, zi de sărbătoare naţională.
                                                    

                                                    
Politica antinaţională dusă cu obstinaţie de toată clasa politică românească a avut drept consecinţă atrofierea sentimentului patriotic. Drept urmare, acum când doar patru ani ne mai despart de la centenarul Marii Uniri de la 1918 edificiul naţional creat atunci cu imense sacrificii este serios pus sub semnul întrebării.
UDMR este finanantă de către stat ca un ONG și nu ca un partid politic. De la apariția acestei organizații iredentiste și șovine, aceasta nu a făcut altceva decât să creeze o crevasă între maghiari și români. Nu se poate uita că UDMR-ul a fost la guvernare mai mult de 24 de ani. Cu ce a contribuit această grupare ilegală, (ca partid politic), la dezvoltarea economică și socială a României ? Nu a interesat-o decât obținerea de privilegii, nu atat pentru maghiarii din România, cât pentru ei personal.
Uitați-vă ce averi formidabile au dobândit conducatorii udemeriști chiar în detrimentul propriilor concetățeni ! Folosind lozinci iredentiste, antiromânesti, amenințând pe maghiarii corecți și cinstiți, și-au clădit propriile fiefuri în care taie și spânzură fără nici o frică. Ba mai mult, și-au vândut voturile celor care au dat mai mult astfel că participarea lor la guvernare s-a făcut pe bază de târguieli mai ceva ca la piață. Sprijiniți puternic, chiar și financiar, de un stat care nu  apără absolut deloc interesele românilor, dar și de o serie de trădători politicieni români, UDMR-ul a ajuns de fiecare dată la guvernare impunând condiții foarte avantajoase lor, așa cum a făcut în toată perioada  când aceasta a fost la guvernare.
Kelemen Hunor, președintele UDMR, ar trebui să bage bine la cap că minoritățile naționale au aceleași drepturi, fără discriminare, egale cu românii. În plus, recunoașterea la nivelul Comunității Europene a nivelului înalt atins în România privind recunoașterea drepturilor minorităților naționale înlătură categoric alegațiile promovate de UDMR și personalități ale minorității maghiare că în România nu le sunt respectate drepturile.
Chiar și serviciile secrete din România au trimis conducerii țării mii de rapoarte în legătură acțiunile iredentisto-șoviniste ale ungurilor, fără însă să găsească, la organele competente, ecou la sesizările lor. Rezultatele muncii ofițerilor de informații în această chestiune sunt considerabile și deloc de neglijat. Acestea au fost comunicate constant factorilor responsabili și mai ales factorului politic care, din nefericire, tace ! Motivele pentru care, din anii ’90, partidele politice au ignorat toate avertizările serviciilor de informații pe această chestiune, sunt pe cât de clare, pe atât de josnice : păstrarea puterii politice, dată fiind alianța cu UDMR. Priviți acest video clip și vă veți convinge cum iredentiștii maghiari declanșează provocări în rândul populației, fără ca organele abilitate să acționeze :
                                                   
                                                    
Alianța partidelor politice cu o organizație culturală al cărei statut de partid politic este în cel mai bun caz incert a facut, pe de o parte ca UDMR-ul să câștige de fiecare dată, iar pe de altă parte, clasa politică, pentru a se menține la putere, a făcut numai compromisuri defavorabile ei. Dacă privim problema din punct de vedere strict legal, UDMR nu este (încă ?) un partid politic așa cum o cer legile românești. Și asta în timp ce altor partide românești li se resping cererile de înființare.
Oricând, oricine poate invoca această situație în fața legii și din păcate. nu o face nimeni ! Există instituții care chiar au această obligație. Aceeași indolență vinovată ! Șantajul politic constant, scenetele regizate de UDMR și implementate cu multă abilitate politică la adresa tuturor guvernelor la care a fost parte, se pare că sunt destul de eficiente. Politicienii români cedează ușor, pentru a-și păstra locul la putere.
Pe de altă parte, Ungaria s-a implicat activ în procesul de separare și maghiarizare a locuitorilor din cele trei județe. «Lupta pentru autonomia Ținutului Secuiesc trebuie sprijinită material de Ungaria» – susținea chiar vicepreședintele Parlamentului maghiar, Balczo Zoltan. Afirmația a fost facută la o serbare secuiască desfășurată în județul Mureș. Acesta, din partea formațiunii de extremă dreaptă Jobbik, a declarat că Guvernul Ungariei ar trebui convins să sprijine lupta pentru autonomie, nu numai moral, ci și material.
                                                      
