Corupția – politică de stat în România de astăzi / La corruption - politique d’État en Roumanie d’aujourd'hui

                    

Versiunea română

Conform dreptului penal român, corupțìa reprezintă acele fapte limitative reglementate de lege care în accepțiunea acesteia cumulează patru infracțiuni : luarea de mită, darea de mită, primirea de foloase necuvenite și traficul de influență ; acestea constituind ansamblul activităților ilicite desfășurate în scopul obținerii de avantaje materiale sau morale, a unor poziții sociale sau politice înalte. Coruptia cuprinde încalcarea normelor referitoare la îndatoririle funcționarului public, precum și neîndeplinirea obligațiilor legale de către agenții economici, având un grad sporit de periculozitate socială, cu profunde consecințe negative asupra întregului sistem social. Există mai multe tipuri de corupții și anume : corupția profesională, economică sau criminalitatea economico-financiară ori de afaceri și corupția politică, ce include diferite activități cum ar fi finanțarea ilegală a campaniilor electorale, promovarea cu precădere în funcții guvernamentale a unor persoane numai pe criterii politice.

Dacă aruncăm o privire înapoi în timp, asupra modului cum a evoluat acest fenomen (corupția), putem constata că acest flagel care s-a răspândit cu o repeziciune nebănuită ce continuă să facă ravagii dezastruoase mai ales în zilele noastre, își are rădăcini adânci încă din cele mai îndepărtate vremuri, însă ea s-a reliefat pentru prima dată în perioada sclavagistă când a apărut împarțirea societății în clase sociale. Cu toate că sclavajul, la Roma, exista din vremea regalului, avand, pe atunci, un caracter patriarhal (sclavii erau membrii secundari ai familiei şi proveneau, mai ales, din războaie), de-abia în vremea războaielor punice el a căpătat forma clasică. Orice cucerire a armatelor romane aducea zeci de mii de prizonieri, care erau vânduţi apoi  ca sclavi.

Pe de altă parte, un impuls dat generalizării muncii servile și ca urmare a apariției corupției, l-a constituit sărăcirea, datorată deselor războaie purtate de romani, a ţăranilor ce îngroaşeau rândul proletarilor din Roma ; aceştia trăind din expediente, din ajutorul statului precum și din gratificaţii ale bogaţilor. Treptat, munca servilă s-a impune şi în atelierele meşteşugăreşti urbane, ceea ce a dus la transformări ale statutului plebeilor desprinşi, astfel, de suportul economic principal al clasei lor.

Aceştia, datorită sistemului de vot, în care aveau un rol important, au devenit corupţi, prin acordarea a diverse favoruri pentru opţiunea electorală, iar plebea devine, de asemenea treptat, o clasă parazitară. In acest fel, principala contradicţie a societăţii romane (plebei-patricieni) începe să treacă pe seama opoziţiei dintre sclavi şi proprietarii de sclavi (inclusiv statul, ca proprietar de sclavi).

Odată cu prăbușirea imperiului roman și apariția statului feudal se ascut și mai mult diferențele dintre bogați și săraci. Feudalismul era structurat sub forma unei ierarhii stricte. În vârful acesteia era plasat regele sau împăratul care deţinea de fapt toate pământurile pe care le împărţea supuşilor pentru loialitate şi bravură pe câmpul de bătălie. Urmau marile familii nobiliare, micii nobili din provincie, ţăranii liberi şi şerbii. Baza ordinii politice şi sociale din acele timpuri consta în legătura complexă dintre suzeran şi vasalul sau vasalii săi. Corupţia era la ea acasă în palatele regale şi castelele nobiliare. Comploturi şi alianţe se făceau şi se desfăceau necontenit. Nobilii şi aristocraţii complotau ori de câte ori politica regală izbea în interesele lor sau regele favoriza o familie puternică şi influentă în detrimentul celorlalte. Jocurile puterii şi alte corupţiei nu ocoleau deloc nici atotputernica Biserică Romano-Catolică, a cărei istorie este marcată de numeroase comploturi, lupte pentru putere, acte mari de corupţie şi mai ales amestecul în politica vremurilor.

In perioada capitalismului, sistemul economic se distinge prin proprietatea privată asupra factorilor de producție, precum și prin urmărirea profitului, în general pe o piață competitivă. Intr-un sistem capitalist, venitul provine din cel puțin două surse : profit și salarii. In această perioadă, se distinge dezvoltarea unui nou concept denumit birocrație care va face casă bună cu toate elementele corupției și care, deși apăruse în Evul Mediu într-o formă incipientă ce nu afecta întreaga societate medievală, pe măsură ce societatea capitalistă s-a dezvoltat, acest fenomen a început să cuprindă toate sferele relațiilor dintre oameni ceea ce a dus la o creștere accentuată a acestui nou concept ce a fost definit și analizat în profunzime de sociologul german Max Weber.

Conform teoriei sale, birocrația reprezintă o formă de organizare a muncii ce derivă din însăși structura acesteia. Ca o formă de organizare a muncii, birocrația reprezintă o competență a cărei acțiune este reglementată de lege. Agenții săi, în speță funcționarii, de obicei de carieră, trebuiau să se supună superiorilor lor și să lucreze într-un domeniu strict specializat. Această definiție corespunde sensului weberian al conceptului de birocrație și care apare ca modelul cel mai consistent de raționalitate juridică, mai ales pentru că ea se bazează pe norme juridice, permițând o mai mare predictibilitate  fiind bazată pe o cunoaștere excesivă și exactă a legilor. Odată creată, birocratia este una din structurile sociale cele mai greu de distrus. Birocratia reprezintă deci acele mijloace de transpunere a «acțiunii comunității»  în «acțiune societală» organizată rational. Intre birocrație și corupție, din totdeauna a existat și există o interdependență deoarece birocrația excesivă a dus și  duce în final la corupție.

In ce privește corupția în societatea comunistă, ea a atins cote de neimaginat fiind cel mai signifiant obstacol în dezvoltarea politică şi economică a unui stat bazat pe structura dezvoltată de Karl Marx. Corupția, prin însăși noțiunea sa, a corodat statul comunist, nimicind cele mai fundamentale principii de guvernare, ea practic a înlăturat decizia legală a organelor de drept, aceasta devenind atributul exclusiv al unui sector privat restrâns ; ea a permis acces privilegiat la factorii de decizie ai statului pentru personaje capabile să ofere mită şi alte foloase, incălcând astfel normele de drept. Când cetăţenii consideră politicienii şi oficialii că sunt devotaţi nu interesului public, ci  propriilor dorinţe de îmbogăţire, încrederea în guvernare scade în mod automat.

Economia statelor comuniste a avut structuri chiar originale pentru cererea şi oferta de plăţi ilicite de la particulari. Într-adevăr, corupţia a fost un element al vieţii de zi cu zi al acestei societăţi atât de universal şi de rezistent, încât a devenit un aspect al culturii, adică al normelor şi practicilor sociale. In general, s-a considerat cu grad scăzut de competitivitate, fie între birocraţi sau între cei conduşi, a crescut intensitatea practicilor de corupţie. spre exemplu, companiile care nu aveau concurenţă, sau care au avut concurenţi puţini, au generat preţuri mari, pe care funcţionarii mărunţi au fost tentaţi să încerce să le evite, cerând pentru aceasta mită şi favoruri.

Pe de altă parte, birocraţii care sunt singurul canal prin care se reglează tranzitul de bunuri, au fost foarte bine poziţionaţi pentru a primi plăţi pe sub masă. Sub regimurile comuniste, societăţile comerciale au avut puţini, sau chiar deloc competitori, în timp ce birocraţii cu putere substanţială în alocarea resurselor au fost supuşi unui control sumar sau chiar deloc din partea statului. Având în vedere ubicuitatea lipsurilor în economia comunistă, mitele, favorurile şi alte plăţi private au devenit obişnuite, dacă nu esenţiale, pentru a face ca economia să se mişte cât de cât.

Sub regimurile comuniste, alocarea resurselor economice depindea în principal de deciziile administrative. Drept rezultat, corupţia a fost normală în aceste regimurile comuniste, ea devenind endemică deoarece oportunităţile erau nenumărate şi controlul era ca şi inexistent. Proprietatea publică a mijloacelor de producţie şi de intervenţie a statului în aproape toate zonele societăţii, s-a adăugat la nivelul relativ scăzut de răspundere a oficialităţilor în faţa cetăţenilor, ceea ce a înseamnat că statele comuniste au fost printre cele mai susceptibile pentru ca fenomenului de corupţie să fie la el acasă.

Și ca să vă dau un exemplu din propria mea viață, vă prezint un mic rezumat al modului cum am devenit o victimă a sistemului comunist și respectiv a corupției generalizate din România dinaintea revoluției din 1989.

După cum am arătate și în alte expuneri ale mele, am trăit timp de 50 de ani în perioada societății comuniste din România și în toată această perioadă am fost în permanență victima «Sistemului». Părinții mei ca și a altora, de altfel, nu aveau posibilitatea să mă întrețină în mod corespunzător pentru ca eu să urmez o carieră de specialitate și asta pentru că tatăl meu avea un mic atelier de strungărie în care lucra singur iar mama nu avea serviciu, fapt pentru care banii câstigați de tatăl meu nu acopereau niciodată nevoile casei. Și chiar dacă ar fi avut posibilități, tot n-aș fi putut să-mi continui studiile, deoarece tatăl meu era încadrat în categoria de mic burghez ceea ce a făcut ca eu să nu am dreptul de a mă înscrie la o școală corespunzătoare dorinței mele. Datorită acestei situații, am fost nevoit să mă descurc singur în viață, făcând tot felul de artificii pentru a putea în final să urmez o facultate.

După obținerea titlului universitar la Academia de Studii Economice din București, din nou am fost hăituit de o serie de persoane care erau geloase pe așa zisul meu succes deoarece terminasem facultatea cu media 10, iar când în final am reușit să obțin o slujbă mai bună, am plătit dur și de unul singur prețul faptului că eu nu am avut niciodată relații la nivel înalt sau cum se mai zicea pe atunci « pile ».

La un moment dat, «Sistemul» a găsit de cuviință că numai eu am fost vinovat de faptul că doamna Elena Ceaușescu, în calitate atunci de director general al Institutului de Cercetări Chimice (ICECHIM), a elaborat o tehnologie pentru fabricarea pielii sintetice care era de mult depășită și care costa de două și chiar de trei ori mai mult decât cea de pe piața internațională. Cu toate acestea, s-a construit totuși, din ordinul ei, o fabrică pentru a pune în practică tehnologia, așa zis elaborată de ea, unde eu am fost numit contabil șef, dar care din primele ore de la intrarea sa în funcțiune, intreprinderea a înregistrat niște costuri de fabricație enorme în timp ce calitatea produsului fabricat (piele sintetică) era la pământ.

Mai marii demnitari care răspundeau de această intreprindere nu au avut curajul să-i spună doamnei Ceaușescu adevărul astfel că, la un moment dat, pentru a nu se băga fabrica în faliment, s-a luat decizia subvenționării nelegale a acesteia dintr-un fond de tehnică nouă care pentru o anumită perioadă a acoperit cheltuielile suplimentar făcute. Cum sistemul comunist era în așa fel construit încât nu se putea obține nimic dacă nu dădeai șpagă, Centrala Industrială de care aparținea intreprinderea a finanțat unitatea cu o serie de fonduri care au servit la acordarea de cadouri și bani unor conducători dintr-o serie de instituții de care depindea funcționarea fabricii, ca Banca Națională, Banca de Investiții, Ministerul Finanțelor, Ministerul Industriei Ușoare (forul tutelar al unității)), diverse intreprinderi de comerț exterior și baze de aprovizionare precum chiar și Sectorul de Partid al Sectorului 6.

La un moment dat, s-a produs în intreprindere un eveniment grav care a dat peste cap toate aceste aranjamente fapt pentru care, s-a sistat finanțarea banilor acordați pentru șpăgi și în același timp a început o anchetă care s-a soldat în final numai cu punerea mea sub acuzație, în timp ce restul celor de la care s-a ajuns la situația creeată, nu au pățit nimic și asta pentru că ei aveau pile în timp ce eu nu aveam pe nimeni.

