Versiunea română
«Am pierdut
brațul meu drept» zicea Cardinalul Richelieu, primul ministru al Franței din
timpul domniei lui Ludovic al XIII-lea, în decembrie 1638, la moartea
prietenului și colaboratorului său apropiat, călugărul capucin François Le
Clerc du Tramblay. Acesta era cunoscut printre apropiați, sub numele de Părintele
Joseph, considerat ca fiind eminența cenușie a lui Richelieu. Părintele Joseph
a fost omul de încredere, de taină al Cadinalului Richelieu, care a jucat un
rol important, din umbră (de unde i se trage și numele de eminența cenușie) în
istoria Franței, având sarcini pe linie diplomatică și care a reușit să încheie
tratate și alianțe importante, câștigând numeroase avantaje pentru țara sa.
Spre deosebire de
Părintele Joseph care a fost o figură luminată și deosebit de importantă a
epocii sale, fostul preot comunist Ilie Sârbu, n-a fost decât un slujbaș și o
unealtă a dictaturii lui Ceaușescu care, împreună cu prietenul său Dan Ilie
Ciobota, ce mai târziu a devenit Patriarhul Daniel, conducătorul Bisericii
Ortodoxe Române, au fost și sunt cei mai detestați prelați români deoarece, au
fost și sunt colaboratori activi ai Securității, cu sarcini precise, pe de o
parte, de a informa organele de securitate asupra a ceea ce ei aflau de pe urma
spovedaniei credincioșilor, iar pe de altă parte, sub sutana lor religioasă, au
făcut și încă mai fac jocul Securității, în politica de destabilizare a țării
iar, în calitate de spioni, au fost trimiși în diverse țări din vestul Europei,
inclusiv la Vatican pentru diversiuni.
Ilie Sârbu s-a
născut la 26 mai 1950, în satul Ciuta, comuna Obreja, judetul Caraș-Severin.
Provenit dintr-o familie de țărani cu vederi impregnate de idei religioase puritane,
tânărul Sârbu, după împlinirea majoratului, începe să-și facă proiecte de
viitor, optând pentru cariera de preot la sfatul tatălui său care, după el, în
afară de aspectul religios moștenit din familie, constituia și o modalitate
ușoară de trai și mai ales de a face bani fără a depune eforturi mari, în
condițiile unei orânduiri bazate pe principii comuniste unde viața oamenilor simpli
era supusă la grele încercări de supraviețuire.
In anul 1970 se
înscrie la Institutul Teologic din Sibiu pe care îl termină în 1975 la vârsta de 25 de ani, perioadă în
care îl cunoaște pe Dan Ilie Ciobotea cel ce va deveni mai târziu Patriarhul
Daniel și cu care se împrietenește. După terminarea Institutului Teologic
devine profesor la Seminarul Teologic
din Caransebeş din anul 1976, apoi directorul acestui seminar în perioada
1978-1981. In paralel, se înscrie la un masterat la Facultatea de Ştiinţe
Economice din Craiova pe care o absolvă în 1980. Deși licențiat în teologie,
tânărul Sârbul este atras și de sfera afacerilor care îi va servi mai târziu să
devină un influient om de afaceri în domeniul comerţului, agriculturii şi
morăritului și asta în condițiile liberalizării economiei de piață, după
revoluția din 1989.
În paralel cu
activitatea sa teologică și mânat de un spirit spre aventură, în anul 1976, Ilie
Sârbu a fost recrutat ca informator în probleme «culte - secte», în reţeaua Direcţiei
a I-a a Securităţii (structură cu atribuţii explicite de poliţie politică),
fiindu-i întocmit dosarul Fond R ( Reţea ) sub numele conspirativ de «Ovidiu
Marinescu». Ulterior, socrul său, care era colonel în Securitatea Statului, l-a
recomandat Centrului de Informaţii Externe (serviciul de spionaj extern) pentru
a-l lua în pregătire în vederea trimiterii la post în străinătate.