Obrăznicia, impertinenţa şi sfidarea statului român de către extremiştii maghiari şi secui deopotrivă cu Ungaria a întrecut orice limite. Adepţii înverşunaţi ai neorevizionismului ungar antiromânesc, aplică consecvent planul hungarist de destabilizare a României şi de distrugere a statului naţional şi unitar român. Cea mai recentă etapă din acest plan se derulează în prezent şi este declanşată de Ungaria prin găselniţa referitoare la arborarea steagului aşa zisului ţinut secuiesc – un teritoriu care în realitate nu a existat şi nu există în România din punct de vedere istoric, juridic și administrativ.
Scandalul provocat de Ungaria pe această temă urmăreşte, de fapt, în principal, internaţionalizarea problemei autonomiei teritoriale a aşa zisului ţinut secuiesc şi captarea faţă de aceasta a simpatiei şi sprijinului opiniei publice externe, mass-mediei internaţionale, factorilor decizionali din cadrul Uniunii Europene şi ai SUA.
Cei care pun actualul scandal provocat de Ungaria numai pe seama campaniei electorale se înşeală amarnic sau în mod premeditat induc această ipoteză tocmai pentru a mai diminua din vinovăţia «ţării vecine şi prietene» şi a amplifica opiniile – apărute deja – potrivit cărora reacţia României ar fi fost prea vehementă. Aşa se explică şi suspecta rapiditate cu care Tokes Laszlo – port drapel al dezideratelor hungariste antiromâneşti care a declarat anul 2013 ca fiind «anul autonomiei teritoriale» - s-a manifestat, din nou, în spiritul său caracteristic de demolator al statului naţional român, în interviul acordat recent, de această dată, publicaţiei «New York Times».
Dar el nu va fi o voce singulară, pentru că în strategia cunoscută a Budapestei, susţinută permanent cu mijloace specifice de serviciile sale de informaţii, este vizată o mobilizare cât mai numeroasă de asemenea «voci» care să sprijine «cauza» respectivă – unele aflate de mult în solda neorevizionismului extremist maghiar, altele în devenire ce trebuie să-şi dea acum proba loialităţii – atât internaţional, cât şi în România.

Guvernul Victor Ponta este pus la grea încercare, mai ales acum, în timpul campaniei electorale, când premierul se pregătește să dea lupta cea mare pentru obținerea scaunului de președinte al României. El este conștient de faptul că, dacă va da apă la moară ungurilor cu care a făcut deja o alianță la guvernare, sigur va pierde alegerile prezidențiale și pentru acest fapt riscă, pe de o parte, să piardă electoratul necesar pentru a putea intra în turul 2, iar pe de altă parte, ungurii nu vor lăsa nepedepsită atitudinea lui Ponta de a nu da curs la cererea lor cu consecința ieșirii lor de la guvernare și periclitarea majorității actuale din Parlament pe care partidul său o are în alianta PSD-UNPR-PC. Iată ce spunea Ponta în legătură cu această problemă :
 


 Este suficient a se urmări cu atenţie mass-media românească şi internaţională, talk-show-rile şi opiniile unor aşa zişi reprezentanţi ai societăţii civile şi ONG-uri, analişti, chiar şi politicieni, etc. Cu scopul precis de a culpabiliza, din nou, România, extremiştii unguri şi maghiaro-secui vor recurge, în continuare, aşa cum ne-au obişnuit, la un întreg arsenal de dezinformare şi manipulare a realităţii, ceea ce evident îi defineşte, axat pe minciună şi fals, potrivit vechiului proverb «hoţul strigă prindeţi hoţii».

