Versiunea română
Întotdeauna am
avut un respect deosebit față de instituțiile statului în măsura în care
acestea au servit cu fidelitate interesele poporului și, prin funcționalitatea
lor, au asigurat aplicarea celor opt principii democratice în activitatea lor de zi cu
zi, așa cum au fost ele definite și
adoptate prin Declarația Universală a Drepturilor Omului din 10
decembrie 1948 de către Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite.
Din nefericire în
România, majoritatea instituțiilor statului nu urmează și respectiv nu aplică
calea principiilor democratice de bază, astfel încât acestea, în loc să
servească interesele întregului popor, ele servesc cu prioritate înteresele
unor grupuri sau persoane aflate temporar la conducerea statului care, la rândul
lor, tratează aceste instituții ca pe niște anexe la dispoziția și cheremul
lor.
In acest context,
voi încerca să prezint activitatea și pe membrii Curții Constituționale a
României, așa cum își desfășoară ea/ei sarcinile și atribuțiile în realitate,
care ar trebui să coincidă cu prevederile Legii nr.47/1992 privind organizarea
şi funcţionarea Curţii Constituţionale.
Conform Legii
nr.47/1992, Curtea Constituțională a României (CCR) este unica autoritate de
jurisdicţie constituţională din România, independentă faţă de orice altă
autoritate publică. În realizarea funcţiei sale de garant al supremaţiei
Constituţiei, Curtea îndeplineşte atribuţiile înscrise la art. 146 din Legea
fundamentală care se referă în principal la constituţionalitatea legilor, a tratatelor
și acordurilor internaţionale, a regulamentelor Parlamentului, a excepţiilor de
neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele, soluționând în același
timp conflictele juridice de natură constituţională dintre autorităţile
publice, veghează la respectarea procedurii pentru alegerea sau suspendarea din
funcție a Preşedintelui României confirmând rezultatele sufragiului, precum și
alte sarcini legate de îndeplinirea condiţiilor pentru exercitarea iniţiativei
legislative și a contestaţiilor de constituţionalitate a unui partid politic.
In îndeplinirea
acestor sarcini, CCR este alcătuită dintr-un număr de nouă judecători, numiţi
pentru un mandat de 9 ani, care nu poate fi prelungit sau înnoit, din care fac
parte un președinte și opt membrii, fiecare având dreptul la un singur vot
independent în contextul avizării sau respingerii unui caz înaintat spre
rezolvare acestei instituții. Curtea Constituţională îşi desfăşoară activitatea
în plen, iar actele Curţii se adoptă cu votul majorităţii judecătorilor. Cvorumul
pentru plen este de două treimi din numărul judecătorilor. Judecătorii au
obligaţia de a-şi exprima votul afirmativ sau negativ. Numirea membrilor CCR se
face după cum urmează : trei membrii sunt numiți de Senatul României, trei
de către Camera Deputaților și trei de către Președintele României.
De la înființarea
sa, CCR a avut de rezolvat o multitudine de cazuri de așa zisă
neconstituționalitate înaintate de diverse organisme parlamentare, guvernamentale,
ale administrației prezidențiale, locale sau persoane cu funcții de răspundere
în statul român.
Ceea ce doresc să
scot în evidență, în contextul rezolvării acestor cereri, făcute de diverse
organisme, este faptul că, instituția CCR, într-o serie de cazuri de care
depindea buna funcționare a statului român, a luat de multe ori hotărâri și a
dat decizii fie controversate, fie partinice care erau în contradicție cu
statul de drept și chiar cu prevederile exprese ale Constituției țării.
Pe de altă parte,
voi încerca să fac o analiză succintă asupra acelor judecători care au avut și
au responsabilitatea deciziilor ce au fost luate de această instituție, nu în
calitate de super-judecător, ci în calitatea mea de cetățean, de om de rând care are
dreptul la o opinie izvorâtă din dorința de a prezenta adevărul, așa cum este el
în realitate.
In acest sens, mă
voi referi în primul rând la președintele Curții Constituționale, domnul Augustin
Zegrean care îndeplinește această funcție de la data de 17 iunie 2010 când a
fost ales, cu cinci din noua voturi ale membrilor CCR. El a fost numit
judecator în 2007 de catre Presedintele României, domnul Traian Băsescu, pentru
un mandat de noua ani.
Domnul Augustin Zegrean s-a născut în 29
martie 1954 (în prezent are 60 de ani), în localitatea Sânmartin, judeţul Cluj.
În anul 1980, a absolvit Facultatea de Drept a Universităţii Babeş-Bolyai din
Cluj-Napoca. In perioada studenției sale, domnul Zegrean nu s-a evidențiat cu
nimic pe linia studiilor urmate, fiind considerat un student problemă care a
reușit să promoveze anii facultății cu mare dificultate, astfel că, la
sfârșitul anului trei era cât pe aici să piardă anul deoarece a rămas corijent
la «drept constituțional» fiind obligat să se prezinte în toamnă și, după două
reexaminări, abia a reușit să ia nota minimă
de trecere, cinci.
După terminarea
facultății, a fost repartizat pe un post minor de consilier juridic, mai întâi
la «Baza Județeană de Aprovizionare Tehnico-Materială Bistrita (COMAT)» până în
1984, după care a funcționat, în aceeași calitate, la «Intreprinderea Electrica
Bistrita» până în anul 1988, când a fost nevoit să plece de la această unitate
deoarece majoritatea proceselor în care a reprezentat intreprinderea din care
făcea parte, au fost pierdute de el, rămânând definitive, fără drept de apel.
Cu această carte
de vizită, domnul Zegrean, negăsind un alt loc de muncă, s-a hotârât să lucreze
pe cont propriu în calitate de avocat afiliat la Baroul Bistrița-Năsăud până în
anul 2007, perioadă în care și de această dată, nu a excelat cu nimic în
domeniul dreptului civil și comercial pe care l-a practicat timp de nouă ani.