Şeful grupei
teritoriale Timişoara a Centrului de Informaţii Externe, colonelul Crişan
Aurel, a primit ordin să se ocupe de pregătirea lui Ilie Sârbu în vederea
încadrării ca ofiţer acoperit în aparatul de informaţii externe a Securităţii
Statului. În acest sens, colonelul Crişan Aurel l-a prezentat şi l-a recomandat
elogios reprezentanţilor liniilor de activitate externă din Centrală, iar, după
evaluarea şi testarea sa pe mai toate liniile şi spaţiile spionajului, acesta a
fost stabilizat în legătura colonelului Nădejde Nicolae, care l-a predat apoi
colonelului Găină Constantin, ambii făcând parte din UM 0544/102.
Conform unor
surse de încredere, colonelul Nădejde Nicolae a fost implicat, împreună cu
locotenent-colonelul Nica Sergiu, şeful UM 0544/R, colonelul Diaconescu Ion şi
maiorul Vitescu Andrei ş.a., în operaţiuni de intimidare a unor persoane
incomode politic din emigraţia română din Occident, asupra căror s-au realizat
ori simulat atentate ( Nicolae Penescu, fondatorul Consiliului Naţional Român
din exil - Franţa, Virgil Tănase, Şerban Orăscu şi Emil Georgescu, angajaţi ai
postului de radio Europa Liberă, medicul Ion Şerban şi inginerul Rudolph
Bruchner, foşti ofiţeri de Securitate, care au rămas la inamic, primul
stabilindu-se în Elveţia iar al doilea în Republica Federală Germania).
În timp ce se
afla în stagiu de formare ca agent ilegal clandestin al unei unităţi deplin
conspirate a Centrului de Informaţii Externe al Departamentului Securităţii
Statului şi îndeplinea funcţia de consilier al Mitropolitului Banatului,
Nicolae Corneanu, prietenul nostru Sârbu Ilie a fost trimis în misiuni
informative externe, dar şi de verificare şi acomodare în climat
contrainformativ ostil, pe teritoriul unor state occidentale (Elveţia, Anglia,
Republica Federală Germania).
Din documentele
arhivate în dosarul operativ «GUGULANUL» de către colonelul Găină Constantin,
fost ofiţer recrutor şi formator de agenţi clandestini în UM 0544/102
Bucureşti, menţinut în activitate şi după 1989, rezultă că ofiţerul deplin
conspirat (O.D.C.) Sârbu Ilie, a fost detașat între anii 1984-1985 în Elveţia,
pentru controlul referentului informaţii externe (R.I.E) Ciubotea Dan Ilie (actualul
Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române), care era profesor şi director adjunct
la Institutul Ecumenic de la Bossey din Elveţia şi profesor asociat la
Institutul Ecumenic din Geneva şi Fribourg (Elveţia). În anul 1989 Sârbu Ilie a fost trimis în Anglia având ca
obiectiv crearea de relaţii de interes operativ utile susţinerii biografiei de
acoperire sub care urma să fie naturalizat într-un spaţiu occidental.
Sub numele
conspirativ «Ovidiu Marinescu», Sârbu
Ilie a continuat şi colaborarea cu organele interne ale Securităţii Statului,
furnizând un volum consistent de informaţii – note olografe – opisate în
dosarul personal de informator, arhivat la Fondul «Reţea». Fiind apreciat ca un
«informator valoros», prietenul nostru a fost preluat în legătura personală a
adjunctului şefului Securităţii Judeţului Timiş, care l-a utilizat în mai multe
probleme ca : «activităţi duşmănoase regimului politic desfăşurate sub
acoperirea cultelor şi sectelor religioase», «legături cu reprezentanţele
străine», ş.a.
După încadrarea
colonelului Găină Constantin la Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie
Internă, acesta i-a raportat şefului direcţiei, chestorul Ardelean Virgil, că
l-a avut în legătură pe Sârbu Ilie şi a
solicitat aprobarea să-l menţină în contact operativ, cu înregistrare în
evidenţa ofiţerilor acoperiţi ai DGIPI. În perioada în care Sârbu Ilie a
deţinut funcţia de ministru al Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltări Rurale în
Guvernul Năstase, colonelul Găină Constantin a exercitat, inclusiv la
solicitarea şefului DGIPI, un trafic de influenţă sistematic pe lângă Sârbu
Ilie, până la un moment dat, când după consultarea prealabilă a primului
ministru Adrian Năstase şi a directorului SRI, Timofte Radu, Sarbu nu a mai dat
curs intervenţiilor.