                                                 


Azi, mai mult ca oricând, este necesar să le reamintim neorevizioniştilor extremişti unguri care canalizează politica oficială a Ungariei în direcţia sprijinirii realizării autonomiei teritoriale pe criterii etnice a aşa zisului Ținut Secuiesc, atacând astfel caracterul naţional şi unitar al statului român, dar în egală măsură şi extremiştilor separatişti din rândul etnicilor maghiari şi secui din România care acţionează în aceaşi direcţie că, o parte din dovezile monstruozităţilor şi crimelor comise de înaintaşii lor  împotriva românilor din aşa zisul Ținut Secuiesc, dar şi din restul Transilvaniei, pentru a cărui autonomie teritorială acţionează astăzi în mod perfid și  pe faţă, sunt deja cunoscute și neacceptate de populația României.
 
 
                                                   
 
Version française
La Roumanie détient une bombe avec déclencheur : le territoire Seckler. À sa fabrication, a travaillé fort au cours des 25 dernières années, l'Union Démocratique des Hongrois de Roumanie (UDMR) et d'autres partis irrédentistes en bénéficiant de l'aide tacite et incompréhensible de toute classe politique roumaine d'après la révolution de 1989. Dans les trois comtés qui forment le soi-disant «Le territoire Seckler» c'est-à-dire Harghita, Covasna et Mures, la situation des roumains est dramatique et même maintenant, au dernier moment, les politiciens ne donnent aucun signe qu'eux se soucient, étant trop occupé pour le partage et la préservation du pouvoir.
J'ai choisi ce sujet, parce que, pas depuis longtemps UDMR a présenté pour la discussion et approbation au Parlement le projet de l'autonomie Székely qui est le projet le plus irrédentiste et antidémocratique qui vise le démantèlement de l'État roumain et l'annexion de ce territoire au État hongrois.
Pour une meilleure compréhension de ce conflit qui remonte à plusieurs siècles et a maintenant acquis une nouvelle valence dans l'émergence d'un mouvement anti l'État roumain promu par la Hongrie et soutenu par l'UDMR et d'autres partis qui appuient le chauvinisme hongrois et l'irrédentisme, je vais essayer de présenter l'histoire ce territoire, ses enjeux politiques et les conséquences qui peuvent découler de ce projet en ce qui concerne à l'intégrité territoriale roumaine et la situation des Roumains qui vivent et travaillent dans ce territoire. Voici quelques clichés des revendications Hongrois de Transylvanie sur ces exigences :
                                                
Le soi-disant «Territoire Seckler» est situé dans le sud-est de la Transylvanie, habitée principalement par  Székely (sous-groupe ethnique hongroise avec une conscience historique particulier avec une spécificité ethnographique, c'est-à-dire le dialecte) et comprenant les territoires des anciens sièges Székely. Ces zones sont actuellement incluses administrativement dans Alba, Bacau, Cluj, Covasna, Harghita et Mures. Familièrement, sous le nom du territoire Seckler  signifie seulement le territoire qui comprend les comtés de Covasna, Harghita et Mures.
                                                 