Urmarea a fost deosebit de tragică pentru mine : am fost arestat și ținut timp de 13 luni într-o anchetă care mi-a distrus sănătatea. S-au aplicat împotriva mea toate metodele securiste ce erau utilizate în astfel de situații inclusiv internarea mea într-un spital psihiatric unde mi s-au făcut tratamente cu șocuri electrice și mi s-au administrat substante neuroleptice cu scopul de a mi se creea un sindrom de încetinire psihomotorie pentru a obține de la mine declarații după cum dicta organul de anchetă.

După terminarea anchetei am fost judecat și condamnat pentru mizeriile pe care alții le făcuseră și nu eu. După ce am ieșit din detenție, mai mult de 10 ani am fost supravegheat de securitate până când am reușit să parăsesc România și să ajung în lumea liberă. Dacă doriți să aflați mai multe pe acest subiect, accesați următoarea pagină de internet unde «Editura Scribd» din USA mi-a publicat cartea mea ce am scris-o sub titlul «Povestea vieții mele». De câteva zile însă «Editura Scribd» a introdus o altă formă pentru a accesa la paginile saitului său, în sensul că trebuie mai întâi să te înregistrezi după care să plătești o mică sumă în dolari ce îți permite să lecturezi toate documentele științifice și literare publicate de această editură.

http://fr.scribd.com/doc/19549555/Povestea-vie%C8%9Bii-mele

După revoluția din 1989, România se afla într-un haos total cu o societate divizată și coruptă care încerca să supraviețuiască urmărilor lăsate de vechiul sistem comunist. O serie din personajele care făcuseră carieră în epoca lui Ceaușescu, reprezentată de foști nomenclaturiști precum și de o serie de indivizi ce activaseră în structurile de poliție și securitate, au forțat nota și s-au infruptat din bunurile statului, devenind peste noapte milionari. Pe măsură ce aceștia prosperau, marea masă de oameni ce forma populația României era supusă unui regim de teroare din punct de vedere material fiind mințită în sensul că prin deschiderea granițelor ei puteau să circule și să muncească oriunde în lume și că acolo puteau, la rândul lor, să devină bogați.

Deși magazinele se umpluseră cu tot felul de bunătăți și alte produse de necesiate personală ca urmare a liberalizării schimbului valutar asupra monedei românesti (leul) pe piața internațională ce înainte era acceptată numai în țările cu economie comunistă, salariile erau așa de mici încât oamenii nu-și puteau permite luxul să cumpere produse nici măcar pentru minimum de existență. Ca urmare a acestei situații, apare un exod important de migrație a românilor, în principal, spre țările dezvoltate din vestul Europei și în general, spre țările bine situate din punct de vedere economic, din întreaga lume. Conform unor publicații oficiale, numărul celor care au migrat către țările din afara granițelor României se cifrează în jurul a cca trei milioane de persoane, fapt pentru care România nu a fost și nici nu este în prezent acceptată să adere la Spaţiul Schengen pe lângă alte obligații stipulate în statutul Uniunii Europeene.

Pe fundalul acestei situații, apare un nou fenomen de divizare a populației prin apariția, crearea și dezvoltarea clanurilor mafiote  de interlopi, mai ales în rândul țiganilor care, deși existau ca populație de sine stătătoare pe teritoriul României, ei au început să prospere în mod exagerat și de multe ori inexplicabil, după revoluția din 1989.

Țiganii au fost tratați dintotdeauna ca o populație  inferioară datorită modului lor de viață și a originii lor provenită din legăturile de sânge cu indienii, legături ce datează de cca 1400 de ani, având la bază o populație provenită dintr-o castă inferioară numită în India  «dalit», sau în traducere «cei de neatins». O serie de cercetători care au studiat această populație, au stabilit că țiganii au plecat din India către Europa și Nordul Africii, pe de o parte din cauza discriminarii castei lor, «cei de neatins» fiind obligațì să presteze muncile cele mai detestate, iar pe de altă parte datorită răspândirii religiei islamice în regiunea Indiei, ei având la bază religia creștină. Incetul cu încetul, țiganii au reușit să se integreze în societățile țărilor unde ei s-au așezat, păstrându-și însă obiceiurile, tradițiile și structura castei din care au provenit.

In România anilor de după revoluție, noii politicieni, în goana lor după profituri și bani, au lăsat ca aceste clanuri mafiote să se dezvolte, ajungându-se chiar în situația de colaborare ilicită cu ei. Pe de altă parte, lupta pentru putere între taberele partidelor de stânga dirijate de Partidului Social Democrat (PSD) și cele ale partidelor de dreapta divizate în formațiuni din care făceau parte Partidul Național Liberal (PNL), Partidul Democrat Liberal (PDL) și alții, a condus la o destabilizare a economiei și a vieții publice în general, deoarece conducătorii acestor partide în loc să se ocupe de îmbunătățirea vieții oamenilor și a dezvoltării țării, s-au preocupat în principal de creșterea averilor lor și a locului acestora în ierarhia politică și socială.

In aceste condiții, corupția a capătat o valență deosebită în toate straturile sociale ale societății în așa fel încât ea a devenit în  momentul de față chiar politică de stat. Iată ce spunea Departamentul de Stat al USA în Raportul său despe România :

http://www.hotnews.ro/stiri-esential-16698546-raportul-departamentului-stat-sua-privind-drepturile-omului-despre-romania-coruptia-institutionala-ramas-problema-raspandita-afectand-toate-segmentele-societatii.htm

Pe de altă parte, Comisia Europeană a afirmat în mai multe rânduri că fenomenul corupției din România a capătat o creștere îngrijorătoare ajungându-se în situația dramatică în care numărul românilor cărora li s-a cerut mită în 2013 a ajuns de șase ori mai mare decât media din Uniunea Europeană :

http://www.gandul.info/international/comisia-europeana-coruptia-politica-ramane-o-problema-semnificativa-in-romania-numarul-romanilor-carora-li-s-a-cerut-mita-in-2013-este-de-sase-ori-mai-mare-decat-media-ue-12012900

După cum afirma însuși fostul ambasador al Statelor Unite în România, domnul Mark Gitenstein, «cea mai mare problemă a românilor a fost și a rămas  coruptia». Potrivit acestuia, americanii care vin să investească in România se lovesc de corupție, de lipsa de transparență și predictibilitate economică, astfel că, spunea el :

«Oriunde călătoresc în România – spunea el într-un interviu acordat ziarului Adevărul - oricând, prima întrebare pe care mi-o pun oamenii este de ce nu investesc mai mult americanii. Bineînteles că americanii au investit deja sume uriase in Romania,  fiind vorba de cca un miliard de dolari. Știti de ce nu vor să vină companiile americane sau britanice în România ?  pentru că și în SUA și în Marea Britanie există legi care pedepsesc investitorii dacă dau mită oficialităților străine, ceea ce în România așa ceva nu există».

Iată cum prezenta postul de televiziune «BBC News» din Anglia corupția generalizată din România :

                                           

Dacă în alte sectoare de activitate unde are acces numai o anumită categorie de oameni care derulează afaceri de milioane de euro și unde corupția depășeste orice imaginație posibilă, în sfera micii corupții s-a ajuns chiar în situația în care o serie de cetățeni și-au pierdut viața din cauza menținerii acestui flagel, mai ales în domeniul sănătății. Iată un clip foarte semnificativ care vine să întărească această afirmație :

                                  

Pe de altă parte și ca urmare a generalizării corupției, iată ce gândesc acum românii despre toți președinți lor pe care i-au ales de-a-lungul celor 24 de ani de când există așa zisa democrație în România, pe baza promisiunilor lor care nu au fost decât amăgiri deșarte :

                                           

Și ca să revenim în zilele noastre, la ora actuală în România se derulează cea mai mare intrigă politică a anului axată pe corupție la cel mai înalt nivel care a atins și funcția prezidențială a țării, în speță pe domnul Băsescu Traian. Este vorba de domnul Mircea Băsescu, fratele președintelui Traian Băsescu, care de mai mult timp are relații de amiciție cu șeful clanului mafiot țigănesc Bercea Mondialu, pe numele său adevărat Anghel Sandu care, de mai mult timp este în pușcărie pentru o serie de infracțiuni comise de el.

Prin intermediul familiei sale, Bercea Mondialu a făcut apelat la prietenul său Mircea Băsescu pentru a-l ajuta să iasă din pușcărie sau în cel mai rău caz să i se diminueze pedeapsa, ținînd cont de faptul că Mircea Băsescu (MB), în calitate de frate al președintelui, ar avea relații în justiție. Pentru acest serviciu, MB ar fi  primit de la Sandu Anghel suma de 280000 de euro drept mită, prin intermediul familiei sale. Au urmat o serie de acțiuni din partea celor două părți implicate în conflict astfel că în final Mircea Băsescu precum și alte persoane din anturajul lui Bercea Mondialu au fost arestați de DNA pentru 29 zile.

Intre timp, televiziunea «Antena 3», aparținând rivalului lui Traian Băsescu, domnul Dan Voiculescu,  a difuzat și respectiv a comentat acest caz în așa fel încât toată atenția și respectiv culpa s-a îndreptat către șeful statului. Iată versiunea publică a filmului respectiv :

                                                

Pe de altă parte însă, procurorii de la DNA care anchetează acest caz de corupție, au emis o altă ipoteză diferită decât cea prezentată de televiziunea «Antena 3». În același timp Parlamentul României a solicitat președintelui Băsescu să demisioneze ca urmare a unei hotărâri adoptate de acest for ce a fost propusă de fostul liberal Călin-Popescu Tăriceanu care în prezent ocupă postul de președinte al Senatului urmare a aranjamentelor făcute de premerul Victor Ponta pentru faptul că PNL-ul a ieșit de la guvernare prin trecerea sa în opoziție, situație care a slăbit majoritatea parlamentară condusă de PSD, existând chiar posibilitatea ca partidul său să devină susceptibil de a pierde alegerile din această toamnă.

Tot acest scenariu, este îndreptat împotriva lui Traian Băsescu deoarece actualul guvern condus de premierul Victor Ponta dorește răsturnarea și respectiv demiterea lui din funcția de președinte al României pentru ca el (Victor Ponta) să poată ajunge președinte al țării cu scopul a putea tăia și spânzura așa cum a făcut-o în foarte multe cazuri inclusiv în cazul procurorului Cristian Panait, pe de o parte, iar pe de altă parte,  pentru eliberarea din pușcării a tuturor penalilor din partidul său în frunte cu Adrian Năstase care i-au finanțat campaniile electorale ce l-au adus în fruntea partidului și a guvernului.

In loc de a se îndrepta împotriva clanurilor mafiote care au prosperat de când Victor Ponta este la putere, în loc să ia măsuri pentru a se stabili de unde și cum aceste clanuri se îmbogățesc peste noapte, persiflând pe toți ceilalți cetățeni onești prin modul lor de a trăi, de a se autoîncorona regi și împărați, de a-și expune în public, fără nicio jenă, aurul și bogățiile furate din țară și străinătate, de a se reglementa statutul lor care pune România într-o situație ambarasantă vis-à-vis de celelalte țări din vestul Europei și din întreaga lume unde, ne fac țara de râs prin furturi și cerșetorie, el nu numai că îi lasă în pace să-și facă de cap dar îi și folosește în toate acțiunile sale îndreptate contra așa zișilor săi dușmani  personali în lupta sa murdară pentru putere și dominație totală asupra țării.

Jocul acesta de culise, îi este specific premierului Victor Ponta care, așa cum am arătat și cu alte ocazii, dorește să creeze un partid-stat pentru a conduce și a pune monopol pe toate instituțiile statului român, în condițiile în care el însuși este un infractor fiind declarat chiar prezumat asasin al tatălui său și a procurorului Cristian Panait.