Deranjat de
refuz, chestorul Ardelean Virgil a deconspirat calitatea secretă a
politicianului Sârbu Ilie, făcându-l astfel vulnerabil la influenţe şi
presiuni, inclusiv faţă de un serviciu străin, în legătura căruia se afla şi
Ardelean Virgil. După ce chestorul Ardelean Virgil a deconspirat existenţa
dosarului operativ a lui Sârbu Ilie, acesta a fost pus în dependenţă de forţele
politice adverse şi folosit, ca agent de operaţiune clandestină, pentru dezbinarea
şi slăbirea conducerii Partidului Social Democrat, respectiv pentru controlul
politic şi manipularea stângii social-democrate.
În 1984, trimis
fiind de Securitate în Elveția la Institutul Ecumenic de la Bossey pentru a
urma cursurile de specializare în ecumenism și de limbă engleză, aici îl
reîntâlnește pe prietenul său Dan Ilie Ciobotea care funcționa pe post de lector și care îi devine îndrumătorul său
spiritual. Apropierea celor doi prieteni s-a evidențiat nu numai pe linia
activității religioase dar și în relațiile lor cu Securitatea vremii care i-a
racolat și folosit în multe misiuni secrete așa cum am arătat mai sus. Iată ce
spunea senatorul Marian Valer despre activitatea de securist a lui Ilie Sârbu,
socrul actualului premier Victor Ponta cât și despre prietenia acestuia cu
Patriarhul Daniel :
În perioada
1981-1991, Ilie Sârbu a activat în calitate de consilier economic la Mitropolia
Ortodoxă a Banatului din Timişoara, perioadă în care, în timpul evenimentelor
sângeroase de la Timişoara din decembrie 1989, fără a avea sarcini în acest
sens, din pur exces de zel, Sârbu Ilie a raportat, de mai multe ori pe zi,
legăturii sale operative ierarhic superioare din Centrul de Informaţii Externe,
tot ce afla şi avea în raza vizuală de observaţie din perimetrul Catedralei
Mitropolitane Ortodoxe.
În data de 17
decembrie 1989, când, la ordinul şi exemplul personal al generalului Chiţac
Mihai din Ministerul Apărării Naţionale, a fost declanşat foc de arme automate
asupra populaţiei civile din Piaţa Catedralei, mulţimea s-a retras să se
adăpostească în catedrală. Din propria iniţiativă, consilierul Mitropoliei,
Sârbu Ilie, a închis şi a baricadat uşile catedralei astfel că mai mulţi
oameni, care au încercat şi au sperat să se salveze în catedrală, au căzut seceraţi
de gloanţe, înregistrându-se şase morţi şi zeci de răniţi.
În perioada 1991-2001, preotul Sârbu a derulat
afaceri importante în domeniul comerţului, agriculturii şi morăritului,
deţinând funcţia de director general la firma germană SC FANGMEIER AGRO-IMPEX
SRL din Timişoara, situație care i-a permis să devină un om bogat.
Începând din anul
2000 şi până în prezent, Sârbu Ilie a deţinut o serie de funcţii politice şi
administrative de demnitate publică. Astfel, în perioada 1 ianuarie - 31
decembrie 2000 a deţinut funcţia de preşedinte al Consiliului Judeţean Timiş.
În perioada 2001-2004 a deţinut funcţia de ministru al Agriculturii, Pădurilor
şi Dezvoltării Rurale în Guvernul PSD condus de primul ministru Adrian Năstase.
În 2004, în 2008 şi în 2012 amicul nostru a candidat şi a fost ales senator în
Parlamentul României în Circumscripţia electorală Timiş.
In același timp
el este și membru al Partidului Social Democrat şi a deţinut funcţia de
vicepreşedinte al PSD, iar actualmente deţine funcţiile de lider al Grupului
parlamentar al PSD din Senatul României şi de membru al Biroului Permanent
Naţional al PSD. În cursul anului 2008 el a deţinut temporar funcţia de
preşedinte al Senatului României. Ilie Sârbu este cunoscut drept tatăl
europarlamentarului Sârbu Daciana, candidat pe lista Alianţei electorale
PSD-UNPR-PC din cadrul USD la alegerile pentru Parlamentul European din 25 mai
2014 şi ca socru al actualului prim-ministru al Guvernului României, Ponta
Victor, preşedintele Partidului Social Democrat.