Au premier siècle de notre ère et le début du deuxième siècle, le territoire actuel de la Transylvanie était le centre politique du royaume de Dacie qui dans la période respective était un état indépendant puissant avec une population développée pendant le règne du roi Decebal, Diurpaneus son vrai nom. La présence de la culture de Daciens dans le sud Transylvanie est marquée par des découvertes telles que le trésor emblématique de Sancraieni (comté de Harghita) ou la forteresse de Covasna (Forteresse de fées) ou Jigodin (comté Harghita).
Le royaume dace dirigée par le roi Décébale  a été conquis, après deux guerres, en 106 après JC par  l'Empire romain sous l'empereur Traian, de son vrai nom Marcus Ulpius Nerva Traianus, qui a commencé à organiser la nouvelle province romaine de Dacie. Le Sud-Est de Transylvanie a été inclus dans les provinces Dacia Porolissensis, Dacia Apulensis et Moesia puis fortifié avec de nombreux camps comme ceux d’Inlaceni (Augusta Praetoria) et Sanpaul (comté. Harghita) Bretcu (Angustia) et Olténie (comté. Covasna) ou Brancovans et Calugareni (comté Mures).
À partir avec l'année 234, une série d'événements affaiblir la puissance de Rome. Les légions de Pannonie proclament son propre roi, ainsi que depuis l'année 236, Maximin Thrax (le premier empereur romain d'origine barbare) se trouve en guerres continues avec les Daces libres et les Sarmates. Entre les années 238 à 251 les Goths et Carpii entreprennent une campagne de raids dévastateurs sur les provinces romaines de la Dacie et Mésie, en assiégeant les villes situées en profondeur dans les Balkans pour déstabiliser l'Empire romain.
Après la chute de l'Empire romain, la population dace a survécu sur les territoires florissants sous l'administration romaine et leur présence est attestée par plusieurs documents confirmant la continuité du peuple dace dans l'ancienne province romaine de Dacie.
Sur le territoire actuel de la Roumanie, l'arrivée des Huns au quatrième siècle de notre ère, a eu lieu dans les conditions de l'affaiblissement de l'Empire romain d'Est, après fréquentes incursions de pillage et de destruction menées par eux. Les Huns étaient les ancêtres des Hongrois en cours à ce moment-là en constituaient une tribu nomade organisé en hordes barbares menées par le roi Attila qui était appelé dans certains textes religieux «le Fléau de Dieu» pour la cruauté et la sauvagerie de ses actions. Les Huns qui ont toujours gardé leur vie nomade ne sont jamais installés n'importe où, en temps durable, sur le territoire de Dacie, ne laissant que des traces sporadiques dans le nord-est de la Moldavie, dans la plaine de Danube et dans la plaine de Tissa. La région de Transylvanie ils l'ont dominé à travers leurs alliés les Germaniques, les Ostrogoths et les Gépides qui étaient plus organisés et beaucoup moins sauvage qu'eux.
Les tribus magyares de Huns sont entrées dans le Basin de Pannonie, située à l'ouest des Carpates où il se trouve aujourd'hui la Transylvanie à la fin du XIXe siècle, en l'an 896, quand ils se sont finalement mis en place après environ 500 ans dans la plaine pannonienne. Au milieu du Xe siècle, ils commencent la conquête de la Transylvanie où ils rencontrent une forte résistance de la part des formations des états existantes au cours de la période des Daces dirigés par Gelu, Glad et Menumorut.
La première mentionne documentaire sur l'existence des Székely dates de 1116, les Szecklers étaient rappelés à côté des Petchenègues qui constituaient l'avant-garde de la cavalerie hongroise. Comme peuple associés aux Hongrois ils ont été colonisés dans le système médiéval tout au long de la frontière sud-est de la Transylvanie nouvellement agrandi. Les Secklers étaient au service militaire des rois de Hongrie. Plusieurs décennies plus tard, en 1146, les Szecklers, à côté avec les mêmes Pechenegs faisaient partie de l'armée du roi Géza II de Hongrie (1141-1162), en étant impliqués dans les combats sur la Leitha contre le Markgraf Heinrich II de l'Autriche.
Les sièges Székely étaient des unités de l'administration judiciaire de Székely de  Transylvanie mentionnés à partir de la troisième décennie du XIVe siècle. Ils étaient à l'origine au nombre de sept et cinq (en définissant les trois présidents en un), ont été supprimés en 1876, avec la réforme administrative du Royaume de Hongrie. Le territoire des anciens sièges Székely ne dispose pas actuellement d'un statut administratif spécial de provinces historiques roumaines, ayant seul une administration publique de  type comté.
Dans la période communiste, les territoires habités principalement par de Szecklers et les Hongrois ont été intégrés dans la Région autonome hongroise qui comprenaient environ 730 000 habitants répartis en 14 districts régionaux dans lesquels ils vivaient 77,3% hongrois et le reste de 22,7% étaient Roumains. Une nouvelle réorganisation a lieu en 1960, lorsqu'on a été adoptée la nouvelle région Mures-autonome hongrois et le 16 Février 1968, la région a été abolie par la nouvelle organisation qui a été fondée sur les comtés actuels.
Après la révolution de 1989, suite à l'adoption de la loi n° 14/2003 des partis politiques et reproduit en 2014 dans la soi-disant espace Szekely t qui n'existe pas en tant que forme d'organisation territoriale, ont vu le jour un certain nombre de partis politiques basés sur des critères ethniques bien que la loi interdise ce chose-là.
Dans ce contexte, l'Union démocratique des Hongrois de Roumanie (UDMR) a été fondée le 25 Décembre 1989, plus exactement le jour où Ceausescu a été tué. Depuis sa création, il a fonctionné comme un parti politique même si elle apparaît comme une association culturelle, pas inscrite au registre des partis politiques.
Révolution de 1989 a rétabli le délicat problème du chauvinisme hongrois qui, à partir de la Grande Union du 1er Décembre, 1918 se trouve dans une offensive constante contre la Slovaquie, la Serbie et la Roumanie en particulier. La période communiste n'a pas permis la manifestation en manière plénière à des énormes réserves de l'ultra-nationaliste de qui dispose «l’élite» de la minorité hongroise en Roumanie. Dans les 25 dernières années, deux facteurs ont favorisé l’irrédentisme hongrois en Roumanie : le chantage qu’il pratique sans scrupules l’UDMR et l'indifférence totale de tous les politiciens roumains devant les gens vivaces qu’ils appartiennent. Pour se trouver au pouvoir les partis qui se trouvent sur la scène politique roumaine ont sacrifié les droits historiques de la nation roumaine.