Frustrat de
insuccesele sale profesionale, domnul Zegrean, după revoluția din 1989, a
încercat marea cu degetul, în sensul că s-a apucat de politică așa cum au făcut
mulți incompetenți care nu reușiseră în viața profesională. În anul 1990, s-a
înscris pe listele Frontului Salvării Naţionale, după care a candidat şi a câştigat
cu mare dificultate un post de senator, pe care l-a ocupat timp de doi ani, perioadă
în care a avut numai o singură interpelare în plenul Senatului, iar în rest n-a
făcut decât figurație, ridicând mâna la comandă ori de câte ori era nevoie, pentru care a
primit un salariu de 4000 lei lunar, plus alte beneficii colaterale. Între anii 1990
şi 1992, reușeste să devină, printr-o serie de aranjamente și manipulări, vicepreşedinte
al Comisiei juridice a Senatului.
În anul 1992 se
retrage din viaţa politică, dar revine în 2004 deoarece în calitate de avocat
nu reușeste să obțină angajamente de reprezentare aproape de la nimeni și
pentru a nu murii de foame se înscrie în Partidul Democrat (PD) condus de
Traian Băsescu. Pe listele acestui partid, candidează şi câştigă un fotoliu de
deputat (în legislatura 2004-2008). Cu un an înainte de încheierea mandatului,
în 13 iulie 2007, Zegrean îşi dă demisia din Parlament, fiind numit apoi judecător
la CCR pe filiera PD-Traian Băsescu, pentru un mandat de nouă ani.
După cum se poate
vedea din activitatea sa anterioară funcției de judecător la CCR, domnul
Zegrean nu a funcționat nici măcar o oră în calitate de magistrat, astfel că
acesta nu a condus vreodată un proces şi nu a dat verdicte, fapt pentru care
toate deciziile sale ca actual judecător la CCR au fost controversate și
lipsite de substanță juridică.
Faptul că Traian
Băsescu i-a fost mentor și apărător care l-a numit în funcția de judecător la
CCR și apoi a intervenit pentru a ajunge președintele Curții Constituționale,
Augustin Zegrean a rămas un fidel colaborator și susținător a lui Băsescu mai
ales când acesta a ajuns președintele României. Astfel în 2012, când Traian
Băsescu a fost suspendat din funcția de președinte al României, Zegrean a jucat
la cacialma și a influiențat pe ceilalți membrii judecători ai CCR pentru a-l
menține în funcție pe Băsescu deși la referendumul din vara lui 2012, peste 7,5
milioane de alegători au votat pentru demiterea lui Băsescu, așa cum rezultă
din :
Mai mult chiar,
la inițiativa lui Zegrean, s-au falsificat înscrisuri de către CCR care au fost trimise la Guvern cu scopul de a
mușamaliza afacerea demiterii lui Băsescu la referendum :
Dacă așa a gândit
și încă mai gândește domnul Zegrean asupra modului cum trebuiesc aplicate și
interpretate legile țării, o afirmație halucinantă a acestuia vine să confirme
incompetența de care acest așa-zis magistrat dă dovadă prin aceea că a susținut sus și tare că «Asta este măreția
dreptului, toate legile lasă loc de interpretare». Iată dovada acestei
afirmații :
In ce privește
veniturile realizate de Zegrean în calitate de președinte al CCR acestea se
ridică la peste 20000 de lei lunar. Separat de salariul lui, Zegrean mai
încasează și o pensie pentru incapacitate permanentă de muncă având un
certificat de handicap ocular pe care l-a obținut pe baza unor documente
falsificate, certificat care nu-i dă dreptul să muncească deoarece este
considerat ca fiind nevăzător. Deși legea este foarte clară în materie, Zegrean
cumulează pensia de handicat cu salariul, astfel că el este primul om din stat
care conturnează prevederile legale fără a avea nimic de suferit, așa cum rezultă
din pagina de Internet de mai jos :
Dar ceea ce mi-a
atras atenția în mod deosebit este faptul că legea 118/2010, privind unele
măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar şi stabilirea unor
măsuri în domeniul pensiilor prin care s-a diminuat cu 25% salariile tuturor bugetarilor
in anul 2010, conform deciziei CCR, această lege a fost avizată de membrii CCR
pentru toate categoriile de salariați mai puțin salariile judecătorilor CCR,
ceea ce reprezintă o încălcare flagrantă a tutuor normelor de echitate cât și a
prevederilor Constituției României care prevede clar că «nimeni nu poate fi mai
presus de lege și în afara ei». Iată deci cum au gândit judecătorii CCR, ceea
ce demonstrează rapacitatea lor și goana după câștiguri fără just temei.
Ca atare, nici
ceilalți membrii ai CCR nu sunt mai breji atât în materie de profesionalism cât
și din punct de vedere al echității și al bunului simț, așa cum se arată în
articolul de mai jos apărut în ziarul «Puterea» :
Un alt judecător
al CCR cu probleme mari de probitate etică și profesională este Petre Lăzăroiu (Ceaușescu) :
Domnul Lăzăroiu
(născut inițial cu numele de Ceaușescu)
a venit pe lume în data de 16 mai 1953 (în prezent are 61 de ani) în comuna
Glăvile, județul Vâlcea. A absolvit Facultatea de Drept a Universității București,
promoția 1978. După terminarea studiilor, a fost repartizat ca jurisconsult
stagiar la Combinatul de Articole Tehnice din Cauciuc - Jilava în perioada 1 septembrie
1979 - 15 iunie 1980 și apoi jurisconsult și consilier juridic la întreprinderea
Mecanică de Utilaj Chimic București în
perioada 15 iunie 1980 - 13 octombrie 1993. La sfârșitul anului 1993 este numit
judecător financiar la Curtea de Conturi a României în perioada 13 octombrie
1993 - 30 noiembrie 2003 și apoi președinte al Colegiului Jurisdicțional
București, în aceeași perioadă, după care devine avocat la Baroul București în
perioada 1 mai 2004 - 15 septembrie 2008.