In luna decembrie
2003, a avut loc o vânătoare de mistreți la care au participat o serie de
înalți demnitari în frunte cu primul ministru Adrian Năstase. La această
vânătoare a participat și Ilie Sărbu care pe atunci era ministru al
agriculturii. La un moment dat, Ilie Sârbu a fost împușcat, chipurile «din
greșeală» și nu din intenție cum s-a justificat atunci, în regiunea pubiană de
către Adrian Nâstase care în realitate a vrut să se răzbune pe acesta deoarece
aflase că soția sa, Dana Năstase, întreținea raporturi intime cu Ilie Sârbu.
Desigur că acest incident a fost mușamalizat iar rănitul a fost imediat
transferat la Spitalul de Urgenţă Floreasca, unde Ilie Sîrbu a fost operat de
trei ori pentru a-i salva testicolul drept, diagnosticul fiind : «plagă
împuşcată transfixiantă a pielii coapsei şi a scrotului, cu compromiterea
testicolului drept». De atunci și până
în ziua de azi, cei doi colegi de partid nu și-au mai vorbit neoficial niciodată.
In calitate de socru a-l primului ministru Victor Ponta, Ilie Sârbu s-a implicat activ nu numai în viața de familie a ginerelui său, dar și în activitatea politică a acestuia, fiind cel mai apropiat sfătuitor și manipulator din umbră a tuturor acțiunilor și deciziilor importante pe care Victor Ponta le-a luat. Este deja cunoscut faptul că Victor Ponta este un om bolnav labil și deosebit de influiențabil datorită incapacității sale de a lua singur decizii precum și datorită incompetenței sale profesionale.
În plus, el este și un mare mitoman deoarece minciuna la el a ajuns într-o fază patologică deosebit de gravă și face parte chiar din el însuși, din caracterul său pe care nu poate să și-l schimbe. Acest sindrom, la el se manifestă prin denaturarea adevărului sau prin născocirea unor întamplări, fapte sau situații deosebite, cu scopul de a atrage atenția celor din jur asupra sa, de a iesi în evidență și a obține admiratia și simpatia anturajului, precum și pentru a se simți bine și mai ales pentru a se simti securizat. Priviți acum un video clip sugestiv care-l reliefează pe Victor Ponta ,față-n față cu el însuși în comparație cu Traian Băsescu și cu pretenția de a deveni președintele României :
Iată ce spunea consultantul politic Cozmin Gușe despre familia Ponta - Sârbu care domină acum întreaga Românie :
Separat de toate
aceste aspecte, Ilie Sârbu este înscris pe lista masonilor din România la
numărul 234, listă care se află în evidența SRI și care împreună cu prietenul
său, actualul patriarh Daniel duc o politică de învrăjbire împotriva
creștinătății, așa cum am arătat în articolul meu din data de 14 iunie 2014
intitulat : «Implicarea Bisericii Ortodoxe Române în politica românească
trecută și actuală». Iată lista respectivă :
Pentru a înțelege
mai bine ce este francmasoneria, vă indic să citiți articolul următor scris de
Î.P.S. Mitropolitul Nicolae al
Ardealului :
Împotriva
masonerie s-au ridicat o serie de personalități din lumea întreagă iar din
România cel mai critic a fost Prof. Dr. Antonie Iorgovan. Iată un comentariu pe
această temă făcut de el :
Dacă facem o
incursiune în istoria postdecembristă, vom constata că majoritatea guvernelor
României au fost conduse de francmasoni, așa cum rezultă din clipul următor :
Dar nu numai
atât, masoneria în România a existat infiltrată și înainte de revoluția din
decembrie 1989. Iată cum
justifică un important mason român legatura dintre biserica ortodoxă și
confreria masonică :
După cum se poate
vedea din materialul prezentat, precum și din postările mele anterioare pe
acest blog, marea majoritate a foștilor nomenclaturiști comuniști, a celor care
au provenit din organele fostei Securități și a celor adoptați cu vederi
comuniste din noua generație de neocomuniști, toți s-au adunat în Partidul
Social Democrat (PSD) care nu este altcineva decât fostul Partid Comunist Român
(PCR) căruia i s-a schimbat doar titulatura. In rest, au rămas aceiași comuniști care din nefericire, au ajuns acum la
putere, prin vicleșuguri și minciuni pe care vi le-am prezentat cu lux de amănunte
în cadrul acestui blog. Am convingerea totuși, că poporul român se va deștepta
și va arunca la lada de gunoi a istoriei pe toți cei care și-au bătut joc de
țara noastră și că odată și-odată aceștia vor plăti scump pentru toate
mizeriile pe care le-au făcut.