                                                          
L’UDMR est donc au gouvernement depuis 1996. Pendant ce temps, notre pays a vécu des moments extrêmement lourds. Au cours de cette période, la déclassée classe politique de la Roumanie (y compris les hommes politiques hongrois) ont poussé le pays au bord du désastre. L'économie nationale a été mise à mal en connaissance de cause à la grande joie des multinationales. La corruption, le népotisme, le trafic d'influence, vol de biens publics et l'incompétence ont fait la Roumanie un État défaillant qui ressemble frappant sur certains aspects, à certains égards avec des pays comme la Somalie, l'Irak ou l'Afghanistan, etc. Pour obtenir les votes de la minorité hongroise, les leaders de l’UDMR ont toujours joué sur la carte ultra-nationaliste, le chauvinisme et l'irrédentisme. Avec le soutien externe, qui est venu on tente de saboter l’œuvre national qui a reçu une reconnaissance internationale par le traité de paix de Trianon signé le 4 Juin 1920. Voilà un extrait des événements qui ont eu lieu à Targu Mures le 20 mars, 1990, quand il a eu lieu une bagarre sanglante entre les Hongrois et les Roumains sur les problèmes ethniques hongrois :
                                                 
Aujourd'hui, les Roumains sont étouffés, non seulement par la classe politique roumaine, mais aussi par la dictature des minorités. La situation la plus indésirable en Roumanie d'aujourd'hui est d'être roumain et il vaut infiniment mieux être hongrois, tsigane, etc. Pour justifier cet état de choses ont été inventées termes ineptes tels que «la discrimination positive». Toute personne rationnelle sait qu'il n'y a pas de discrimination positive ou négative. La discrimination est tout simplement la discrimination. Qu'est-ce qui se passe à l'UMF Targu Mures vient comme un prolongement naturel de la longue série de provocations et de chantage exploités par UDMR. N'oublions pas du sacrilège  à qui a été  soumis Avram Iancu, notre symbole national. Ceux qui ont proposé que le 15 mars soit un jour férié national, je le  propose  à créer la date de 4 juin comme date de la  fête nationale.
                                                    