Om prevăzător și
mai ales pentru a nu avea probleme după revoluția din 1989, domnul Petre născut
cu numele de Ceaușescu și-a schimbat acest nume cu cel de Lăzăroiu deoarece era
o rudă mai îndepărtată a fostului dictator Nicolae Ceaușescu.
În 1997, când
încă era student în ultimul an al Facultăţii de Drept, Petre Lăzăroiu a fost
dat în judecată de către o chelneriţă pe care acesta a cunoscut-o într-o tabără
studenţească la Pârâul Rece, în vara anului 1996. Tânăra a rămas însărcinată
şi, în momentul în care l-a înştiintat pe Lăzăroiu, acesta «a manifestat
dezinteres. Aceeaşi atitudine a manifestat faţă de copil şi după naşterea
acestuia». Astfel că, femeia l-a chemat în judecată pentru recunoaşterea
paternităţii şi stabilirea pensiei alimentare. Deşi el a negat cu vehemenţă că
ar fi tatăl copilului, în final Tribunalul Vâlcea a stabilit că Petre Ceauşescu
Lăzăroiu este părintele natural al lui Mandache Ciprian Flavius, născut la 27
aprilie 1977, iar decizia a rămas definitivă.
Anii au trecut,
iar Lăzăroiu a ajuns judecător financiar la Curtea de Conturi, post ce i-a adus
întâlnirea vieţii lui cu Traian Băsescu. În martie 2003, Lăzăroiu l-a judecat
şi l-a scăpat pe Traian Băsescu de la plata unui prejudiciu de 1,1 milioane de
euro pe vremea când era primar general al Capitalei. În urma unui control
financiar, Curtea de Conturi i-a imputat lui Traian Băsescu un prejudiciu de
37,95 miliarde de lei, deoarece, în calitatea de ordonator de credite, primarul
general Traian Băsescu nu a avut aprobarea Consiliului General pentru efectuarea
acestor plăţi, încălcând Legea 489/2001.
Cazul a fost
repartizat judecătorului financiar Petre Lăzăroiu, acesta respingând ca
neîntemeiat actul de sesizare al procurorului general financiar. La scurt timp
după hotărârea dată, Petre Lăzăroiu nu a mai fost investit ca judecător de
către CSM, întrucât i s-a dat aviz negativ din partea preşedintelui Curţii de
Conturi, din cauza celor de mai sus şi, astfel a trecut în avocatură. Soluția dată de el în favoarea lui Băsescu a
făcut ca între cei doi să se înfiripeze o relație de prietenie care mai tărziu
i-a fost favorabilă prin numirea lui la CCR.
Ca avocat,
Lăzăroiu a tras lozul câştigător. El a acordat asistenţă juridică Companiei
Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din subordinea Ministerului
Transporturilor. În doar trei ani, Petre Lăzăroiu a primit de la CNADNR
aproximativ 150.000 de euro. Întâmplător sau nu, contractele au fost atribuite
lui Lăzăroiu în perioada cuprinsă între sfârşitul anului 2004 şi 2007, când
Traian Băsescu îşi exercita primul mandat prezidenţial. Avocatul Petre Lăzăroiu
a încasat onorarii frumoase şi de la Strabag AG, o companie austriacă de
construcţii prezentă pe piaţa din România. Judecătorul constituţional Petre
Lăzăroiu are una dintre cele mai picante declaraţii de avere de la CCR așa cum
rezultă din clipul video de mai jos :
Iată ce spuneau niște săteni despre casele pe care le posedă
Lăzăroiu în satul Smîrdan, comuna Brădeanu, județul Buzău cumpărate ca urmare a
afacerilor pe care le-a făcut după ce a devenit judecător la CCR și ca urmare a
fost acuzat de conflict de interese :
Pe de altă parte, Lăzăroiu s-a ocupat și cu afaceri imobiliare dar și cu declarații false, chiar în timpul când funcționa ca judecător la CCR, așa cum rezultă din clipul următor :
Un alt judecător
controversat al CCR a fost și doamna Aspazia Cojocaru care, deși în prezent s-a
pensionat, a rămas ca o persoană emblematică în istoria CCR pentru atitudinile
ei schimbătoare de la o zi la alta, prin care își contrazicea propriile sale
afirmații legate de deciziile luate de CCR. Iată istoria ei :
Aspazia Cojocaru
s-a născut la data de 22 iulie 1946 (în prezent are 68 de ani) în comuna Lozna județul Botoșani. Este prima
femeie care a făcut parte din CCR. A absolvit cursurile Facultății de drept din
cadrul Universității București în anul 1972, urmând apoi o serie de cursuri de
specializare la Facultatea Internațională de Drept Comparat din Strasbourg
(Franța), în anii 1978 și 1980.
A lucrat apoi ca
cercetător științific gradul I la Institutul de Cercetări Juridice al Academiei
Române și în paralel, a obținut titlul științific de doctor în drept în
specialitatea drept civil. A fost membră în Comisia Institutului de Cercetări
Juridice pentru evaluarea Granturilor Academiei Române. Pentru activitatea sa
științifică, a obținut în anul 1991 Premiul «Nicolae Titulescu». În anul 2004,
Aspazia Cojocaru a fost numită de către Camera Deputaților, la propunerea
Partidului Social Democrat, în funcția de judecător la Curtea Constituțională a
României, pentru un mandat de 9 ani.