Version française
«J'ai perdu mon
bras droit», disait le Cardinal Richelieu, le
premier ministre de la France sous le règne de Louis XIII, en décembre
1638, à la mort de son ami et collaborateur, le moine capucin François Le Clerc
du Tramblay. Celui-ci était connu parmi ses près sous le nom de Père Joseph,
considéré comme l’éminence grise de Richelieu. Le Père Joseph était l’homme de
confiance du Cardinal Richelieu qui a joué un rôle important dans l'ombre (d’où
on tire son nom de l'éminence grise) dans l'histoire de France, en ayant des
tâches sur la ligne diplomatique et qui
a été en mesure à conclure des traités et des alliances, en gagnant de nombreux
avantages pour son pays.
Contrairement au
Père Joseph qui était une figure éclairée et très importante de son temps,
l'ancien prêtre communiste Ilie Sârbu n'était qu'un serviteur et un outil de la
dictature de Ceausescu, qui, avec son ami Dan Ilie Ciobota, qui plus tard
deviendra le chef de l'Église orthodoxe roumaine, le Patriarche Daniel, ils ont
été et sont les plus détestés prêtres roumains parce qu’ils ont été et sont des
collaborateurs actifs de la Securitate, avec des tâches claires, d'une part,
d'informer les autorités de sécurité sur les confessions des croyants et
d'autre part, dans leur robe religieuse, ils ont fait et font encore le jeu
politique de la Securitate de déstabiliser le pays et, en tant que des espions,
ils ont été envoyés dans divers pays d'Europe occidentale, y compris le
Vatican, pour produire des diversions
contre les pays en cause.
Ilie Sârbu est né
le 26 mai 1950, dans le village de Ciuta, commune Obreja, Caras-Severin.
Originaire d'une famille de paysans avec des idées religieuses puritaines, le
jeune Sarbu, après avoir atteint l'âge adulte, a commencé à faire des projets
d'avenir en optant pour la carrière de prêtre au conseil de son père qui, après
lui, en dehors de l'aspect religieux, hérité de sa famille, était un moyen
facile de vie, en particulier pour faire de l'argent sans travailler fort, en
vertu d'une société fondée sur des
principes communistes, où la vie des gens ordinaires a été soumise à des
épreuves de survie.
En 1970, il est
entré à l'Institut Théologique de Sibiu qu’il finit en 1975 à l'âge de 25 ans, au cours de
laquelle il rencontre Dan Ilie Ciobotea qui deviendra plus tard le Patriarche
Daniel et de qui se lie une grande amitié. Après avoir fini l'Institut Théologique, il est devenu professeur au
Séminaire Théologique de Caransebes en
1976, puis directeur du Séminaire au cours de 1978 à 1981. En parallèle, il
s'inscrit à une maîtrise à la Faculté de Sciences Économiques de Craiova dont
il sort diplômer en 1980. Même s’il est en possession d’une licence en
théologie, il est attiré par le secteur
d'affaires qui, servira plus tard, de devenir un homme d'affaires influent dans
les domaines du commerce, de l'agriculture et du broyage et ça dans les conditions de la
libéralisation de l'économie du marché après 1989.