Iată ce zicea ziarul german «Frankfurter Allgemeine Zeitung» despre trecutul tenebros a lui Ponta :

http://proiectromania.wordpress.com/2013/12/06/trecutul-tenebros-a-lui-ponta-asupra-sa-exista-suspiciunea-de-crima-frankfurter-allgemeine-zeitung-acuza/

Și cu tot trecutul său infracțional pentru care niciodată nu a dat nici cea mai mică explicație, el se precipită acum să scape de Traian Băsescu cât mai repede posibil, pe de o parte, deoarece Traian Băsescu nu odată a dat de înțeles că are cunoștiință de problemele trecutului său incert, fără însă să treacă la acțiuni directe în ideea că justiția își va face în final datoria, iar pe de altă parte, datorită faptului că partidele de dreapta sunt în curs de reorganizare într-un singur bloc astfel că, la alegerile prezidențiale din toamna aceasta, s-ar putea ca el să piardă aceste alegeri ceea ce ar conduce la  ieșirea sa din viața politică cu consecințe penale grave pentru toate mizeriile pe care le-a făcut de când a intrat în politică, iar dacă le-ar câștiga, l-ar situa în poziția de a nu mai putea fi anchetat datorită imunității prezidențiale.

Ce se va întâmpla în viitor cu Victor Ponta ? Nu rămâne decât să așteptăm reacția populației românești, a celor din partidele de opoziție precum și a organelor de justiție. In situația când totuși el va ieși învingător, se pune întrebarea firească dacă România mai este cu adevărat un stat de drept democratic și dacă comunitatea internațională va reacționa sau nu în consecință.

 

Version française

Conformément au droit pénal roumain, la corruption représente les faits limitatives   réglementées par la loi en ce sens qu'elle regroupe quatre infractions : la prise de dons (corruption passive), la donation de dons (corruption active), la recevoir des avantages indus et le trafic d'influence ; celles-ci étant toutes les activités illégales menées dans le but d'obtenir des avantages matériaux ou morales, des positions sociales ou politiques élevés. La corruption comprend la violation des règles sur les normes des fonctionnaires publiques, ainsi que la défaillance des obligations légales par les agents économiques en ayant un haut degré de danger social, avec des conséquences négatives importantes sur l'ensemble du système social. Il existe plusieurs types de corruption, à savoir : la corruption professionnelle, économique ou la criminalité économique-financière ou d’affaire et la corruption politique, qui inclut des activités telles que le financement illégal des campagnes électorales, en particulier dans la promotion des fonctions gouvernementales de personnes, seulement sur des bases politiques.

Si nous regardons en arrière dans le temps, sur le mode comment a évolué ce phénomène (la corruption), nous constatons que ce fléau s'est propagé avec une rapidité inattendue et qui continue de ravager catastrophique-ment surtout pendant le temps de nos jours, elle a ses racines dans le temps les plus reculés, mais elle a été révélée pour la première fois pendant l'esclavage lors du partage de la société en classes sociales. Bien que l'esclavage à Rome, il y existait depuis le temps royal, en ayant un caractère patriarcale (les esclaves étaient membres secondaires de la famille et ils sont arrivés en particulier en temps de guerre), juste au moment des guerres puniques l’esclavage a pris sa forme classique . Toute conquête des armées romaines apportaient des dizaines de milliers de prisonniers, qui ont ensuite été vendus comme esclaves.

D'autre part, une impulsion donnée à la généralisation du travail servile et à la suite de l'apparition de la corruption, on l’a constitué la classe pauvre en raison des guerres portées par des Romains, les paysans qui épaissaient la structure des prolétaires à Rome et qui vivaient dans des expédients, des aides d'État ainsi que par des gratifications accordées par des riches. Peu à peu, le travail servile s’est progressivement imposé dans les ateliers d'artisans urbains, ce qui a conduit à la transformation du statut des plébéiens individuelles, débrayé du support  économique de leur classe.

Ceux-ci, à cause du système de vote, dont ils ont eu un rôle important, sont devenus corrompus, en fournissant diverses faveurs pour l'option électorale et la plèbe devient, aussi progressivement une classe parasite. De cette manière, la contradiction principale de la société romaine (les plébéiens et les patriciens) commence à passer en raison de l'opposition des esclaves et des propriétaires d'esclaves (y compris l'état, comme propriétaire de l'esclave).

Avec l'effondrement de l'Empire romain et l'apparition de l'État féodal, se sont encore accentuée les différences entre les riches et les pauvres. La féodalité était structurée comme une hiérarchie stricte. À la pointe de cette hiérarchie, était placé le roi ou l’empereur qui en fait détenait la propriété tout le pays et qu’il les donnait à ses vassaux pour des actes de loyauté et bravoure sur-le-champ de bataille. On suivait après, les grandes familles nobles, les petits nobles de province, les paysans et les serfs. La base de l’ordre politique et social était la relation complexe entre le suzerain et ses vassaux. La corruption était chez elle dans les palais royaux et dans les châteaux de la noblesse. Des complots et des alliances ont été faites en permanence. Les nobles et les aristocrates complotaient chaque fois quand le roi frappait dans leurs intérêts ou quand il favorisait une famille au détriment des autres. Les jeux du pouvoir et de la corruption n'évitent pas la toute-puissante Église catholique dont sa histoire est pleine de complots, luttes de pouvoir, de grands actes de corruption et d'ingérence politique.

Pendant la période capitaliste, le système économique est caractérisé par la propriété privée sur les facteurs de production, ainsi que par la recherche du profit, le plus souvent sur des marchés concurrentiels. Dans un système capitaliste, le revenu provient d'au moins deux sources : de profits et salaires. Dans cette période, on distingue le développement unique d'un nouveau concept appelé la bureaucratie qui fera bonne maison avec tous les éléments de la  corruption et qui, même si elle était bien apparue au Moyen Age sous une forme qui ne touche pas l'ensemble de la société médiévale, au fur et à mesure que la société capitaliste s’est développée, ce phénomène a commencé à englober tous les domaines des relations humaines qui ont conduit à une forte hausse de ce nouveau concept qui a été défini et analysé en profondeur par le sociologue allemand Max Weber.

Selon sa théorie, la bureaucratie est une forme d'organisation du travail qui découle de la structure même. Comme une forme d'organisation du travail, la bureaucratie représente une compétente dont l'action est réglementée par la loi. Ses agents, notamment les fonctionnaires, d’habitude de carrière ils doivent obéir à leurs supérieurs et à travailler dans un domaine hautement spécialisé. Cette définition correspond à la notion wébérienne du concept de la bureaucratie et qui apparaît comme le modèle le plus cohérent de la rationalité juridique, en particulier parce qu'elle est basée sur des règles juridiques permettant une plus grande prévisibilité sur la connaissance excessive et précise des lois. Une fois créée, la bureaucratie est l'une des structures sociales les plus difficiles à détruire. La bureaucratie est donc le moyen de mise en œuvre de «l’action communautaire» dans «l'action sociale» organisée rationnellement. Entre la bureaucratie et la corruption, a toujours été et il y a une interdépendance parce que une bureaucratie excessive mené finalement à la corruption.

En ce qui concerne la corruption dans la société communiste, elle a atteint des sommets inimaginables  en ayant l’obstacle le plus important pour le développement politique et économique d'un État fondé sur la structure développée par Karl Marx. La corruption, par sa définition même, a corrodé l'État communiste, en détruisant les principes fondamentaux de gouvernement, elle a pratiquement éliminé la décision juridique de l'application de la loi, ceci est devenu  l'attribut exclusif d'un petit secteur privé; elle a permis un accès privilégié aux facteurs de décision de l'État pour les personnages capables d'offrir des pots de vin et d'autres avantages en violation de la loi. Lorsque les citoyens considèrent les politiciens et les fonctionnaires qui ne sont pas consacrées à l'intérêt public, mais à leur propre enrichissement, la confiance dans le gouvernement tombe automatiquement.

L’économie des États communistes a eu même des structures originales pour l’offre et la demande de paiements illicites de personnes particulières. En effet, la corruption a été une partie de la vie quotidienne de cette société si universelle et si forte, qu’elle est devenue une partie de la culture, c’est-à-dire à des normes et des pratiques sociales. Généralement, on s’est considéré avec un degré faible de concurrence, soit entre les bureaucrates ou parmi les fonctionnaires régis, on a augmenté l'intensité des pratiques de corruption, par exemple, les entreprises qui n'avaient pas de concurrence, où ils ont eu peu de concurrents ont générés des gros prix que les petits fonctionnaires ont été tentés d'essayer à les éviter en demandant des pots de vin et des faveurs.

D'autre part, les bureaucrates, qui sont le seul canal qui régule le transit des marchandises, ont été très bien placés pour recevoir des paiements sous la table. Sous les régimes communistes, les entreprises commerciales ont eu  peu ou pas de concurrents, tandis que les bureaucrates avec du pouvoir puissante importante dans l'allocation des ressources ont été soumis à un contrôle sommaire ou pas du tout de la part du État. Compte tenu de l'omniprésence de la pénurie dans l'économie communiste, les pots de vin, les cadeaux et d’autres paiements privés sont devenus monnaie courante, même indispensables, pour faire marcher l'économie.

Sous les régimes communistes, l'allocation des ressources économiques dépendait principalement de décisions administratives. En conséquence, la corruption était normale dans ces régimes communistes, elle est devenue endémique parce que les possibilités étaient infinies et le contrôle était presque inexistante. La propriété publique des moyens de production et l'intervention de l'État dans presque tous les domaines de la société, on a ajoutée au niveau relativement faible de la responsabilité des fonctionnaires vers les citoyens, ce qui signifie que les pays communistes ont été parmi les plus susceptibles à cause du phénomène de la corruption.

Et pour vous donner un exemple tiré de ma propre vie, je vous présente un bref résumé de la façon dont je suis devenu une victime du système communiste et de la corruption généralisée en Roumanie, avant la révolution de 1989.

Comme je l'ai souligné dans mes autres expositions, j'ai vécu pendant 50 ans en Roumanie au cours de la société communiste et pendant tout ce temps, j'ai été toujours une victime du "Système". Mes parents et d'autres, d'ailleurs, n’était pas en mesure de me soutenir cor pour que je puisse à poursuivre une carrière professionnelle et c'est parce que mon père avait un petit atelier de tournage dans lequel il travaillait seul et ma mère n’avait pas d’emploi et dans cette situation l'argent gagné par mon père n'a jamais couvert les besoins de la maison. Et même s’il avait des possibilités,  je ne serais pas en mesure de poursuivre mes études parce que mon père a été classé comme petit bourgeois et à cause de ça je n'ai pas eu le droit de m'inscrire dans une école appropriée de mon désir. En raison de cette situation, j'ai été obligé de vivre seul, en fessant toutes sortes des astuces pour enfin pouvoir aller à l'université.

Après l'obtention de mon titre universitaire à  l'Académie d'Etudes Economiques de Bucarest, de plus j'ai été poursuivi par un certain nombre de personnes qui étaient jaloux de mon soi-disant à cause de mon succès parce que j’avais passé mes examens universitaires avec une moyenne de 10 et, quand j'ai enfin réussi à obtenir un meilleur emploi, j'ai payé dur et tout seul le prix que je n'ai jamais eu des relations de haut niveau.

À un moment donné, «le Système» a jugé bon que j'étais le seul coupable pour le fait que Mme Elena Ceausescu, qui, à l’époque, était directeur général de l'Institut de recherche chimique (ICECHIM) a développé une technologie pour la fabrication de cuire synthétique qui était expirée depuis longtemps et qui a coûté deux et même trois fois plus que le même cuire se trouvait sur le marché international. Cependant, on a construit, par son ordre, une usine pour mettre en œuvre sa mauvaise technologie, où j'ai été nommé comptable en chef mais, après les premières heures de sa mission, l’entreprise a enregistré d'énormes coûts de fabrication alors que la qualité du produit fabriqué (cuir synthétique) était en baisse.

Les hautes responsables de cette usine n’ont pas  eu le courage de dire la vérité à Mme Ceausescu afin qu’à un moment donné, pour ne pas mettre l'usine en faillite, on a pris la décision de la subventionner illégalement d’un fond d’argent qui provenait de la part du Ministére tutélaire qui pendant une certaine période a couvert les dépenses supplémentaires faites. Étant donné que le système communiste était construit de manière à ne pas pouvoir obtenir quoi que ce soit si on ne payait pas de pots de vin, la Centrale industrielle, de qui appartenait l’entreprise, a financé l’usine avec une série de fonds qui ont servi pour donner des pots de vin, des cadeaux et même de l'argent cash pour les dirigeants de certains institutions de qui dépendait le fonctionnement de l’entreprise, comme la Banque nationale, la Banque d'investissement, Ministère des Finances, Ministère de l'industrie légère, des entreprises de commerce extérieur et bases d’approvisionnement ainsi que pour le Secteur du Parti du district 6.