Cu toate
titlurile academice și funcțìile în care și-a desfășurat activitatea
profesională, doamna Aspazia Cojocaru, în calitate de om și cetățean, a fost o
persoană controversată și mai ales atrasă de domeniul
fabulațiilor și răutăților, ceea ce i-a cauzat foarte mult în viață.
În aprilie 2007, deputatul Cozmin Gușă a relevat presei că judecătoarea Aspazia Cojocaru a primit din partea CNSAS verdict de colaborare cu Securitatea. Verdictul a fost dat de către CNSAS în unanimitate, fiind bazat pe două note informative aflate în dosarul Aspaziei Cojocaru. Judecătoarea a recunoscut că a fost forțată în anul 1984 să scrie respectivele note, despre o colegă care pleca în străinătate definitiv, în cadrul unei anchete judiciare, dar susține că nu a semnat angajament cu Securitatea și nici nu a făcut poliție politică, deși toate notele date de ea Securității au fost semnate cu numele de cod «Ana». Iată ce s-a vorbit în presă despre acest caz :
În aprilie 2007, deputatul Cozmin Gușă a relevat presei că judecătoarea Aspazia Cojocaru a primit din partea CNSAS verdict de colaborare cu Securitatea. Verdictul a fost dat de către CNSAS în unanimitate, fiind bazat pe două note informative aflate în dosarul Aspaziei Cojocaru. Judecătoarea a recunoscut că a fost forțată în anul 1984 să scrie respectivele note, despre o colegă care pleca în străinătate definitiv, în cadrul unei anchete judiciare, dar susține că nu a semnat angajament cu Securitatea și nici nu a făcut poliție politică, deși toate notele date de ea Securității au fost semnate cu numele de cod «Ana». Iată ce s-a vorbit în presă despre acest caz :
Faptul că Aspazia
Cojocaru a colaborat cu Securitatea vremii și că a fost șantajată de Băsescu cu
ocazia referendumului de destituire a acestuia din vara anului 2012, a
determinat-o pe aceasta să încline balanța în favoarea lui Traian Băsescu,
astfel că în urma deciziei CCR, acesta din urmă nu a mai fost destituit. Iată
cum a reacțìonat ea în fața presei când s-a încercat să i se ia un interviu pe
această temă :
Pe de altă parte,
faptul că doamna Aspazia a înclinat balanța în favoarea lui Băsescu și că
acesta nu a mai fost destituit, o serie de persoane care nu au fost niciodată
identificate au proferat amenințări la
viața judecătoarei pe care le-a primit în
perioada respectivă, astfel că s-a luat hotărârea ca ea să fie păzită
non-stop de către SRI :
O altă știre care
a făcut înconjurul țării, a fost accea că Aspazia Cojocaru a fost implicată,
alături de câteva rude ale sale, într-o rețea de falsificare a examenelor de
admitere susținute la Facultatea de Drept din Bucuresti.
Judecătoarea
Aspazia Cojocaru, soțul său, Pavel, un unchi și o matusă de-a sa apar, alături
de alți inculpați, pe rolul unui dosar penal vechi de aproape 40 de ani, soldat
cu condamnări de până la 13 ani de inchisoare și cu amenzi considerabile. Ce
este cu adevărat surprinzător este că, în pofida gravității faptelor și a
sentințelor mari pronunțate, condamnații au beneficiat de grațiere din partea
lui Nicolae Ceausescu, se pare la intervenția unui general de Securitate, ruda
unuia dintre condamnați.
În dosarul, aflat
în arhiva Tribunalului București, se arată că, din 1969 până în 1975, un unchi
al Aspaziei Cojocaru, Vasile Fodor - conferențiar la Facultatea de Drept din
București și secretar al comisiei de admitere, a instituit un sistem prin care,
în schimbul unor sume consistente, garanta admiterea la Drept, cu toate că în
acea perioadă pe un loc concurau câteva zeci de candidați.
Ce se mai poate
comenta, după o atât de elocventă demonstrație de lipsă de etică și de morală,
tocmai din partea celei care ar fi trebuit să asigure imparțialitatea și dreptatea în societatea românească. Nimic,
doar că acum e clar de ce ii era teamă Aspaziei Cojocaru de închisoare, pentru
că a fost atât de aproape de ea și poate nu pentru singura dată când morala nu
a împiedicat-o să treacă de cealaltă parte a legii. Iată dovada :
Ca și Augustin
Zegrean, respectiv Petre Lăzăroiu, Aspazia Cojocaru se afla în conflict de interese în sensul că a primit
salariu și pensie în același timp, fără a avea dreptul. Aceeași situație este
semnalată și în cazul a încă trei judecători în afară de cei doi și anume, Ion
Predescu, Nicolae Cochinescu și Acsinte Gaspar.
Potrivit unei
declarații de avere nedatată ce a fost postată pe site-ul CCR, Aspazia Cojocaru
avea venituri anuale din pensie de 49.000 de lei noi în plus față de salariul
ei de la CCR însă în declaratia de avere datată din iunie 2008, aceste venituri
nu mai apar astfel că judecatorea a menționat numai venitul anual de 72.000 de
lei pentru prestația la Curtea Constituțională. Iată dovada :
Ar mai fi multe de spus asupra acestor judecători cât și a
celorlalți dacă îi vom lua la puricat din punct de vedere al profesionalismului
și al eticii personal afișate. Pe de altă parte,
după cum poate ați observat, toate afirmațiile mele, în legătură cu materialele
prezentate în analizele pe care le-am făcut, au la bază elemente probatorii la
care am făcut trimitere sau referire, fie prin meționarea sursei directe (de
regulă site Web), fie prin prezentarea de video clipuri realizate de
televiziunile din România. Toate aceste materiale, prezentate inițial și la timpul
respectiv de către cei ce le-au realizat, nu au fost niciodată contestate de cei
ce au făcut obiectul criticilor sau dezvăluirilor, ceea ce duce la concluzia că
ele sunt adevărate și că cei ce le-au produs au încălcat legile țării, dar din
păcate, unii dintre ei nu au răspuns, nici până la această oră în fața legii,
așa cum era normal.