En parallèle avec
son activité théologique et animés par un esprit d'aventure, en 1976, Ilie
Sarbu a été recruté comme informateur dans des problèmes «cultes - sectes» dans
le réseau de la Direction I de la
Sécurité (structure avec des responsabilités
de la police politique) le dossier Fond R (réseau) sous le nom de code
«Ovidiu Marinescu». Plus tard, son beau-père, qui était colonel de la Sécurité
d'État l’a recommandé la CIE (service de renseignement extérieur) pour le
prendre en vue de l'envoi à un poste à l'étranger.
Le chef du Groupe
territorial de Timisoara du Centre des renseignements externes, le colonel
Aurel Crisan a reçu l'ordre de préparer à gérer Sarbu pour l'encadrement comme
officier couvert dans l’appareil des renseignements étrangers de sécurité de
l'État. À cet égard, le colonel Aurel Crisan l’a présenté et l’a recommandé aux
représentants des lignes d’activité externe de la Centrale et, après
l'évaluation et les tests sur toutes les lignes et les espaces d'espionnage, il
a été stabilisé en contact avec colonel Nadejde Nicolae, qui l’a envoyé
après chez colonel Gaina Constantin,
tous les deux en fessant partie de l'UM
0544/102.
Selon certaines
sources fiables, le colonel Nadejde Nicolae a été impliqué, avec le
lieutenant-colonel Sergiu Nica, le chef d'unité 0544 / R, le colonel Diaconescu
Ion et le major Vitescu Andrei et autres, dans des opérations d'intimidation
des personnes de l'émigration politique roumaine à l'Ouest, sur lequel ont été
effectués des attentats (Nicolae Penescu, fondateur du Conseil national de l'exil
roumain - de France, Virgil Tanase, Emil
Georgescu et Serban Orascu de la station de radio «l’Europe Libre», le médecin
Ion Serban et l’ingénieur Rudolph Bruchner, des anciens officiers de Sécurité
qui sont restés à l'ennemi, le premier s'installa en Suisse et l'autre en
Allemagne.
Pendant qu’il se
trouvait dans un stade de formation, comme agent clandestin illégal d'une unité
conspiratrice du Centre des Informations Externes du Département de la Sûreté
de l'État et il était conseillé du Métropolitain de Banat, Nicolae Corneanu, notre ami, Ilie
Sarbu, a été envoyé en missions de renseignements étrangers, mais aussi pour
des vérifications et adaptation au climat de contre-espionnage hostile, sur des
territoires des pays occidentaux (Suisse, Angleterre, Allemagne).
Dans les
documents archivés dans le dossier «GUGULANUL» par le colonel Gaina Constantin,
ancien officier recruteur et formateurs des agents clandestins en UM 0544/102
de Bucarest, maintenu en activité après 1989, résulte que l'officier conspiré
(ODC) Ilie Sarbu, a été déployé entre 1984-1985 en Suisse pour le contrôle du
référent d’informations externes (RIE) Ciubotea Dan Ilie (maintenant Patriarche
de l'Église orthodoxe roumaine), qui a été professeur et directeur adjoint de
l'Institut œcuménique de Bossey en Suisse et professeur associé à l'Institut
œcuménique de Genève et Fribourg (Suisse). Ilie Sarbu en 1989 a été envoyé en
Angleterre dans le but de créer des relations de coopération d’intérêts
opératrices pour soutenir une couverture biographique sous laquelle devait être
naturalisé dans un espace occidental.
Sous le nom de
code «Ovidiu Marinescu», Ilie Sarbu a continué aussi la collaboration avec les
organes internes de Sécurité de l'État, en fournissant un grand volume
d'informations - notes manuscrites - listés dans son dossier personnel
d’informateur, archivé au Fonds «Réseau». En étant apprécié comme un
«informateur précieux», notre ami a été prise dans le cadre personnel du chef
adjoint de la sécurité de Timis, qui l’a utilisé dans plusieurs problèmes, tels
que : «Des activités hostiles au régime politique effectuée sous la couverture
de cultes et sectes religieuses», « Desliens avec les représentants étrangers»,
etc.
Après avoir
encadré le colonel Gaina Constantin à la Direction Générale de Renseignement et
de Protection Interne, celui-ci a signalé au chef de la direction, le questeur
Virgil Ardelean qu’il a eu en liaison Ilie Sarbu et il a demandé l'approbation
de le maintenir le contact opérationnel avec l’enregistrement dans les listes
d’agents d'infiltration du DGIPI.