À un moment donné, dans l’entreprise s’est produit un événement grave qui a renversé tous les arrangements fait pour qui on a sisté le financement de l’argent pour des pots de vin et simultanément on a ouvert une enquête qui s’est soldé avec mon accusation seulement tandis que les autres n’ont pas été enquetté parce qu'ils avaient des relations alors que je n'avais personne.

Le résultat a été tragique pour moi: j'ai été arrêté et détenu pendant 13 mois dans une enquête qui a ruiné ma santé. Ils ont été appliquées contre moi toutes les méthodes secouristes qui ont été utilisées dans des situations pareilles, y compris mon hospitalisation dans un hôpital psychiatrique où on m'a fait des traitements avec des chocs électriques et aussi ils m’ont administré des substances neuroleptiques pour me créer un syndrome de retard psychomoteur dans le but d’obtenir de moi des déclarations dictées par l'enquêteur.

Après enquête, j'ai été jugé et condamné pour les misères que d'autres avaient fait et pas moi. Après être sorti de prison, plus de 10 ans, j’ai été surveillé par la sécurité jusqu'à ce que j'ai réussi à quitter la Roumanie et à arriver dans le monde libre. Si vous voulez en savoir plus sur ce sujet, visitez le site Web suivant où "Editeur Scribd" d’Etats-Unis, a publié mon livre que j'ai écrit sous le titre «Le roman de ma vie» :

http://fr.scribd.com/doc/19549349/Le-roman-de-ma-vie

Après la révolution de 1989, la Roumanie était dans le chaos  avec une société divisée et corrompue essayant de survivre aux conséquences laissées par l'ancien régime communiste. Une série de personnages qui avaient fait de la carrière à l’époque Ceausescu, représentés par les anciens nomencklaturistes et par un certain nombre d’individus qui avaient activé dans les structures de la police et de la sécurité, ont forcé la note et ils ont fait de l'argent des actifs de l'État, en  devenant millionnaires. Au fur et à mesure qu’ils ont prospéré, la grande masse de personnes qui formaient la population roumaine a été soumise à un régime de terreur du point de vue matériel en étant mentie dans le sens qu’en ouvrant ses frontières, la Roumanie donnait la possibilité de voyager et travailler partout dans le monde et qu'à leur tour, là-bas, ils pouvaient devenir riche.

Bien que les magasins étaient pleins de toutes sortes de produits alimentaires et autres produits ménagers suite à la libéralisation du taux de change sur la monnaie roumaine (leu) sur le marché international ce qui avant, était préalablement pris en charge que dans les pays à économie communiste, les salaires étaient si bas que les gens ne pouvaient pas se permettre d'acheter des produits même pour le minimum d'existence. En raison de cette situation, se développe un exode important de la migration roumaine, principalement dans les pays développés de l'Europe occidentale et dans le monde, en général. Selon certaines publications officielles, le nombre des Roumain qui ont migré vers les pays extérieurs de la Roumanie, est estimé autour de trois millions de personnes, ce qui rend la Roumanie dans la situation de ne pas être actuellement accepté pour rejoindre l'Espace Schengen.

Sur le fond de cette situation,  un phénomène nouveau fait son apparition par la division de la population, respectif par l'émergence, la création et le développement des clans de la mafia pègre, surtout chez les Tsiganes qui, même s’ils existaient comme une population indépendante sur le territoire de la Roumanie, ils ont commencé à s'épanouir exagérât et souvent inexpliquée, après 1989.

Les Tsiganes ont toujours été considérés comme une population inférieure en raison de leur mode de vie et leur origine dérivée par les relations de sang avec les Indiens, liaisons qui date d’environ 1400 ans, ayant la base une population issue d'une caste inférieure appelée en Inde «dalit» ou en traduction française signifie «intouchables». Un certain nombre de chercheurs qui ont étudié cette population ont établi que les Tsiganes ont quitté l'Inde vers l'Europe et l'Afrique du Nord, d'une part, en raison de leur discrimination de caste, «intouchables» étant forcés d'exécuter les tâches les plus détestés et, en partie, parce qu’à un moment donné est apparu la propagation de l'Islam dans la région de l'Inde, pendant que les Tsiganes étaient de religion chrétienne. Peu à peu, les Tsiganes ont pu s'intégrer dans les sociétés des pays où ils étaient assis, mais en conservant leurs coutumes, ses traditions et la structure du caste dont ils sont issus.

En Roumanie des années d’après la révolution, les nouveaux politiciens, dans leur poursuite de profits et de l'argent, ont laissé ces clans de la mafia roumaine de se développer, en conduisant même dans la situation de la coopération illicite avec eux. D'autre part, la lutte pour le pouvoir entre les camps des partis de gauche dirigés par le Parti social-démocrate (PSD) et ceux de  droite divisés en formations qui comprenait le Parti national libéral (PNL), le Parti libéral démocrate (PLD) et d'autres partis ont conduit à une déstabilisation de l'économie et de la vie publique en général, parce que les dirigeants de ces partis au lieu d’améliorer la vie des personnes et le développement du pays, se sont préoccupés  principalement pour accroître leur richesse et leur place dans la hiérarchie sociale et politique.

Dans ces conditions, la corruption est devenue une valence particulière dans tous les domaines de la société de sorte qu'elle soit devenue aujourd'hui même la politique de l'État. Voilà ce que disait le Département d'État des États-Unis dans son rapport  sur la Roumanie :

http://translate.google.ca/translate?hl=fr&sl=ro&u=http://www.hotnews.ro/stiri-esential-16698546-raportul-departamentului-stat-sua-privind-drepturile-omului-despre-romania-coruptia-institutionala-ramas-problema-raspandita-afectand-toate-segmentele-societatii.htm&prev=/search%3Fq%3Dcoruptia%2Bpolitica%2Bde%2Bstat%2Bin%2Bromania%26hl%3Dfr%26biw%3D1344%26bih%3D710

D'autre part, la Commission européenne a déclaré à plusieurs reprises que la corruption en Roumanie est devenue une préoccupation croissante menant à la situation dramatique dans laquelle le nombre de Roumains à qui ont leurs demandé des pots de vin en 2013 a atteint le score de six fois plus élevé que la moyenne d’Union européenne :

http://translate.google.ca/translate?hl=fr&sl=ro&u=http://www.gandul.info/international/comisia-europeana-coruptia-politica-ramane-o-problema-semnificativa-in-romania-numarul-romanilor-carora-li-s-a-cerut-mita-in-2013-este-de-sase-ori-mai-mare-decat-media-ue-12012900&prev=/search%3Fq%3Dcoruptia%2Bpolitica%2Bde%2Bstat%2Bin%2Bromania%26hl%3Dfr%26biw%3D1344%26bih%3D710

Ainsi comme disait l’ancien ambassadeur américain en Roumanie, M. Mark Gitenstein, «le plus gros problème des Roumains a été et est resté la corruption». Selon lui, les Américains qui viennent à investir en Roumanie sont confrontés avec la corruption, le manque de transparence économique et la prévisibilité, alors que, dans ces conditions, M.  Gitenstein a ajouté que :

«Partout où je voyage en Roumanie – a-t-il dit dans une interview accordée au journal «La Vérité» - toujours la première question que les gens me demandent est pourquoi les Américains ne font plus d’investissements en Roumanie. Bien sûr, les Américains ont déjà investi des sommes énormes en Roumanie d'environ un milliard de dollars. Savez-vous pourquoi les compagnies américaines ou britanniques ne viennent pas en Roumanie ? Et ça parce qu’aux États-Unis et au Royaume-Uni aussi, il y a des lois qui punissent les investisseurs s’ils donnent des pots de vin aux fonctionnaires étrangers, ce qui en Roumanie, cette chose-là n’existe pas».

Voici comment la télévision «BBC News» d’Angleterre présentait la corruption généralisée en Roumanie :

                                           

Si dans les autres secteurs d’activité, où a accès seulement une certaine catégorie de personnes qui font des affaires des millions et, où la corruption va bien au-delà de tout imagination, dans la sphère de la petite corruption on est arrivé dans la situation qu’un certain nombre de citoyens ont perdu leur vie parce qu’on maintient ce fléau, en particulier en matière de santé. Voici un clip très impressionné que vient de renforcer cette déclaration :

                                           

D'autre part et, en raison de la généralisation de la corruption, voilà ce qu’ils pensent maintenant les Roumains  à propos de tous les présidents de la Roumanie qu’ils ont élus à travers depuis 24 ans, depuis qu’elle existe et ce qu'on appelle la démocratie en Roumanie sur la base de leurs promesses qui n’ont pas été que des vaines illusions :

                                             

Et pour revenir à nos jours, à l’heure actuelle en Roumanie on se déroule la plus grande intrigue politique de l’année axée sur la corruption au plus haut niveau qui a atteint même la fonction présidentielle du pays, notamment  Traian Basescu. Il s’agit de M. Mircea Basescu, le frère du président Traian Basescu, qui depuis quelque temps, a des relations d'amitié avec le chef des gitans qui, appartient au clan de la mafia roumaine Bercea Mondialu, de son vrai nom Anghel Sandu qui depuis plus de temps est en prison pour une série de crimes commises par lui.

Par l’entremise de sa famille, Bercea Mondialu a sollicité à son ami Mircea Basescu pour l'aider à sortir de prison, ou dans le pire des cas de lui diminuer la peine, considérant que Mircea Basescu (MB) en qualité de frère du président aurait des relations en justice. Pour ce service, MB a reçu de  Sandu Anghel (Bercea Mondialu) par l’entremise de sa famille le montant de 280.000 euros en pots de vin. Suite à cet arrangement de la part des deux parties impliquées en conflit, Mircea Basescu et d'autres personnes proches de Bercea Mondialu ont été arrêtés pour 29 jours.

Pendant ce temps-là, la télévision «Antena 3», appartenant à son rival, dit-il Traian Basescu, M. Dan Voiculescu a diffusion et a commenté cette affaire afin que toute l'attention se tourna vers la faute du chef de l’État :

                                           

D'autre part, les procureurs de la DNA qui enquêtent ce cas de corruption, ils ont  émis une autre différente hypothèse que celle présentée par la télévision «Antena 3». Dans le même temps, le Parlement roumain a demandé au président Basescu de démissionner à la suite d'une décision adoptée par ce forum qui a été proposé par l'ancien libéral Calin Popescu Tariceanu, actuellement président du Sénat à la  suite des arrangements faites par le Premier ministre Victor Ponta pour le fait que, le PNL est sorti du gouvernement par passage en opposition, situation qui a affaibli la majorité parlementaire dirigée par le PSD, en existant même la possibilité que son parti devient susceptible de perdre les élections de cet automne.

Ce scénario est dirigé contre Traian Basescu parce que le gouvernement actuel dirigé par le Premier ministre Victor Ponta veut le renverser et respectivement sa démission de son poste de président de la Roumanie parce qu'il (Victor Ponta) peut devenir président du pays afin de couper les droits des Roumains comme il l'a fait dans de nombreux cas, d'une part et, d'autre part, pour libérer de tous les  criminels de son parti, qui sont à présent à la prison en tête avec Adrian Nastase qui ont financé ses campagnes électorales qui l’ont amené à la direction de son parti et du gouvernement.

Au lieu de se diriger contre les clans de la mafia qui ont prospéré depuis que Victor Ponta est au pouvoir, au lieu de prendre des mesures pour déterminer d’où et comment ces clans s'enrichissent du jour au lendemain en persiflant tous les autres citoyens honnêtes par leur mode de vivre, de se auto-couronné rois et  empereurs, de s'exposer en public sans gêne avec leur or et leur richesses volées au pays et à l'étranger, à régulariser leur statut qui met la Roumanie dans une situation embarrassante vis-à-vis des autres pays d'Europe occidentale et dans le monde où ils nous font de risée  par des vols et la mendicité, il les laisse en paix pour faire tous ces misérables activités, mais il les utilise également pour ses actions à l'encontre de soi-disant ses ennemis personnels dans sa lutte pour le pouvoir et la domination totale du pays.