                                                  
La politique antinationale menée par obstination par toute la classe politique roumaine a entraîné l'atrophie du sentiment patriotique. Suite à ce chose-là  maintenant lorsque il y a seulement quatre ans qui nous séparent de la centenaire de la Grande Union de 1918 l’édifice national créé à l’époque avec d'énormes sacrifices est maintenant mise en question.
L’UDMR est financé par l'État comme une ONG et non pas comme un parti politique. Depuis l'apparition de cette organisation irrédentiste et chauviniste, elle n'a rien fait, mais elle a créé une crevasse entre les Hongrois et Roumains. On ne peut pas oublier qu’UDMR a été au pouvoir pendant plus de 24 ans. Avec quoi a aidé cette organisation illégale (comme un parti politique), au développement économique et social de la Roumanie ? Elle a été intéressé seulement  pour l'obtention de privilèges, pas pour les Hongrois de Roumanie, mais seulement pour eux personnellement.
Découvrez ce que les dirigeants de l'UDMR ont acquis une richesse énorme, même au détriment de leurs concitoyens ! En utilisant des slogans hongrois irrédentistes, anti roumains, en menaçant les Hongrois corrects  et honnêtes, ils ont construit leurs propres fiefs dans lesquelles ils coupent et ils pendent sans aucune crainte. En outre, ils ont vendu leurs votes à ceux qui ont donné plus, de sorte que leur participation au gouvernement, a été faite sur la base de négociation pire que le marché. En étant soutenus fort, même financièrement, par un  l'État qui ne défend pas du tout les intérêts de Roumains, mais aussi par un certain nombre de traîtres politiciens roumains, l’UDMR est arrivée chaque fois au pouvoir en imposant des conditions très avantageuses pour eux.
Kelemen Hunor, le président de l'UDMR il faut savoir que les minorités nationales ont les mêmes droits, sans discrimination, égales avec les Roumains. De plus, la reconnaissance au niveau de la Communauté européenne du niveau élevé atteint en Roumanie sur la reconnaissance des droits des minorités élimine catégoriquement les allégations soutenues par l'UDMR et par les personnalités que la minorité hongroise en Roumanie, ses droits ne sont pas respectés.
Même les services secrets en Roumanie ont envoyé aux leaderships des milliers de rapports sur les actions irrédentiste-chauvines des Hongrois du pays, sans trouver, aux organes compétents, un écho à leurs plaintes. Les résultats du travail des agents de renseignement, sur cette question, sont considérables et ne peuvent pas être négligés. Ceux-ci ont été communiqués constamment aux facteurs responsables, en particulier aux facteurs politiques qui, malheureusement, sont toujours silencieux ! Les motivations pour lesquelles dans les années ’90 les partis politiques ont ignoré tous les avertissements de l'intelligence service, sur cette question, sont aussi claires qu'aussi méprisable : la conservation du pouvoir politique, compte tenu de l'alliance avec l'UDMR. Regardez ces clips vidéo et vous serez convaincu que les irrédentistes hongrois déclenchent des provocations dans la population,  sans que les organes compétents soit agir :
                                                   
                                                     
L’alliance des partis politiques avec un organisme culturel dont le statut de parti politique est incertain, a fait, d'une part, que l’UDMR a gagné chaque fois et, d'autre part, la classe politique, pour se maintenir au pouvoir, a fait toujours des compromis qui ont été défavorables, à eux. Si nous regardons le problème sous un angle strictement juridique UDMR n'est pas (encore) un parti politique, tel que requis par la loi roumaine. Et ce alors pendant que d'autres partis roumains n’ont pas encore obtenu le statut de constitution.
À tout moment, n'importe qui peut demander cette situation devant la loi et, malheureusement. Personne ne le fait pas ! Il existe des institutions qui même ont cette obligation. Le chantage politique constant, les croquis réalisés par l'UDMR et mis en œuvre avec une grande habileté politique contre tous les gouvernements à qui elle a fait partie, il semble qu'ils sont très efficaces. Les politiciens roumains cèdent facilement pour garder leur pouvoir.
D'autre part, la Hongrie a été activement impliquée dans le processus de séparation et de magyarisation des habitants de ces trois comtés. «La lutte pour l'autonomie du Territoire Seckler devrait être soutenue matériellement par la Hongrie» - affirmait même le vice-président hongrois Zoltan Balczó. La déclaration a été faite lors d'une cérémonie qui s'est tenue dans le comté de Mures. Celui-ci, de la part de la formation d’extrême droite Jobbik, a déclaré que le gouvernement de la Hongrie devrait être amené à soutenir la lutte pour l'autonomie, non seulement morale, mais aussi matérielle.
                                                      