Pendant le temps qu’il a été
ministre de l'Agriculture, des Forêts et développements rural, dans le
gouvernement Nastase, le colonel Gaina Constantin a exercé un trafic
d’influence systématique à côté de Ilie Sarbu jusqu'à un certain point, quand,
après la consultation du Premier ministre Adrian Nastase et le directeur SRI
Radu Timofte, Sarbu n’a pas plus donné suite aux interventions.
Gêné par refus,
le questeur Virgil Ardelean a de-conspiré la qualité secrète du politicien Ilie
Sarbu, en le rendant ainsi vulnérable aux influences et pressions, inclusif
devant un service de l'étranger, à l'égard duquel se trouvait aussi Virgil
Ardelean. Après avoir de-conspiré l’existence du dossier opérationnel de Sarbu
Ilie, Virgil Ardelean l’a mis en
dépendance et utilisé comme agent le contrôle politique et la manipulation de
la gauche social-démocrate.
En 1984, la Sécurité l’a envoyé en Suisse à
l'Institut œcuménique de Bossey pour faire à une spécialisation dans
l'œcuménisme en anglais. Ici, il a rencontré son ami Dan Ilie Ciobotea qui
fonctionnait comme conférencier et qui lui devient son conseiller spirituel.
L’approche des deux amis s’est mis en évidence dans leurs relations avec la
Sécurité roumaine qui les a recrutés et les a utilisés même au Vatican. Voilà
ce qu’il disait le sénateur Marian Valer sur l’activité de secouriste de Sarbu,
le beau-père de l'actuel Premier ministre Victor Ponta et de son amitié avec le
patriarche Daniel :
Au cours de
1981-1991, Ilie Sarbu a activé comme conseiller économique auprès du Métropolie
Orthodoxe du Banat à Timişoara, période au cours de la laquelle, pendant les
événements sanglants de Timişoara en décembre 1989, sans avoir des tâches dans
ce sens-là, pour excès même de zèle, Ilie Sarbu a signalé plusieurs fois par
jour, à son lien supérieur opératoire du Centre d'information externe, tout ce
qu’il observait dans le périmètre de la Cathédrale Métropolitaine Orthodoxe.
En date du 17
décembre 1989, quand, par l’ordre et par son exemple personnel du général
Chiţac Mihai, Ministère de la Défense, a été déclenché feu d'armes automatiques
sur les civils dans la place de la Cathédrale, la foule s’est retiré pour se
mettre à l'abri dans la cathédrale. De sa propre initiative, le conseiller
métropolitain Sarbu Ilie a fermé et barricadé les portes de la Cathédrale de
sorte que, plus de gens qui ont essayé et espéré pour se sauver dans la
Cathédrale, ont été massacré, dont six morts et des dizaines de blessés, à
cause des balles tirés par l’armé.
Au cours de
1991-2001, le prêtre Sarbu a déroulé des affaires importantes, réalisés dans le
domaine du commerce, agriculture et du fraisage, en ayant la fonction de chef
de la direction de la Société allemande SC Fangmeier Agro-Impex SRL à
Timisoara, situation qui lui a permis de devenir riche.
Depuis 2000
jusqu'à maintenant, Ilie Sarbu a détenu un certain nombre de fonctions
politiques et administratives de la fonction publique. Ainsi, à partir du 1er
janvier à 31 décembre 2000 il a détenu la fonction de président du Conseil du
comté de Timis. Au cours de 2001-2004, il a été ministre de l'Agriculture, des
Forêts et du Développement rural dans le gouvernement PSD dirigé par le Premier
ministre Adrian Nastase. En 2004, 2008 et 2012, notre ami a participé aux
élections et il a été élu sénateur au Parlement roumain dans la circonscription
électorale Timis.
Dans le même
temps, il est membre du Parti social-démocrate et a servi comme vice-président
du PSD et, maintenant il occupe les postes de chef du groupe parlementaire PSD
au Sénat roumain et membre du Bureau permanent national du PSD. En 2008, il a
occupé temporairement le poste de président du Sénat. Ilie Sarbu est connu
comme le père de l’europarlamentaire Sarbu Dacian, candidate sur la liste de
l’Alliance électorale PSD-UNPR-PC de l'USD aux élections pour le Parlement
européen du 25 mai 2014 et, en même temps, comme beau-père du Premier ministre
du gouvernement de la Roumanie, Victor Ponta, président du Parti social-démocrate.