Ce jeu en coulisses est spécifique au Premier ministre Victor Ponta qui, comme je l'ai souligné en d'autres occasions, veut créer un parti-État pour mener et mettre un monopole sur toutes les institutions de l'État roumain, étant donné qu'il est lui-même un malfaiteur présumé en étant déclaré le meurtrier de son père et même du procureur Cristian Panait.

Voilà ce que disait le journal allemand «Frankfurter Allgemeine Zeitung» sur le passé sombre de Ponta :

http://translate.google.ca/translate?hl=fr&sl=ro&u=http://proiectromania.wordpress.com/2013/12/06/trecutul-tenebros-a-lui-ponta-asupra-sa-exista-suspiciunea-de-crima-frankfurter-allgemeine-zeitung-acuza/&prev=/search%3Fq%3DTrecutul%2Btenebros%2Ba%2Blui%2BPonta.%2BFrankfurter%2BAllgemeine%2BZeitung%2B%25C3%25AEl%2Bsuspecteaz%25C4%2583%2Bde%2BCRIM%25C4%2582!%26hl%3Dfr

Et avec tout son passé criminel pour qui il n'a jamais donné la moindre explication, il se précipite maintenant d'échapper de Traian  Basescu le plus rapidement possible, d'une part, parce que Basescu pas une fois a laissé entendre qu’il a connaissance de ses problèmes passés et d'autre part, parce que les partis de droite se réorganisent en un seul bloc de sorte qu’aux élections présidentielles de cet automne, il pourrait perdre ces élections ce qui le serait conduit à sa sortie de la politique avec des conséquences pénales graves pour toues les misères qu'il les a faits depuis qu'il est entré en politique et si par erreur il gagnerait, cette chose-là serait en mesure de ne pas être enquêter  en raison de l'immunité présidentielle.

Qu'est-ce qui se passera dans l'avenir avec Victor Ponta ? Tout ce qui reste est d'attendre la réaction de la population roumaine, à ceux des partis d'opposition ainsi que la justice. Dans la situation où il sortirait victorieux, cependant, une question naturelle est de savoir si la Roumanie est vraiment un état démocratique et si oui ou non la communauté internationale réagira en conséquence.

                                                   

Sebastian Aurelian Ghiță reprezintă oare reperul de urmat pentru noua generație de afaceriști români ? / Sebastian Aurelian Ghita représente-il le repère à suivre pour la nouvelle génération d’hommes d’affaires roumains ?

                                                                     

Versiunea română

Giovanni Papini, un mare scriitor italian al secolului XX zicea, intr-unul din citatele sale celebre, care au făcut înconjurul lumii, următoarele : «Universul e împărţit în două : eu şi restul lumii !», în timp ce renumitul autor american William Hervey Allen afirma în capodopera sa literară «Anthony Adverse»,  referindu-se la noua generație de  tineri, ideea că  : «Fiecare nouă generațìe nu este altceva decât o proaspătă invazie de sălbateci».

Pornind de la aceste două panseuri celebre, a căror idee și mesaj sunt adresate tinerilor, noua generație de romani care a ajuns la maturitate după revoluția din 1989, bine înțeles nu toată, a făcut într-un anumit fel o notă discordantă  față de restul lumii, respectiv față de cea din vest ; afirmație pe care încerc s-o argumentez în pasajele ce urmează. Și ca să mă refer direct la cel mai reprezentativ tânăr român ce a revoluționat într-un anumit sens, atât mediul de afaceri cât și pe cel al politicului, domnul Sebastian Ghiță este, ca să zic așa, un om cu o gândire ascuțită ce scormonește în fiecare secundă ceva ce i-ar putea fi de folos, lui și numai lui.

Sebastian Ghiță a văzut lumina zilei în data de 10 noiembrie 1978 la Ploiești județul Prahova unde a crescut în sânul unei familii care s-a ocupat de educatia sa. Dotat din naștere cu o anumită inteligență intuitivă, tânărul Ghiță a început să se intereseze de domeniul informaticii care în aceea vreme luase un avânt fără precedent în România ca și în întreaga lume. 

Animat de un imbold îndreptat spre domeniul de a face rost de bani cât mai repede cu putință, fără însă să depună mari eforturi fizice sau intelectuale, ci numai o anumită stratagemă de moment și conjuctură, eroul nostru a pus în practică sfatul tatălui său : «Dacă te întâlnești cu un om și nu poți să ți-l faci prieten, încearcă măcar să nu ți-l faci dușman».

La 10 ani, a debutat în așa zisele afaceri cu mici produse fabricate de el însuși pe care le-a prezentat cu o dezinvoltură asemănătoare chipului său copilăresc (de altfel pentru care a și fost poreclit de către apropiații săi cu diminutivul de «Copilul»), primind felicitări fie de la profesorii săi sau de la o serie de persoane din mediul businessului. Mai tărziu, Sebastian Ghiță începe să cultive învățămintele tatălui său în raport cu viitoarele sale businessuri dar mai ales cu cei care făcuseră afaceri cu el. A știut dintotdeauna că trebuie să se facă plăcut și că odată ce a câștigat încrederea partenerului de afaceri, businessul era ca și încheiat. Mai târziu, când a dat primul său interviu asupra succesului său în afaceri, el a explicat că, citez «Incerc să mă fac plăcut. Nu știu cât de carismatic sunt ; știu însă că politețea nu te costă nimic, însă cumpără totul !».

După terminarea liceului, Ghiță a fost singurul dintre colegi săi care a rămas în Ploiești astfel că la vărsta de 18 ani, a pus bazele viitorului său grup de  companii sub denumirea de «Asesoft». Iată cum explica el mai târziu de ce a rămas în Ploiești și nu s-a dus la facultate : «Am început singur, pentru că, toți colegii cu care plănuisem să fac această afacere și care acum sunt directori și actionari în grupul meu de firme Asesoft, au plecat la facultate să își bucure mămicile. Numai eu am fost derbedeu și am rămas în Ploiești».

După așa zisa revoluție din 1989, tineretul român, văzându-se eliberat de interdicțiile instituite de fostul stat comunist în care părinții acestora fuseseră obligați să rămână în țară fără dreptul de a părăsi granițele tării și mai ales fără dreptul de a lua contact cu cetățenii altor state sau cu realizările acestora în diverse domenii de activitate, a început să circule prin toată lumea și concomitent a încercat să facă rost de bani pentru a-și satisface dorințele personale sau să se instruiască la nivel asemănător celor din vest.

Ceea ce însă tineretul român nu a înțeles, a fost și este faptul că cei din vest nu s-au văzut bogați peste noapte, deoarece a trebuit să treacă ani sau chiar zeci de ani pentru ca ei să ajungă la nivelul cu care se prezintă astăzi. Ori în aceste condiții, ce putea să facă sau cum putea să parvină tânăra generație română pentru a obține în mod rapid ceea ce alții din vest au făcut în decursul a unei perioade lungi de timp ? 

Soluția lor s-a materializat în România pe două căi :  prima, unii s-au apucat de furat iar a doua, cei mai inteligenìți cu intuiție și cu un bagaj minim de cunoștințe în domeniul businessului (bineînțeles nu toți), au optat pentru relațìile cu statul, cunoscând fiind faptul că statul are cei mai mulți bani și că pentru a-i obține ușor este nevoie să ai o relație sau mai multe cu cei care fac parte din această instituție unde corupția devenise în România, politică de stat.

In România de după 1989, marea masă a politicienilor a provenit din rândul foștilor nomenclaturiști comuniști sau din cadrul serviciilor secrete, armată și poliție. Dezordinea și haosul instituit în mod deliberat ca urmare a revoluției, care de fapt a fost o lovitură de stat, a permis unor indivizi din rândul celor de mai sus să aibe acces la finanțele statului care, fără nicio jenă, s-au înfruptat din banii publici, devenind peste noapte milionari. Cum banii respectivi nu fuseseră munciți de ei, le-a fost ușor să-i utilizeze în diverse tranzacții, unele comerciale, care mai târziu, prin intermediul unor prieteni sau chiar a unor rude apropiate, au fost băgați în circuitul economic în așa fel încât acești bani s-au multiplicat, aducându-le acestora câștiguri imense.

Tânărul nostru erou, a înțeles repede mecanismul de a face mulți bani în condițiile unui stat corupt până în măduva oaselor și, folosindu-se de șarmul său, pe care și l-a impus în mod deliberat, dar interesat de afaceri, a dat lovitura de grație în favoarea sa. 

Iată cum explica el sistemul care i-a permis să facă afaceri cu statul : «Legislația României obligă orice instituție a statului să facă anunțuri publice în Monitorul Oficial și mai târziu pe Sistemul Electronic de Achizitii Publice cu privire la licitațiile care au loc. In aceste condiții, cine să facă afaceri cu statul român ? Nemții ? Eu m-am născut aici, am crescut aici, am fost educat de familia mea aici, de statul român și atunci cine să muncească pentru el ? In aceste condiții, am început să particip la licitații. La început, mare parte dintre ele le pierdeam, dar după aceea, încet, încet am căpătat experiență, am început să înteleg ce îsi doresc clienții de la mine, fie ei de stat sau privați și am început să câstig fără însă a pierde din vedere și latura emoțională a unor prietenii dezinteresate».

Urmare acestei implicări în relațiile cu statul, Sebastian Ghiță a ajuns într-un foarte scurt timp unul dintre cei mai bogați tineri afaceriști din România, astfel că în prezent, averea sa oficial declarată este de peste 125 milione de euro adică cca 562,5 milioane lei, fără a mai pune în balanță și sumele imense pe care le are nedeclarate în străinătate sau cele care au fost transferate pe numele unor rude sau prieteni dar care tot el le controlează, depozitarii lui fiind numai formal proprietarii activelor respective. Iată cum prezenta ziarul «Gândul» averea lui Sebastian Ghiță într-un articol din 4 noiembrie 2012 :

 http://www.gandul.info/politica/averea-lui-sebastian-ghita-terenuri-30-milioane-de-euro-in-conturi-ceasuri-bijuterii-si-obiecte-de-arta-de-17-milioane-de-euro-10275253

Dar cum a reușit prietenul nostru să facă o asemenea avere într-un timp relativ scurt și la o vârstă la care alții de abia își încep activitatea profesională ? 

Mai întâi, Ghițulică al nostru și-a creiat o serie de relații în rândul unor politicieni corupți de la vărful piramidei care în schimbul unei floricele și a unui zâmbet i-au oferit pe tavă o adevărată grădină de flori din care au păstrat și pentru ei, respectiv pentru nevoi personale, partea leului, așa cum este spre exemplu, tânarul prim ministru Victor Ponta și actualul director al Serviciului Român de Informații, George-Cristian Maior, la care putem adăuga pe șeful mafiei și manipulatorul șef din SRI, generalul Florian Coldea.

Inarmat cu astfel de referințe de bună purtare, domnul Ghiță și-a pus problema care este sectorul cel mai bun de atacat și care nu este controlat de nimeni. Din toată gama de instituții care făceau achiziții pe bază de licitație, unde el avea deja o anumită experiență, s-a orientat către SRI unde îl avea ca suport pe însăși directorul acestui Serviciu. 

Prin intermediul companiei sale Asesoft a implementat o serie de programe destinate unor cercetări de natură secretă și a unor analize informatice solicitate de SRI. Se spune chiar că o serie dintre aceste programe nu ar fi funcționat niciodată, ele fiind totuși plătite de SRI. Cum știa că SRI-ul avea bani cu grămada și că nimeni  nu îl lua la întrebări, domnul Ghiță a făcut mai întâi niște oferte acceptabile  la prima vedere iar, după ce a câștigat așa zisele licitații care de multe ori nu aveau decât un singur candidat (compania sa Asesoft), a mărit substanțial oferta inițială de două sau de mai multe ori pentru niște motive mai mult sau mai puțin plauzibile. In asemenea condiții, SRI, deși avea posibilitatea, nu a renunțat la tranzacția deja încheiată, mai ales pentru faptul că domnul Ghiță făcea parte din Sistem și, ca orice bun administrator (SRI), avea și el partea leului ce fusese deja negociată inițial, vorba aceea «o mână spală pe alta».