De aceea mă opresc aici cu mențiunea că din nefericire și în cadrul acestei instituții de bază a statului român, a căror membrii ar fi trebuit să dea dovadă de probitate și exemplu personal, au avut și au loc astfel de manifestări care nu fac cinste atât lor cât și întregii țări, fără a mai vorbi de exemplul negativ pe care îl dau în fața întregii comunități internaționale și din cauza cărora România este privită cu atâta scepticism.
De aceea mă opresc aici cu mențiunea că din nefericire și în cadrul acestei instituții de bază a statului român, a căror membrii ar fi trebuit să dea dovadă de probitate și exemplu personal, au avut și au loc astfel de manifestări care nu fac cinste atât lor cât și întregii țări, fără a mai vorbi de exemplul negativ pe care îl dau în fața întregii comunități internaționale și din cauza cărora România este privită cu atâta scepticism.
Version française
J'ai toujours eu un grand respect pour les institutions de
l'État dans la mesure où ils ont servi fidèlement les intérêts du peuple et par
leur fonctionnalité, ils ont assuré la mise en œuvre des principes
démocratiques dans leur vie quotidienne, tels qu'ils ont été définis et adopté
par la Déclaration Universelle des Droits de l'homme conformément à l’article
23 du 10 Décembre 1948 par l'Assemblée Générale des Nations Unies.
Malheureusement, en Roumanie, la plupart des institutions de
l'État ne sont pas en mesure à suivre et à appliquer les principes
démocratiques de base afin qu'ils puissent servir les intérêts de tous les
gens, ils servent les intérêts prioritaires des groupes ou des personnes
temporairement à la tête de l'État, qui à leur tour traitent
ces institutions, comme si elles sont à leur disposition.
Dans ce contexte, je vais essayer de présenter le travail et
les membres de la Cour Constitutionnelle de la Roumanie, telle qu’elle effectue
ses pouvoirs et fonctions dans la réalité, qui devrait coïncider avec la loi
no.47/1992 sur l'organisation et le fonctionnement de la Cour
Constitutionnelle.
Conformément à la loi no.47/1992, la Cour constitutionnelle
de Roumanie (CCR) est l'unique organe de juridiction constitutionnelle en
Roumanie, indépendante de toute autre autorité publique. Dans l'exercice de sa
fonction en tant que garant de la suprématie de la Constitution, la Cour doit effectuer
les tâches énumérées à l'article 146 de la Loi fondamentale, qui concernent
principalement la constitutionnalité des lois, des traités et accords
internationaux, les règlements du Parlement, les exceptions
d'inconstitutionnalité des lois et des ordonnances, en solutionnant en même
temps les conflits juridiques de nature constitutionnelle entre les autorités
publiques, veillent sur le respect des procédures pour l'élection ou la
suspension de ses fonctions au Président de la Roumanie en confirmant les
résultats des élections et d'autres tâches liées aux conditions pour l'exercice
de l'initiative législative et litiges constitutionnels d'un parti politique .
Dans l'exécution de ces tâches, la CCR se compose de neuf
juges, nommés pour un mandat de neuf ans, qui ne peut être prolongé ou
renouvelé, qui comprend un président et de huit membres, chacun ayant droit à
une voix indépendante dans le cadre de l'approbation ou le rejet d'une affaire
soumise à la résolution de cette institution. La Cour constitutionnelle
fonctionne en séance plénière et les documents de la Cour, sont adoptés par le
vote de la majorité des juges. Le quorum pour le plein est des deux tiers du
nombre des juges. Les juges sont tenus à exprimer leur vote affirmatif ou
négatif. La nomination des membres de la CCR est la suivante: trois membres
sont nommés par le Sénat roumain, trois par la Chambre des députés et trois par
le Président de la Roumanie.
Depuis sa création, la CCR a eu à résoudre de nombreux cas
de soi-disant inconstitutionnelle présentés par des différents organes
parlementaires, gouvernementales, d’administration présidentielle, locale ou
des personnes occupant des postes de responsabilité dans l'État roumain.
Ce que je veux mettre en évidence dans le cadre de la
résolution de ces réclamations, faites par divers organismes, c'est que
l'institution CCR dans un nombre de cas qui dépendaient du bon fonctionnement
de l'État roumain, souvent a pris des décisions et a donné des décisions, soit
controversés, soit partisanes qui étaient contraires à la règle de droit et
même avec les dispositions expresses de la Constitution du pays.
D'autre part, je veux essayer de faire une brève analyse sur
les juges qui ont eu et qui ont la responsabilité des décisions qui ont été
prises par cette institution et, non pas
comme un super juge, mais en tant que
citoyen, comme un homme commun qui a droit à une opinion née par la volonté de
présenter la vérité telle qu'elle est en réalité.
À cet égard, je ferai référence principalement au Président
de la Cour Constitutionnelle, M. Augustin Zegrean qui remplit cette fonction, à
partir du 17 juin 2010, lorsqu’il a été choisi, avec cinq des neuf votes des
membres du CCR. Il a été nommé juge en 2007 par le Président de la Roumanie, M.
Traian Basescu, pour un mandat de neuf ans.
M. Augustin Zegrean est né le 29 Mars 1954 (compte
actuellement 60 ans), à Sanmartin, département de Cluj. En 1980, il est diplômé
de la Faculté de droit de l'Université de l'Université Babes-Bolyai de
Cluj-Napoca. Au cours de sa période d’étudiant, M. Zegrean n'a pas révélé quoi
que ce soit sur ses études, en /tant considéré comme un étudiant avec problèmes
qui a réussi à promouvoir les années de faculté avec beaucoup de difficulté, de
sorte qu'à la fin de la troisième année était sur le point de perdre l'année parce qu’il a resté corrigent au
«droit constitutionnel», en étant forcé à comparaître à l'automne et, après deux réexaminassions, à peine il a
été capable de prendre la note de
passage, cinq.