En décembre 2003,
on a eu lieu une chasse au sanglier en présence d'un certain nombre de hauts
fonctionnaires dirigés par le Premier ministre Adrian Nastase. À cette chasse a
également participé Ilie Sarbu qui était alors ministre de l'Agriculture. À un
moment donné, Ilie Sarbu a été abattu, de façon «accidentellement» et non pas
par intention, lorsqu’on a justifié à l’époque, dans la région pubienne par
Adrian Nastase, qui voulait vraiment se venger parce qu'il avait appris que sa
femme, Dana Nastase, entretenait des relations intimes avec Ilie Sârbu. Bien
sûr que, cet incident a été étouffé et le blessé a été immédiatement transféré
à l'Hôpital d'urgence Floreasca, où Ilie Sârbu a été opéré à trois reprises
pour sauver son testicule droit, le diagnostic étant «transfixiante blessure
par balle à la peau de la cuisse et le scrotum qui a compromis le testicule droit. Depuis et jusqu'à aujourd'hui, les deux
collègues de parti n'ont jamais parlé que de façon informelle.
Comme beau-père
du Premier ministre Victor Ponta, Ilie Sarbu s’est impliqué activement, non
seulement dans la vie de la famille de son gendre, mais aussi dans son activité
politique et de travail en étant le plus proche conseiller et manipulateur en
ombre de toutes les actions et décisions importantes que Victor Ponta les a
pris. Il est déjà connu, que Victor Ponta est un homme instable et très
influençable en raison de son incapacité à prendre ses propres décisions et à
cause de son incompétence professionnelle. D'après le consultant politique
Cozmin Guse, la famille de Ponta - Sarbu domine maintenant la Roumanie, comme
suite :
En dehors de tout
cela, Ilie Sârbu est sur la liste des francs-maçons de Roumanie, au numéro 234,
liste qui se trouve dans les dossiers appartenant à SRI et, avec son ami,
l'actuel patriarche Daniel, mènent une politique d'hostilité contre le
christianisme, comme s’est indiqué dans mon article daté du 14 juin 2014 et
intitulé : «L'implication de l'Église Orthodoxe Roumaine dans la politique
roumaine passée et d’aujourd'hui». Voici la liste :
Pour mieux
comprendre ce qui est la franc-maçonnerie, vous devriez lire l'article suivant
écrit par Son Éminence le Métropolite Nicolae de Transylvanie :
Contre la franc-maçonnerie,
on a soulevé un certain nombre de personnalités du monde entier et en Roumanie
le plus critique a été le Dr Antonie Iorgovan. Voici un commentaire qu'il a
fait sur le sujet :
Si nous faisons
une incursion dans l'histoire postrévolutionnaire du décembre 1989, nous
constatons que la plupart des gouvernements roumains ont été dirigées par les
francs-maçons, comme le montre la vidéo ci-dessous :
Mais pas
seulement cela, la franc-maçonnerie en Roumanie a été infiltrée même avant la révolution de 1989 :
Comme on peut le
voir à partir du matériel présenté, ainsi que dans mes précédents articles sur
ce blog, la plupart des anciennes nomenclatures communiste, ceux qui
provenaient de l'ancienne police secrète et de ceux qui ont été adoptées de la
nouvelle génération de néo-communistes, tous se sont réunis au sein du Parti
social-démocrate (PSD), qui n'est autre que l'ancien Parti communiste roumain
(PCR), qui a changé seulement son nom. En échange, on est resté les mêmes
communistes qui, malheureusement, maintenant sont arrivés au pouvoir par la
tromperie et parles mensonges que j'ai présenté en détail dans ce blog. Je
crois, cependant, que le peuple roumain va se réveillera et va jeter à la
poubelle de l'histoire tous ceux qui se moque de notre pays et qu'ils vont
payer très cher pour toute la misère qu'ils ont fait.
Aucun commentaire:
Enregistrer un commentaire