Imbogățit rapid și înarmat cu un adevărat arsenal de relații la cel mai înalt nivel care i-au permis să pătrundă în cele mai înalte sfere din domeniul businessului și al politicului, domnul Ghiță, călăuzit de steaua sa norocoasă, a început să se intereseze mai mult și de domeniul politicii unde a văzut că se pot face bani cu nemiluita, fără să miști măcar un deget în care sens a ales partidul domnului Victor Ponta unde corupția atinsese cote astronomice.  

In acest sens, a început să-l curteze din ce în ce mai mult pe tânărul Ponta, implicându-se mai întâi în organizarea congresului PSD care l-a ales președinte pe acesta iar, mai târziu a început, pentru a-l atrage în cursă, să-i ofere mici atenții ca, spre exemplu,  o plimbare în Austria la concertul de Anul Nou a Filarmonicii din Viena, o bijuterie scumpă oferită soției premierului sau o vacanță în însoritul Dubai cazați fiind la cel mai scump hotel de acolo, precum și multe alte asemenea cadouri.

Drept răspuns la amabilitățile eroului nostru, domnul Ponta, la rândul său i-a făcut loc în partidul său oferindu-i chiar un loc de deputat (de Prahova) în Parlamentul României. Nu după multi timp, l-a numit chiar secretar, fiind numărul doi ca ierarhie, în Comisia de audit pentru Serviciul de Informații (SRI) din Parlament, perioadă în care el fusese deja cooptat și de SRI în cadrul acestei instituții, primind gradul de maior sub acoperire și fiind repartizat în subordinea generalului adjunct al SRI, Gioni Popescu.

Relația lui cu SRI s-a extins și la nivel internațional astfel că în martie 2010 a apărut pe sita ziarului Riscograma un comentariu legat de dezvăluirile hacherului internațional Guccifer în legătură cu un sistem de șpăgi pus la punct de una dintre firmele lui Ghiță sub denumirea de «Teamnet» ce făcea parte din «Grupul Asesoft»  de care știa chiar șeful SRI-lui care, deși avea cunoștiință de mult timp despre această afacere, n-a suflat un cuvânt timp de patru ani, astfel că domnul Ghiță a putut să-și continue activitatea sa infracțională fără nicio problemă. Pentru edificare, citiți articolul din ziarul Riscograma :

http://riscograma.ro/8243/dezvaluirile-lui-guccifer-sri-stia-de-patru-ani-ca-firma-lui-ghita-a-pus-la-punct-un-sistem-diabolic-bazat-pe-spagi/

La un moment dat, un prieten l-a întrebat de ce ține morțiș să intre în politică având în vedere că are atâția bani încât nu mai are nevoie să muncească până la adânci bătrânețe. Iată răspunsul și filozofia lui pe această temă : «Toată lumea mă întreabă : Bă, da de ce te băgași în politică ? Păi dacă concurentul meu ajunge ministru și se apucă să facă afaceri în locul meu ? Ce să fac ? Să stau să mă uit cum ăla îmi fură viața ? Așa că mă apuc și eu  de politică, îl stric, îl dau jos, fac articole compromițătoare despre el, fac orice ca să-l distrug, numai să supraviețuiesc. Lucrurile sînt simple : cât timp politicienii se bagă în afaceri, mă bag și eu în politică».

Cred că nu mai este nimic de adăugat la o asemenea gândire bolnavă.

In ce privește numirea sa parlamentară în Comisia SRI, iată cum explica publicația «Cotidianul» în decembrie 2012 modul prin care domnul Ghiță a fost numit în această comisie :

http://www.cotidianul.ro/sebastian-ghita-numit-numarul-2-in-comisia-sri-202897/

Imbătat de asemenea succese, domnul Ghiță a început să se intereseze și de sfera audio-vizualului în care sens a început să investească o parte din banii săi, cunoscut fiind faptul că, pe de o parte, ar fi avut o armă împotriva  celor care-l urmăreau pentru neregulile săvârșie de el, iar pe de altă parte, i-ar fi adus un plus de venit.   

La vremea aceea, își disputau întâietatea în acest sector grupul «Intact» al lui Dan Voiculescu și «Realitatea Media» aparținând lui Sorin Ovidiu Vântu. Cum grupul Intact făcea într-o oarecare măsură și jocul prietenului său Victor Ponta deci și a partidului său din care făcea parte, eroul nostru s-a gândit să se împrietenească cu domnul Vântu care, uneori prin televiziunea sa îl ataca direct și apoi să-i câștige încrederea după care să-i dea lovitua de grație pentru a-i prelua în final studioul său de televiziune precum și alte active. El l-a atras în mod diabolic pe Vântu într-o capcană după ce l-a denunțat la DNA și în final l-a băgat în pușcărie înfăptuindu-și cu aceasta, planul său murdar.

Iată cum vorbea Ghiță cu Vântu până să-l bage pe acesta în pușcărie folosind un vocabular golănesc, specific lui, când își arăta adevărata lui față imprumutată de prin locurile rău famate pe care uneori le colinda pentru plăceri personale și unde obișnuiții casei îl primeau cu apelativul «Bill Gates de Ploiești» :

                                              

După ce a achiziționat televiziunea România TV, prietenul nostru a început o acțiune furibundă împotriva celorlalte televiziuni concurente și în special a celor care criticau politica guvernului Ponta și activitatea sa infracțională. Iată, spre exemplu, cum prezenta Grupul Rise Project activitatea infracțională a fabricii de făcut bani aparținând  lui Ghiță :

http://www.riseproject.ro/articol/cum-functioneaza-fabrica-de-bani-a-lui-sebastian-ghita/

Separat de toate acestea, Ghiță a început și o campanie de denigrare a unor persoane din Media care-l incomodau, cum ar fi spre exemplu comentatorul de la televiziunea B1, domnul Radu Banciu care i-a răspuns atacului declanșat de Ghiță pe măsura acțiunilor acestuia alegând un vocabular des utilizat de eroul nostru în relațiile sale particulare :

                                                

Hrănit bogat cu contracte de la stat, Sebastian Ghiță a ajuns, după ce l-a executat pe Vântu, patron de televiziune și parlamentar care acum controlează chiar și SRI. De la înălțimea acestui statut, amicul nostru are și viziuni mărețe, aproape filosofice despre statul român, un cuvânt care îi este atât de drag lui, încât l-a proptit și pe sigla televiziunii pe care o păstorește, Romania TV. Intr-una din ultimele sale lecții către neam și țară, Sebastian Ghiță  declara următoarele :

«Media nu are voie să fie iresponsabilă. Nu are motive să instige oamenii împotriva legilor unei țări. Motivele pentru care totuși o fac sunt clare : bani pentru publicitate de la Chevron sau de la RMGC, susținerea taberei politice antiguvernamentale și interese private sau statale ca România să fie instabilă politic și să pară neguvernabilă».

Mai cititi vă rog odată și vă cruciți ! Deci, patronul de la România TV vorbește despre responsabilitatea mediei. El, șeful televiziunii care a difuzat cele mai multe reclame cu RMGC, declarate ilegale de CNA, care îsi hrănește mașinăria de propagandă cu contracte ilegale cu statul, el care dă pe sticlă  divertismente și gâlceve țiganesti, acțiuni maneliste, crime, cutremure și drame cu câini vagabonzi ? Oare așa arată România domnului Ghiță ? Asta e misiunea pe care i-a dat-o Sistemul ? Eu cred că nu !

Goana după bani îmbinată cu relațiile lui la cel mai înalt nivel l-au făcut pe Ghiță să intre și în domniul mai puțin legal al sferei evaziunilor fiscale. Iată cum comenta Revista 22 editată de Grupul pentru Dialog Social activitatea infracțională a acestuia referitoare la transferurile sale de bani :

http://www.revista22.ro/gandul-parlamentarii-au-dat-imprumuturi-de-114-milioane-euro-in-top-sebastian-ghita--90-milioane-euro-catre-seful-romania-tv-39950.html

Pe de altă parte, ziarul HotNews a prezentat în mod detaliat  cum a scăpat domnul Ghiță de 20 de ani de pușcărie pentru complicitate la înșelăciune și fals în declarații într-o afacere cu produse petroliere care a prejudiciat statul român cu 20 de miliarde de lei vechi și care a scăpat ca prin urechile acului datorită relațiilor sale la cel mai înalt nivel :

http://anticoruptie.hotnews.ro/ancheta-16182421-dosarul-tracia-asesoft-sebastian-ghita.htm

Domnul Ghiță în afara activităților sale infractionale pe linie de afaceri a ajuns chiar să amenințe cu moartea o serie pe persoane pe care domnia sa nu le înghite din motive fie de concureță sau pentru faptul că sunt mai luminate la minte decât el. Iată ce spunea nu de mult Robert Sorin Negoiță, primarul sectorului 3 din București și coleg de partid în PSD cu prietenul nostru :

                                         

Fără a mai comenta prezentarea altor infracțiuni făcute deliberat de Sebastian Ghiță la o vârstă atât de fragilă, aș putea face un portret general al acestui tânăr care a revoluționat în mod negativ imaginea nouă a tinerei generații de români și pentru care o serie de țări din vestul Europei au instituit, pe bună dreptate, restricții privitoare la libera circulație a românilor în țările respective.

Pornind de la reflecțiile lui Marcus Tullius Cicero care spunea : «Caracterul fără inteligență poate multe, însă inteligența fără caracter nu valorează nimic» și raportându-ne la eroul nostru, pot afirma cu tărie că, deși natura l-a înzestrat cu o inteligență intuitivă, domnul Sebastian Aurel Ghiță este portretul clasic al tânărului care a vrut și în parte a reușit să înlăture, prin alte metode decât cele firești și legale, barierele ce apar adesea în viața unui om până la împlinirea lui ca persoană independentă, în condițiile integrării lui într-o societate marcată de corupție generalizată,  cum este în România actuală.

Luându-ne după definiția caracterului care reprezintă în general ansamblul însușirilor fundamentale psihice-morale ale unei persoane, ce se manifestă în modul de comportare, în ideile și în acțiunile sale, putem spune că Sebastian Ghiță a fost și este o persoană care caută să înșele, profitând de necunoștința sau de buna-credință a oamenilor și care caută să  se substituie altor persoane pentru a lucra și a profita în numele lor așa cum de altfel reiese din prezentarea acestui material.

Pe de altă parte, are și însușiri diabolice care denotă o mare perfidie și viclenie, fiind foarte primejdios în raport cu alte persoane, mai ales când cineva îl atacă la capitolul cel mai de preț al lui : banii. Intotdeauna a jucat la mai multe capete și a făcut din aceasta chiar un scop în viață care, deși nu i-a adus întotdeuna succes, a continuat să-l utilizeze deoarece acest mod de a face îi este caracteristic și de multe ori a compensat alte handicapuri ascunse pe care le are ca timiditatea interioară și frica de el însuși. In același timp se crede buricul pământului exact cum a definit Giovanni Papini diviziunea Universului, făcând din aceasta un mod de a fi care de multe ori l-a evidențiat sau l-a scos din încurcătură în momente ambarasante.

Ca și în capodopera lui Nicolae Filimon, «Ciocoii vechi și noi (având și subtitlul Ce naște din pisică șoareci mănâncă)», Sebastian Ghiță ca și Dinu Păturică din romanul respectiv a ajuns în situația de a sacrifica tot pentru o idee bolnavă și anume aceea de a face bani care i-au luat mințile și care sigur mai târziu îl va aduce la ruină. Dar nu numai atât, la un moment dat el va ajunge chiar în situația să-și vadă propria sa ruină și bogăția destrămată ceea ce il va pune în situația, fie de a fugii în străinătate pentru a scăpa de urmărirea penală și de acolo va transmite mesaje împotriva celor care l-au ajutat să parvină și să devină ceea ce este, fie de a-și pune capăt zilelor pentru că acest om nu acceptă înfrângerea.