Après ses études, il a été affecté à un poste mineur de
conseiller juridique, d'abord pour «La Base d’Approvisionnent
Technico-Matérielle Bistrita (COMAT)» jusqu'en 1984, puis a travaillé dans la
même qualité, à «l’Entreprise Electrica Bistrita» jusqu'en 1988, quand il a été
forcé de quitter l'entreprise parce que la plupart des procès ont les a perdus, sans appel.
Avec cette carte de visite, M. Zegrean, incapable de trouver
un autre emploi, il a décidé de travailler pour lui-même comme avocat affilié
au barreau Bistrita Nasaud jusqu'en 2007, au cours de laquelle il n'a pas aussi
excellé dans le domaine du droit civil et commercial qu'il a pratiqué pendant
neuf ans.
Frustré par ses échecs professionnels, M. Zegrean, après la
révolution de 1989, a essayé d’entrer en politique comme beaucoup
d'incompétents ont fait qui n’avaient pas réussi dans leur vie. En 1990, il
s’est enregistré sur les listes du Front
du Salut National, puis il fut candidat et après il a gagné avec beaucoup de
difficultés un poste de sénateur, qu'il a occupé pendant deux ans, période
durant laquelle il n'avait pas fait qu'une seule interpellation au Sénat. Entre
1990 et 1992, il a réussi à devenir par
une série d’arrangements et de manipulations, vice-président de la commission
juridique du Sénat.
En 1992, il se retire de la vie politique, mais revient en
2004 parce que, en qualité d’avocat il n’a pas obtenu que de faibles
engagements de représentations près des clients et pour ne pas mourir de faim
il s’est inscrit au Parti démocrate (PD), dirigé à l’époque par Traian Basescu.
Sur les listes de ce parti, il prend la course pour les élections et il gagne
un poste de député au Parlement (dans la législature 2004-2008). Après, avant
de finir son mandat de député, il a été nommé par Traian Basescu juge à la CCR,
pour un mandat de neuf ans.
Comme vous pouvez le voir dans son activité précédente de
juge à la CCR, M. Zegrean n’a pas fonctionné même une heure en tant que
magistrat ; il n'a pas jamais conduit un procès et non plus il n’a pas donné un
verdict juridique, fait pour lequel, toutes ses décisions, comme juge à la CCR,
ont été controversées et sans substance juridique.
Le fait que Basescu a été son mentor et son défenseur
qui l’a été nommé comme juge à la CCR et
après il a intervenu pour qu’il devienne Président de la Cour Constitutionnelle,
Augustin Zegrean est resté un fidèle collaborateur et un partisan de M. Basescu
et, surtout en particulier, quand il est devenu le président de la Roumanie. Ainsi en 2012, quand Traian Băsescu
a été suspendu de son poste de président de la Roumanie, Zegrean a joué bluff
et a influencé les autres membres juges de la CCR de garder en fonction Basescu
bien que le référendum de l'été 2012, plus de 7,5 millions d'électeurs ont voté
pour la démission de M. Basescu ainsi comme résulte d’ici :
En outre, à l'initiative de Zegrean ont été falsifié des
documents par la CCR qui ont été envoyés au gouvernement afin de couvrir
l’affaire du licenciement de Basescu au référendum :
Si M. Zegrean a pensé ainsi et il pense encore sur la façon
dont les lois du pays doivent être toujours interprétées, une déclaration
hallucinante de celui-ci vienne à confirmer
son incompétence par la déclaration qu’il a fait que «Ça est la grandeur
de la loi, toutes les lois laissent place à l'interprétation». Voici la preuve
de cette déclaration :
En ce qui concerne les revenus de Zegrean en tant que
président du RCC ils sont plus de 20000 lei par mois. En plus de son salaire,
Zegrean reçoit une pension pour incapacité de travail permanent en ayant un
certificat pour un handicap oculaire qu’il l’a obtenu sur la base de faux
documents, le certificat ne donne pas le droit de travailler, car il est
considéré comme aveugle. Bien que la loi soit très claire à ce sujet, Zegrean
cumul désavantages sa pension avec son
salaire ainsi qu'il est le premier homme dans le pays qui contourne les
dispositions légales sans avoir des problèmes, comme le montre le site
ci-dessous :
Mais ce qui a attiré mon attention en particulier est le
fait que la loi 118/2010, sur les mesures nécessaires pour rétablir l'équilibre
budgétaire et d'établir des mesures sur les retraités par qui ont diminué de
25% les salaires de tous les secteur public en 2010, selon la décision de la
CCR, cette loi a été avisé par les membres de la CCR pour tous les employés,
sauf les salaires de la CCR des juges, ce qui représente une violation
flagrante des règles de l'équité ainsi que sur les dispositions de la
Constitution de la Roumanie qui stipule clairement que «nul ne peut être
au-dessus de la loi et au-delà». Voici donc comment les juges ont pensait, ce
qui démontre leurs gains injustes et leur rapacité de pointe.
En tant que tel, aucun des autres membres de la CCR ne sont
pas mieux en termes de professionnalisme et en termes d'équité et de bon sens,
comme est indiqué dans l'article ci-dessous paru dans le journal «Le Pouvoir» :
Un autre juge de la CCR avec des grands problèmes d'éthique
et d'intégrité professionnelle est M. Petre Lazaroiu (Ceausescu).