L’insolence, l'audace et le mépris d’État roumain par des extrémistes hongrois et les Székelys hongrois ont dépassé toutes les limites ! Les ardents défenseurs de neo-revisionisme hongroise anti-roumains appliquent de manière cohérente le plan hungariste pour déstabiliser la Roumanie et la destruction de l'État roumain unitaire et national. La dernière étape de ce plan est actuellement en cours et est déclenchée par la Hongrie par le mode sur l’arborescence du drapeau de la terre dite Székely - un territoire qui en réalité n'existait pas et n'existent pas en Roumanie à partir d'un point de vue historique, juridique et administratif.
Le scandale provoqué par la Hongrie sur ce sujet cherche en réalité  l'internationalisation de l'autonomie territoriale de ladite terre à la Székely pour capturer la sympathie et le soutien public des médias internationaux, les responsables de la politique extérieure de l'Union européenne et USA.
Ceux qui mettent le scandale actuel causé par la Hongrie seulement à cause de la campagne électorale se trompent lourdement ou délibérément ils induisent cette hypothèse pour diminuer plus précisément la culpabilité «du pays voisin et ami» et amplifier les opinions - déjà publiés - selon lesquels  la réaction de la Roumanie serait être trop véhémente. C'est ce qui s’explique la rapidité suspecte avec laquelle Laszlo Tokes – le port drapeau des desideratas hungaristes anti-roumaine qui a déclaré l’année 2013 comme étant «l’année de l'autonomie territoriale» - se manifeste à nouveau dans son esprit caractéristique de la démolition de l'État national roumain, dans une interview récemment accordé, cette fois, au journal «New York Times».
Mais, ce ne sera pas une seule voix parce que dans la stratégie dite de Budapest, soutenue en permanence avec ses services de renseignement, est préoccupé par la mobilisation comme aussi de nombreuses de telles «voix» pour soutenir «la cause» respective.

Le gouvernement Ponta est mise à l'épreuve et contestée, surtout maintenant, au cours de la campagne électorale, quand le premier ministre se prépare à donner un grand combat pour obtenir le siège de Président de la Roumanie. Il est conscient que s'il va donner de l'eau au moulin aux Hongrois avec qui il a déjà fait une alliance au pouvoir c'est sûr qu'il va perdre l'élection présidentielle, ce qui peut, d'une part, de perdre les électeurs nécessaires pour entrer dans le circuit 2, d'autre part, les Hongrois ne laisseront pas son attitude impunie de sorte qu'ils vont sortir de l'alliance au gouvernement et mettre en péril leur majorité actuelle au Parlement que son parti a avec PSD-PC-UNPR. Voici ce que disait Ponta sur ce problème :
                                                 

 
 Il suffit de suivre attentivement les médias roumains et internationaux, les talk-show et les opinions des soi-disant les représentants de la société civile et des ONG, des analystes et même les politiciens, etc. Avec le but spécifique de culpabiliser, à nouveau, la Roumanie, les extrémistes hongrois utilisera en outre à tout un arsenal de désinformation et de manipulation de la réalité, qui définit bien évidemment axée sur le mensonge et faux, selon le vieux proverbe «le voleur crie capturez les voleurs».
                                                  
Aujourd'hui, plus que jamais, il est nécessaire de rappeler aux neo-révisionistes extrémistes hongrois qui canalisent la politique officielle de la Hongrie sur le soutien pour la réalisation de l'autonomie territoriale fondée sur des critères ethniques de la dite Territoire de Szekely, qu'en attaquant ainsi le caractère  nationale et unitaire de l'État roumain, mais aussi les séparatistes et extrémistes parmi les Hongrois d'origine en Roumanie et Székely agissant dans le même sens, certains des monstruosités de preuves et de crimes commis par leurs ancêtres contre les Roumains dans la soi-disant Territoire Szekely et le reste de la Transylvanie.


Aucun commentaire:

Enregistrer un commentaire