Indiferent de alte însușiri ale caracterului său deformat de goana după bani și glorie falsă, Sebastian Ghită rămâne exponentul unei generații care aleargă numai după profituri și glorie, fiind chiar în stare să devină sălbatec așa cum bine l-a defiinit William Hervey Allen.

Și ca să răspund la întrebarea ce face obiectul acestui articol, Sebastian Ghiță nu este un reper pentru noua generație de tineret deoarece nu reprezintă decât un caz izolat, malefic chiar, care va dispare tot așa cum a și apărut,  lăsând în urma lui numai fum și multă, multă cenușe.

Version française

Giovanni Papini, un grand écrivain italien du XXe siècle disait, dans une de ses citations célèbres qui ont fait le tour du monde, comme suit: «L'univers est divisé en deux: moi et le reste du monde», alors que William Hervey Allen, le célèbre auteur américain, en se référant à la nouvelle génération de jeunes gens, a dit: «Chaque nouvelle génération n’est qu’une fraiche nouvelle invasion de sauvages».

Sur la base de ces deux énonciations célèbres, dont l'idée et  message sont destinés aux jeunes, la nouvelle génération de Roumains qui a grandi après 1989 ; bien sûr pas toute a fait d’une certain façon, une note discordante avec le reste du monde, respectivement face à l’ouest ; affirmation que j’essaie à l’argumenter dans les passages suivantes. Et pour me référer directement au  plus représentatif jeune roumain qui a révolutionné dans un certain sens, tant l’environnement d'affaires ainsi que celui de la politique, M. Sebastian Ghita est, pour ainsi dire, un homme avec une pensée et un esprit vif qui fouille chaque seconde quelque chose qui pourrait lui être utile, à lui et lui seul.

Sebastian Ghita a vu le jour, le 10 Novembre 1978 à Ploiesti, comté de Prahova où il a grandi dans une famille qui a pris soin de son éducation. Équipé de sa naissance avec une certaine intelligence intuitive, le jeune Ghita a commencé à s'intéresser à la science informatique qui à l’époque avait pris une expansion sans précédent en Roumanie et dans le monde entier. Animé par une pulsion vers le domaine pour obtenir de l'argent le plus rapidement possible, sans de grands efforts physiques ou intellectuelles, mais seulement un certain stratagème de temps et conjoncture, notre héros a mis en pratique le conseil de son père: «Si tu rencontres une personne et tu ne peux pas la faire ton ami, essaie au moins de ne pas la faire ton ennemi».

A 10 ans, il a commencé avec de petites affaires en développant des produits fabriqués par lui-même qu'il les a présentés avec une désinvolture  semblable à son visage enfantin (et c’est pour cela qu’on lui a attribué par ses amis le surnomme de «l'enfant») en recevant des félicitations, soit de ses enseignants ou d'un certain nombre de personnes de l'environnement des affaires. Plus tard, Sebastian Ghita commence à cultiver les leçons de son père par rapport avec ses futures affaires mais, en particulier avec ceux qui ont fait des affaires avec lui. Il a toujours su qu’il devrait être agréable et qu’une fois qu’il a remporté la confiance du partenaire, l’affaire était déjà faite. Plus tard, quand il a donné sa première interview sur son succès dans ses affaires, il a expliqué que, «J'essaie d'être agréable. Je ne sais pas comment suis-je de charismatique ; je sais que la politesse ne coûte rien mais, achète tout ».

Après le lycée, Ghita a été le seul de ses collègues qui est resté à Ploiesti de sorte que, à l'âge de 18 ans, il a établi son futur groupe de sociétés sous le nom de «Asesoft». Voici comment il expliquait, plus tard, pourquoi il a resté à Ploiesti et il n’est pas allé à l'université: «J'ai commencé tout seul, parce que tous mes collègues avec lesquels j’ai eu l'intention de faire cet affaire et qui maintenant ils sont des administrateurs et actionnaires dans mon groupe de sociétés «Asesoft», ils ont parti  à la faculté pour rendre heureuses leurs mères. Seulement moi, j'ai été un fainéant et je suis resté à Ploiesti».

Après la révolution de 1989, la jeunesse roumaine, en se voyant libérée des interdictions imposées par l'ancien régime communiste où leurs parents avaient été obligés de rester dans le pays sans avoir le droit de quitter ses frontières et, en particulier sans le droit de prendre contact avec des citoyens d'autres États ou de leurs réalisations dans divers domaines d’activité, a commencé à circuler dans le monde entier tout en essayant d'obtenir de l'argent pour satisfaire leurs désirs personnels ou pour s’instruire au niveau semblable à ceux de  l'Occident.

Mais, ce que n’a pas compris la jeunesse roumaine, a été et, c’est le fait que les gens de l'Ouest ne se sont pas vus riches, du jour au lendemain, parce qu’on a fallu passer des années, même des décennies pour leur permettre d'atteindre le niveau qui est aujourd’hui. Or dans ces conditions, la jeune génération roumaine que pouvait-elle faire ou comment pouvait-elle parvenir pour être en mesure d'obtenir rapidement ce que les autres de l'Ouest ont fait dans une longue période de temps. Leur solution s’est matérialisé en Roumanie de deux façons : d'abord, certains ont commencé à voler et, deuxièmement, ceux était plus intelligents avec intuition d'affaires ont opté pour des relations avec l'État, en sachant que l'État a plus d'argent et que, pour l’obtenir facilement, on a besoin d'une relation ou plus avec ceux qui font partie de cette institution où en Roumanie la corruption était devenue  politique de l'État.

En Roumanie, depuis 1989, la grande majorité des politiciens sont issus des rangs de l'ex-nomenclature communiste ou des services de sécurité, l'armée et de la police. Le désordre et le chaos délibérément mises en place à la suite de la révolution ont permis à certains individus au sein de ceux-ci d’avoir accès aux finances de l'État qui, sans aucune gêne, se sont emparés de l'argent du pays, en devenant millionnaires du jour au lendemain. Étant donné que cet argent-là n'avait pas été obtenu par eux, il a été facile à l’utiliser dans diverses transactions commerciales ainsi que, plus tard, par l’entremise de leurs amis ou même par des proches parents, ils l’ont mis dans le cycle économique afin que cet argent soit multiplié en leur amenant des gains énormes.

Notre jeune héros, a vite compris le mécanisme de gagner de l'argent en vertu d'un état corrompu jusqu'à l'os et, en utilisant son charme qu’il a délibérément imposée, mais intéressé sur les affaires, a donné le coup de grâce en sa faveur. Voici comment il expliquait le système qui lui a permis de faire des affaires avec l'État : «La législation roumaine oblige tout établissement de l'État de faire des annonces publiques dans le Moniteur Officiel et, plus tard, sur le système de passation électronique de marchés sur les enchères en cours. Dans ces circonstances, qui font des affaires avec l'État roumain ? Les Allemands ? Je suis né ici, j'ai grandi ici, j'ai été éduqué par ma famille ici, par l'État roumain et alors qui va travailler pour lui ? Dans ces circonstances, j'ai commencé à participer à des ventes aux enchères. Dans un premier temps, la plupart d'entre eux je les ai perdus, mais après, lentement j'ai acquis une expérience, j'ai commencé à comprendre ce que les clients veulent de moi, qu'il soit public ou privé et, j'ai commencé à gagner sans perdre de vue le côté émotionnel d’une amitié désintéressée».

Après cette implication avec l'État, Sebastian Ghita est devenu dans un temps très court l’un des plus riches jeunes hommes d'affaires en Roumanie et, à ce jour-là, sa fortune officiellement déclaré  est de plus 125 millions d'euros, soit environ 562 millions lei, sans mettre en balance les énormes sommes qu’il les a, non déclarées à l'étranger ou celles qui ont été transférées au nom de parents ou d'amis, mais il les contrôle également parce que les propriétaires officiels  détiennent formellement ces actives. Voici comment le journal «Gandul» présentait la richesse de Sebastian Ghita dans un article du 4 novembre 2012 :

http://translate.google.ca/translate?hl=fr&sl=ro&u=http://www.gandul.info/politica/averea-lui-sebastian-ghita-terenuri-30-milioane-de-euro-in-conturi-ceasuri-bijuterii-si-obiecte-de-arta-de-17-milioane-de-euro-10275253&prev=/search%3Fq%3Daverea%2Blui%2Bsebastian%2Bghita%26hl%3Dfr%26biw%3D1344%26bih%3D710

Mais comment notre ami a réussi de faire une telle fortune dans un temps relativement court et à un âge où d'autres commencent tout juste leur activité professionnelle. Tout d'abord, Ghita a créé un certain nombre de relations avec certains politiciens corrompus au sommet de la pyramide, qui en échange d’une petite fleur et un sourire on lui a donné  un véritable jardin de fleurs dont ils ont gardé pour eux la part du lion et, comment on est, par exemple, le jeune Premier ministre Victor Ponta et l’actuel directeur du Service Roumain de Renseignements, George Cristian Maior.

Armé avec ces références de bonne conduite, M. Ghita a soulevé la question : qui est le meilleur secteur à attaquer et qui n'est pas contrôlée par personne ? De tout l'ensemble des institutions qui faisaient des acquissions aux enchères, où il avait déjà une certaine expérience, il s’est orienté vers SRI où il avait comme souteneur le directeur de ce Service. Par l’entremise de sa compagnie «Asesoft» a mis en place un certain nombre de programmes destinés à la recherche et à l'analyse des informations secrètes requises par SRI. On dit même qu’un certain nombre  de ces programmes n’ont jamais fonctionné mais, ils ont été payés. Étant donné qu’il savait que SRI avait beaucoup d’argent et que personne ne le questionne pas, M. Ghita d’abord a fait des offres acceptables mais, après avoir remporté les dites ventes aux enchères qui ont eu souvent un seul candidat (sa société «Asesoft») il a sensiblement augmenté l'offre initiale de deux ou plusieurs fois, pour une raison plus ou moins plausibles. Dans de telles circonstances, SRI, même s’il était en mesure à renoncer à ces contrats, il ne l’a pas fait, en particulier pour la raison que M. Ghita faisait partie du système et, comme tout bon administrateur, le SRI avait sa part du gâteau.

Devenu riche rapidement et armé d'un véritable arsenal de relations au plus haut niveau qui lui a permis de percer dans les plus hauts niveaux de business et de la politique, M. Ghita, guidé par sa bonne étoile, a commencé à se renseigner plus sur la politique où il a vu qu’on peut faire de l'argent en abondance, sans bouger un doigt et dans ce sens-là il a choisi le parti du M. Ponta où la corruption avait atteint des sommets astronomiques. À cet égard, il  a commencé à courtiser de plus en plus M. Victor Ponta, en s'impliquant d'abord dans l'organisation du congrès du PSD qui a élu président M. Ponta et, plus tard, il a commencé à lui offrir de petits cadeaux comme, par exemple, une promenade en Autriche au concert de Nouvel An soutenu par l'Orchestre philharmonique de Vienne, des bijoux de luxe offerts à la femme du Premier ministre ou des vacances sous le soleil de Dubaï ou ailleurs en restant dans des hôtels les plus chers  et de nombreuses autres cadeaux.

En réponse aux amabilités de notre héros, M. Ponta, à son tour, on lui fait de la place dans son parti en lui offrant même un siège de député (de Prahova) au Parlement roumain. Peu de temps après, il l’a nommé même secrétaire, le numéro deux du Comité d’audit pour l’Intelligence Service (SRI) au Parlement, au cours de laquelle il a été rejoint par SRI et dans cette institution, il a reçu le grade d’officier major secret en étant reparti sous la direction du général adjoint SRI Gioni Popescu.