M. Petre Lazaroiu (à l'origine né avec le nom de Ceausescu)
est né les 16 mais 1953 (compte maintenant 61 ans) dans la commune Glavile,
comté de Valcea. Il est diplômé de la Faculté de droit de l'Université de
Bucarest en 1978. Après ses études, il a été affecté comme avocat
stagiaire au Combinat d’Articles
Techniques en Caoutchouc – Jilava, dans la période 1 septembre 1979 - 15 juin
1980 et puis comme conseiller juridique
à l’Entreprise Mécanique d’Outillage Chimique
Bucarest dans la période 15 juin 1980 - 13 octobre 1993. À la fin de
l'année 1993 a été nommé juge financier à la Cour des Comptes dans la période
le 13 octobre 1993 - 30 novembre 2003, puis président du Collège Juridictionnel
Bucarest, dans la même période, après qu’il devient avocat dans le Barreau de
Bucarest dans la période 1 mai 2004 - 15 septembre 2008.
Homme prudent et surtout pour éviter les problèmes après la
révolution de 1989, M. Petre né avec le nom Ceausescu a changé ce nom en
Lazaroiu parce qu'il était un parent éloigné de l'ancien dictateur Nicolae
Ceausescu.
En 1997, alors qu'il était encore étudiant en dernière année
de la Faculté de droit, Peter Lazaroiu a été poursuivi en justice par une
serveuse qu'il avait rencontrée dans un camp d'étudiants au «Crique Froid»,
dans l'été de 1996. La jeune fille a resté enceinte et quand elle a avisé
Lazaroiu, il «a manifesté désintérêt. La même attitude il a manifesté à l'égard
de l'enfant après sa naissance ». Ainsi que, la jeune femme l’a poursuivi en
justice pour la reconnaissance de la paternité et de l'établissement de la
pension alimentaire. Bien qu'il nie avec véhémence qu'il est père de l’enfant,
finalement le Tribunal de Valcea a déterminé que Petre Ceausescu Lazaroiu est
le parent naturel de Flavius Ciprian Mandache, né le 27 Avril 1977 et la
décision est devenue définitive.
Les années ont passé et Lazaroiu est devenu juge financier à
la Cour des Comptes, poste qui lui a apporté la rencontre de sa vie avec Traian
Basescu. En mars 2003, Lazaroiu a jugé et a acquitté Traian Basescu à payer des
dommages de 1,1 million d’euros alors qu'il était maire de la capitale. Suite à
un contrôle financier, la Cour des
Comptes a imputé à Traian Basescu 37,95 milliards de lei, parce que, comme
ordonnateur de crédits, le maire Traian Basescu n’a pas eu l'approbation du
Conseil Général pour faire ces paiements, en violant ainsi la loi no. 489/2001.
L'affaire a été confiée au juge Petre Lazaroiu, qui a rejeté
comme non fondé l’acte d’intimation du
procureur général financier. Peu de temps après, de la date de sa décision,
Petre Lazaroiu n'a pas été investi en tant que juge par le CSM, parce qu’on lui
avait donné un avis négatif de la part du président de la Cour et, après cela,
il a passé comme avocat. La solution accordée par lui en faveur de Basescu a
donné naissance à une amitié entre ces deux qui, plus tard, a été lui favorable
parce qu’il a été nommé juge à la CCR par Basescu.
En tant qu'avocat, Lazaroiu a attiré le billet gagnant. Il a
fourni assistance juridique à la Société nationale des autoroutes et routes
nationales dans le cadre du ministère des Transports. En seulement trois ans,
Petre Lazaroiu a reçu de cette entreprise environ 150.000 euros. Coïncidence ou
pas, les contrats ont été attribués à Lazaroiu dans la période entre la fin
2004 et 2007, quand Traian Basescu a exercé son premier mandat présidentiel.
L’avocat Petre Lazaroiu a encaissé de beaux honoraires prélevés de la société
Strabag AG, une compagnie autrichienne de construction présente en Roumanie. Le
juge constitutionnel Petre Lazaroiu possède l'une des plus piquantes
déclarations de revenu de la CCR, comme il est indiqué dans la vidéo ci-dessous
:
Voici ce que certains villageois disent sur les maisons que Lazaroiu
possède dans le village Smardan, commune Bradeanu, conté de Buzau achetés comme
un résultat des affaires qu’il a faits après qu’il est devenu juge à la CCR et
donc, à cause de cela, il a été accusé de conflit d'intérêts :
D'autre part, Lazaroiu s’est occupé avec des affaires
immobilières, même lorsqu’il travaillait en tant que juge dans la CCR, comme la
montre la vidéo ci-dessous :
Un autre juge controversé de la CCR a été Mme Aspazia
Cojocaru qui, bien qu’elle soit maintenant à la retraite, elle est restée comme
une personne emblématique dans
l'histoire de la CCR pour ses attitudes changeantes d’un jour à l’autre,
ce qu’elle contredisait ses propres déclarations au sujet des décisions prisent
par la CCR. Voici son histoire :
Aspazia Cojocaru est né le 22 juillet 1946 (compte
actuellement 68 ans) en commune Lozna, conté de Botosani. C’est la première
femme qui a fait partie de la CCR. Elle
est diplômée de la Faculté de droit de l'Université de Bucarest en 1972 et
après elle a fait une série de cours de formation à la Faculté internationale
de droit comparé de Strasbourg (France) en 1978 et 1980.
Elle a ensuite travaillé en tant que chercheur principal à
l'Institut de recherche juridique I de l'Académie roumaine et en parallèle, a
obtenu un doctorat en droit en droit civil. Elle a été membre du Comité de
l'Institut de recherches juridiques pour l'évaluation des subventions de l'Académie
roumaine. Pour son activité scientifique, elle a obtenu en 1991 le Prix
«Nicolae Titulescu». En 2004, Aspazia Cojocaru a été nommé par la Chambre des
députés, sur la proposition du Parti social-démocrate, en tant que juge à la
Cour constitutionnelle de la Roumanie, pour un mandat de neuf ans.