Sa relation avec SRI s’est élargi aussi au niveau international de sorte qu’en Mars 2010, sur le portal du journal «Riscograma» est apparu un commentaire lié sur les révélations du hacher Guccifer à propos d’un système sur des pots de vin conçu par l'une des sociétés de Ghita nommée «Teamnet» qui faisait partie du «Groupe Asesoft» qu'il savait même le boss de SRI qui, bien qu'il avait connaissance depuis longtemps de cette affaire il n'a jamais soufflé un mot pendant quatre ans, de sorte que M. Ghita a pu continuer son activité criminelle sans aucun problème. Pour plus de précisions, lisez l'article de journal Riscograma :

http://translate.google.com/translate?hl=fr&sl=ro&u=http://riscograma.ro/8243/dezvaluirile-lui-guccifer-sri-stia-de-patru-ani-ca-firma-lui-ghita-a-pus-la-punct-un-sistem-diabolic-bazat-pe-spagi/&prev=/search%3Fq%3DDezv%25C4%2583luirile%2Blui%2BGuccifer:%2B%25C5%259Eeful%2BSRI%2B%25C5%259Ftia%2Bde%2Bpatru%2Bani%2Bc%25C4%2583%2Bfirma%2Blui%2BGhi%25C5%25A3%25C4%2583%2B%25E2%2580%259Ca%2Bpus%2Bla%2Bpunct%2Bun%2Bsistem%2Bdiabolic,%2Bbazat%2Bpe%2B%25C5%259Fp%25C4%2583gi%26hl%3Dfr%26biw%3D1344%26bih%3D710

À un moment donné, un ami l’a demandé pourquoi avait-il  l'intention d'entrer en politique car, il a tellement d'argent qu’il n'a plus besoin de travailler jusqu’à la fin de sa vie. Voici la réponse et sa philosophie sur ce sujet: «Tout le monde me demande : Toi, pourquoi tu veux entrer dans la politique ? Eh bien, si mon concurrent est nommé ministre et il commence à faire des affaires à ma place ? Que pourrais-je faire ? Le laisser pour voler ma vie ? Donc, je commence à faire de la politique, je le ruine, je le descends, je fais des articles compromettants sur lui, je fais tout pour le détruire et ça pour survivre. Les choses sont simples: tant que les politiciens se lancent dans les affaires, moi aussi je me lance en politique». Je pense qu'il n'y a rien à ajouter à une telle pensée malade.

En ce qui concerne sa nomination dans la Commission parlementaire sur SRI, voilà ce que disait la publication roumaine «Le Quotidien» de décembre 2012 sur la façon dont M. Ghita  a été nommé à ce comité :

http://translate.google.com/translate?hl=fr&sl=ro&u=http://www.cotidianul.ro/sebastian-ghita-numit-numarul-2-in-comisia-sri-202897/&prev=/search%3Fq%3DSebastian%2BGhi%25C5%25A3%25C4%2583,%2Bnumit%2Bnum%25C4%2583rul%2B2%2B%25C3%25AEn%2BComisia%2B%2522SRI%2522%26hl%3Dfr%26biw%3D1344%26bih%3D710

Ivre de ses succès, M. Ghita a commencé à se renseigner sur le domaine d’audio-visuel et à ce sens-là il a commencé à investir une partie de son argent, en sachant que, d'une part, il aurait pu avoir une arme contre ceux qui le poursuivaient pour ses irrégularités commises par lui et, d'autre part, cette chose-là aurait apporté des revenus supplémentaires. À l'époque, on se disputait la suprématie dans ce secteur le groupe de «l’Intact» appartenant à M. Dan Voiculescu et «Réalité Media" appartenant à M. Sorin-Ovidiu Vantu. Comme le groupe «Intact» faisait, d’une certaine manière, le jeu de son ami Victor Ponta et aussi le jeu de son parti dont il faisait partie, notre héros a pensé à faire un lier d'amitié avec M. Vântu que, parfois, sa télévision l'attaquait directement, puis de lui gagner sa confiance après qu’il va lui donner un coup de  grâce final pour s’emparer de son studio de télévision et des autres actifs. Il l’a attiré dans un piège et  après il l’a dénoncé à la Direction Nationale Anti-corruption (DNA) et enfin il l’a mis en prison. Voici comment M. Ghita parlait avec M. Vântu avant de le mettre en prison :

                                           

Une fois achetée la télévision «Roumanie TV», notre ami a commencé une action frénétique contre les autres concurrents de télévisions et en particulier contre ceux qui ont critiqué la politique du gouvernement Ponta et son activité criminelle. Voici, par exemple, comment le «Groupe Rise Project» présentait l’activité criminelle des entreprises appartenant à Ghita :

http://translate.google.ro/translate?hl=fr&sl=ro&u=http://www.riseproject.ro/articol/cum-functioneaza-fabrica-de-bani-a-lui-sebastian-ghita/&prev=/search%3Fq%3DCum%2Bfunc%25C8%259Bioneaz%25C4%2583%2Bfabrica%2Bde%2Bbani%2Ba%2Blui%2BSebastian%2BGhi%25C8%259B%25C4%2583%26biw%3D1344%26bih%3D710

En dehors de tout cela, M. Ghita a commencé aussi une campagne de dénigrement adressée à certaines personnes de Medias qui nuisaient à sa réputation comme le commentateur de la télévision B1, M. Radu Banciu qui lui a répondu à la mesure de ses actions en choisissant un vocabulaire couramment utilisé par notre héros dans ses relations privées :

                                            

Alimenté  principalement avec des contrats de l'État, Sebastian Ghita est devenu, après l'exécution Vântu, patron de télévision et parlementaire qui contrôle même le SRI. Du haut de ce statut, notre ami a une grande vision, presque philosophique sur l'état roumain, un mot qui lui est si cher, qu’il a fixé sur le logo de sa télévision, Roumanie TV. Dans l’une de ses dernières leçons vers la nation et pays, Sebastian Ghita a dit le texte suivant :

«Les médias ne sont pas autorisés à être irresponsable. Il n'y a aucune raison d'engager des personnes contre les lois d'un pays. Les raisons pour lesquelles sont cependant clair: la publicité de l'argent de camp politique Chevron ou RMGC soutien anti-gouvernementales et des intérêts privés ou état que la Roumanie est politiquement instable et semble ingouvernable ".

S'il vous plaît lisez encore une fois et fessez votre croix ! Donc, le propriétaire de la télévision Roumanie TV parle de la responsabilité des médias. Lui, le directeur de la télévision qui a diffusé que la plupart des annonces RMGC, déclarées illégales par CNA, qui alimente sa machine de propagande avec de contrats illégaux avec l'État, lui, qui donne à la télé des divertissements avec des gitans, des actions manelistes disputes expirés, crimes, des tremblements de terre, drames avec de chiens vagabonds ? Est-ce que la Roumanie de M. Ghita est-elle comme ça ? Est-ce que c’est ça la mission que lui a donné le système ? Je ne crois pas !

La chasse pour de l’argent combinée avec ses relations au plus haut niveau on a fait Ghita d’entrer aussi dans la sphère d’évasion fiscale. Voici comment commentait le Magazine 22 publié par le Groupe pour le dialogue social, son activité criminelle sur ses transferts d'argent :

https://translate.googleusercontent.com/translate_c?depth=1&hl=fr&prev=/search%3Fq%3DGandul.%2BParlamentarii%2Bau%2Bdat%2Bimprumuturi%2Bde%2B114%2Bmilioane%2Beuro.%2BIn%2Btop,%2BSebastian%2BGhita%2B-%2B90%2Bmilioane%2Beuro%2Bcatre%2Bseful%2BRomania%2BTV%26hl%3Dfr%26biw%3D1344%26bih%3D710&rurl=translate.google.com&sl=ro&u=http://www.revista22.ro/articol-39950.html&usg=ALkJrhig5NgsUhl1afBZzc-FG-JWnjeCkQ

D'autre part, le journal HotNews a présenté en détail que M. Ghita a échappé à 20 ans de prison pour complicité de fraude et de fausses déclarations dans une affaire avec des produits pétrolières qui, a préjudicié l’État roumain avec 20 millions de lei et qui a échappé de cette peine en raison de ses relations au plus haut niveau :

http://translate.google.com/translate?hl=fr&sl=ro&u=http://anticoruptie.hotnews.ro/ancheta-16182421-dosarul-tracia-asesoft-sebastian-ghita.htm&prev=/search%3Fq%3DDosarul%2B%2522Tracia-Asesoft%2522%2B-%2BSebastian%2BGhita%26hl%3Dfr%26biw%3D1344%26bih%3D710

Comme aussi dans le chef-d'œuvre de Nicolae Filimon, « Les vieux arrivistes et les nouveaux » Sebastian Ghita, comme Dinu Paturica du respectif roman, est arrivé dans la position à tout sacrifier pour une idée malade et telle à faire de l'argent qui lui a pris son esprit et c’est sûr que plus tard va certainement apporter sa ruine. Mais pas seulement cela, à un moment donné, il va même arriver dans la situation de voir sa propre ruine et sa richesse brisées, ce qu'il va se mettre dans la situation de quitter le pays pour échapper aux poursuites judiciaires et en même temps il va transmettre des messages contre ceux qui l’ont aidé à parvenir et de devenir ce qu'il est maintenant, soit de mettre fin à sa vie parce que cet homme n'a jamais accepté la défaite.

M. Ghita, en dehors de ses activités criminelles sur la ligne d'affaires, a même commencé à faire des menaces de mort à un nombre de personnes qu'il ne les supportait pas, soit pour des motives de concurrence, soit parce qu'ils ont un esprit plus éclairé que lui. Voilà ce que disait M. Robert Sorin Negoiţă, le maire du Secteur 3 de Bucarest et collègue de parti PSD avec notre ami :

                                                     

Sans commenter la présentation à d'autres infractions faites délibérément par M. Ghita à un âge si fragile, je pourrais faire un portrait général de ce jeune homme qui a révolutionné négativement l’image de la nouvelle génération de jeunes roumains et, pour qui,  un certain nombre de pays de l’Europe de l'Ouest a mis en place des restrictions sur la libre circulation des Roumains dans ces pays.

 En partant de la réflexion de Marcus Tullius Cicero qui disait que : « le caractère sans intelligence peut faire beaucoup, mais l'intelligence sans caractère n’a  aucun valeur » et, en nous rapportant à notre héros, je peux affirmer que, même si la nature l’a doté avec une intelligence intuitive, M. Sebastian Aurel Ghita est le portrait classique du jeune homme qui a voulu et en partie il a réussi à enlever , par d'autres méthodes les barrières physiques et morales qui apparaissent souvent dans la vie d'un homme, dans les conditions de son intégration dans une société marquée par la corruption généralisée, comme c’est en Roumanie d’aujourd'hui.

En tenir compte de la définition du caractère qui représente en général l’ensemble de toutes les qualités mentales et morales de base d'une personne, qui se manifeste dans son comportement, ses idées et ses actions, je peux dire que M. Ghita  est une personne qui cherche à tromper en profitant de l'ignorance ou de la bonne foi des gens et qui cherchent à se substituer à d'autres personnes pour travailler et profiter en leur nom ainsi comme résulte de la présentation de ce matériel.

D'autre part, il a aussi des qualités diaboliques, qui dénote une grande perfidie et ruse, en étant très dangereux par rapport à d'autres personnes, surtout quand quelqu'un l'attaque à son chapitre le plus précieux : l'argent. Toujours, il a joué à plusieurs têtes et il a fait de ce chose-là même un but dans sa vie qui, même s’il n’a pas eu du succès il l’a toujours continué parce que cette façon de faire est caractéristique à lui et souvent à compensait d'autres handicaps cachés que lui les a comme la timidité intérieure et la peur de lui-même. Dans le même temps il se croit le nombril de la terre exactement comme a défini Giovanni Papini la division de l'univers, en faisant de cette chose-là une mode d'être qui  l’a mise souvent en évidence ou l’a sorti du pétrin dans des parfois embarrassantes.

Quelles que soient les qualités de son caractère tronqué à cause de l'argent et de  fausse gloire, Sebastian Ghita reste l’exposant d’une génération qui court seulement pour des profits et de la gloire, même en étant en mesure à devenir sauvage comme bien  l’a défini William Hervey Allen.

Et pour répondre à la question qui fait l'objet de cet article, Sebastian Ghita n’est pas une référence pour la nouvelle génération de jeunes parce qu’il ne représente qu’un cas isolé, maléfique même, qui va disparaitre comme il est apparu, en laissant derrière lui seulement de la fumée et beaucoup, beaucoup  de cendres.