Bien qu’avec les titres académiques et les fonctions dans
lesquelles elle a mené son activité professionnelle, Mme Cojocaru Aspazia,
comme citoyenne, a été un personnage controversé et surtout attirés par la
rumeur et la méchanceté, ce
qui lui a causée beaucoup de
problèmes dans sa vie.
En avril 2007, le député Cozmin Gusa a révélé que la juge
Aspazia Cojocaru a reçu de la part de CNSAS un verdict de collaboration avec la
Securitate. Le verdict a été rendu par CNSAS à l'unanimité, sur la base des
deux notes dans le dossier d’Aspazia Cojocaru. La juge a admis qu'il avait été
contraint en 1984 d'écrire ces notes, au sujet d'une collègue qui partait à
l'étranger de façon permanente, dans une enquête judiciaire, mais elle soutient
qu'elle n’a pas signé un engagement avec la Sécurité, ni avec la police
politique, bien que toutes ses notes données à la Sécurité ont été signés avec son nom de code
«Ana». Voici ce qu’on a parlé dans la presse sur cette affaire :
Le fait qu’Aspazia Cojocaru a collaboré avec la Securitate
et qu’elle a été faire chanter par Basescu lors du référendum de sa destitution
en été 2012, madame Cojocaru a été déterminé à faire pencher la balance en
faveur de Basescu, ainsi qu’à la suite de la décision de la CCR, ce dernier n'a
plus été rejeté. Voici comment elle a réagi à la presse quand on a essayé de
lui prendre une interview à ce sujet :
D'autre part, le fait que Mme Aspazia a penché la balance en
faveur de Basescu et qu'il n'a plus été licencié, un certain nombre de
personnes qui n'ont jamais été identifiés ont menacé avec la mort Mme
Aspazia. Au cours de la période on a été
décidé qu'elle doit être surveillée en permanence par SRI :
Une autre histoire qui a fait le tour du pays, a été celle
qu’Aspazia Cojocaru a participé, avec certains de ses proches, dans un réseau
de falsification des examens d'entrée à
la Faculté de Droit de Bucarest.
La juge Aspazia Cojocaru, son mari, Pavel, un oncle et sa
tante sont apparu, avec d'autres accusés, sur le rôle d'un dossier judiciaire
il y a près de 40 ans, entraîné avec des
peines allant jusqu'à 13 ans de prison et des amendes considérables. Ce qui est
vraiment surprenant, c'est que malgré la gravité des faits et aux sentences
prononcées, les condamnés ont bénéficié de pardon de la part de Nicolae
Ceausescu, à l'intervention d’un général de Sécurité qui était un parent de
l'un des condamnés.
Dans le dossier trouvé dans les archives de la Cour de
Bucarest on montre que, de 1969 à 1975, un oncle de Aspaziei Cojocaru, Vasile
Fodor - chargé de cours à la Faculté de droit de Bucarest et secrétaire du
comité d'admission, a mis en place un système dans lequel en échange de grosses
sommes, il garantit l'admission à la Faculté de droit, malgré qu’à ce moment-là
sur un seul place étaient quelques dizaines de candidats en compétition.
Que peut-on commenter après la démonstration de façon
éloquente de l'absence de l'éthique et de la morale, juste de la part de celle
qui devrait assurer l’impartialité et de la justice dans la société roumaine.
Rien, sauf que maintenant il est clair pourquoi elle avait peur de prison, parce qu’elle était si près d’elle et
non pas pour la première fois, quand la morale ne l'ai pas empêché de passer de
l'autre côté de la loi. En voici la preuve :
Comme Augustin Zegrean, Aspazia Cojocaru était en conflit
d'intérêts parce qu'elle a reçu son
salaire et sa pension en même temps sans raison valable. La même situation est
observée dans le cas des trois encore juges, sauf les deux que j’ai déjà parlé
deux, soit les juges Predescu Ion, Nicolae Cochinescu et Acsinte Gaspar.
Selon une déclaration de revenu non datée qui a été affiché
sur le site web de la CCR, Aspazia Cojocaru avait un revenu de retraite annuel
de 49000 lei, en plus de son salaire de
la CCR, mais dans sa déclaration de revenu en date du juin 2008, ces revenus ne
sont plus affichés ainsi que la juge a mentionné seulement son revenu annuel de
72,000 lui pour sa prestation à la Cour Constitutionnelle. En voici la preuve :
Il y aurait plus à dire sur ces juges, ainsi que sur les autres, si nous allons faire une petite recherche en termes de professionnalisme et d'éthiques personnelles affichées. D'autre part, comme vous avez pu le remarquer, toutes mes affirmations par rapport avec les matériaux présentés, dans les analyses que j’ai faites, ont comme base des éléments probatoires dont j'ai parlé, soit par l’indication de la source directe (généralement site Web) ou, en présentant des clips vidéo réalisés par les radio-diffuseurs ou télévisions en Roumanie. Tous ces matériaux initialement présentés à l'époque par ceux qui les ont réalisés, n'ont jamais été contestées par ceux qui ont fait l'objet de critiques ou de révélations, ce qui conduit à la conclusion qu'ils sont vraies et que ceux qui les ont produit, ont violé les lois du pays, mais malheureusement, certains d'entre eux n'ont pas encore répondu devant la loi, telle qu'il était normal.
C’est pourquoi, je m’arrête ici avec la mentionne que, malheureusement, dans cette institution fondamentale de l'État roumain, dont les membres doivent faire preuve d'intégrité et l'exemple pour que de tels événements ne se reproduisent plus d’eux-mêmes soit pour tout le pays, pour ne pas mentionner l'exemple négatif qu’ils donnent à l'ensemble de la communauté internationale et à cause de cette raison la Roumanie est regardée avec beaucoup de scepticisme.
Aucun commentaire:
Enregistrer un commentaire