Versiunea română
Când eram copil
și treceam pe lângă o biserică, tot timpul mă întrebam de ce clădirea bisericii
este atât de mare și de impozantă, de ce nu sunt toate la fel și de ce
construcția lor diferă de la un cult la altul. Mai târziu, când am intrat la școala
primară (pe atunci comuniștii nu desființaseră încă orele de religie din școli),
într-o zi i-am pus aceeași întrebare preotului care ne ținea orele de religie.
M-a privit îndelungat și mi-a spus : «Dumnezeu e mare și ca atare biserica lui a fost construită
pe măsura sa».
Sincer vă spun că răspunsul preotului nu m-a satisfăcut
deoarece răspunsul dat nu acoperea integral nedumerirea mea. Imi închipuiam
chiar înălțimea lui Dumnezeu comparativ cu locașul său de cult și totodată mă
întrebam de ce nimeni nu l-a văzut și de ce nu se materializează în ceva
palpabil care să dovedească că el există într-adevăr.
Când am devenit
adult, mi-am răspuns singur la întrebările mele copilărești. Aveam în casă o
biblie păstrată de mama cu sfințenie în care am citi la capitolul Apocalypsei
că tronul lui Dumnezeu materializat prin biserică se află în general în centrul
unui oraș și că biserica care este casa sa se înalță spre cer mai mult decât
toate celelalte construcții omenești deoarece în accepțiunea divinității toate
acestea îi sunt subordonate Lui.
În timp ce omul
modern este convins de argumente raționale și logice, oamenii din Evul Mediu,
spre exemplu, au conceput realitatea divină prin imaginație, folosind imagini,
comparații și simboluri cu scopul de a argumenta și prezenta măreția divină.
Simbolul era pentru ei o realitate vizibilă sau tangibilă care reprezinta sau
făcea prezentă o altă realitate de ordin mai puțin vizibilă, mai puțin sensibilă
și, în general, mai spirituală, mai mare sau mai profundă care avea o
corespondență analog naturală. În același timp, bisericile medievale (catedrale,
în primul rând, dar și bisericile parohiale) și-au exprimat ideea că lumea este
creația lui Dumnezeu. Se credea că fiecare biserică este casa lui Dumnezeu iar
reprezentarea sa pământească, a fost descrisă în Apocalypsă de Sf. Ioan.
Biserica este
considerată de adepții săi ca un concept corespunzător ca fiind cea mai mare
creație a omului față de spiritualitatea dumnezeiască. Ea a supraviețuit tuturor
abuzurilor făcute de oameni și cu toate acestea, în ciuda erorilor sale care
s-au materializat uneori prin încălcări grosolane ale drepturilor omenești,
asasinate făcute mai ales de Inchiziție în Evul Mediu sau în zilele noastre de
reprezentanții bisericilor fundamentaliste orientale ori războaiele de genul
cruciadelor cauzate uneori de natura noastră omenească, ea (Biserica) este considerată încă
instrumentul ales al lui Dumnezeu pentru binecuvântarea oamenilor și în general
a tuturor viețuitoarelor de pe planeta noastră. Biserica este considerată
veșnică deoarece este instrumentul lui Dumnezeu pentru slujirea aici, pe pământ,
a voinței sale fiind cea mai mare forță de pe fața pământului care dăinuie de
peste două milenii.
In zilele
noastre, diferențele dintre confesiuni
continuă să provoace dezbateri între creștini, desi mulți dintre aceștia caută
să ajungă la armonie prin dialoguri deschise și acte de caritate. In prezent,
teologia creștină își pune întrebări privitoare la compatibilitatea dintre
realitătile lumii moderne și o viață evlavioasă. Teologia este preocupată deasemeni
de istoria modernă precum și de adaptarea limbajului ei. Bisericile crestine
din majoritatea democrațiilor adevărate respectă libertatea conștiintei,
implicându-se totodată în soluționarea problemelor etice, sociale, dar uneori
și politice fără a se depăși implicarea în treburile statului.
In unele părți
ale lumii, cu prioritate în orient, din nefericire creștinii sunt
dezavantajați, reprimați și persecutați din cauza credinței lor și asta pentru
că reprezentanții bisericilor respective neagă crezul în Isus Hristos, dar nu
numai atât, ei forțează și impune chiar populației autohtone să cultive ura și
chiar moartea față de cei care nu s-au aliniat preceptelor lor bisericești.
Dacă scopul bisericii,
este iubirea față de Dumnezeu, iubirea aproapelui tău, evanghelizarea adică
caracterul misionar al cuvântului dumnezeiesc, părtășia sau botezul în numele
Domnului și in final ucenicia sau procesul de a-i ajuta pe oameni să devină mai
buni, mai asemănători Creatorului prin gândire, simţire şi acţiune, nu
întotdeauna aceste deziderate au fost urmate de cei care aveau rolul să ducă
cuvîntul Domnului către noi oamenii.
De-a-lungul
secolelor și mai ales în ultima sută de ani, natura umană s-a transformat în
mod semnificativ, radical chiar, îndepărtându-se de la cele cinci scopuri
indispensabile ale bisericii. Transformările economice și sociale, cele două
războaie mondiale, crizele economice, împărțirea lumii în sfere de influiență,
apariția și dezvoltarea unor state mamut precum și realizările din domeniul
științelor exacte, au creiat un cadru de gândire și acțiune care este în
contrast total cu menirea bisericii. A fi credincios nu înseamnă să participi
numai la slujbe, la procesiuni religioase sau să săruți moaștele unui sfânt. A
fi credincios înseamnă să urmezi cele cinci scopuri ale bisericii care aduc
celor ce cred în Dumnezeu liniștea sufletească și mai ales iubirea față de
oameni.
Biserica Ortodoxă
Română (BOR) este una dintre bisericile autocefale (care se autoguvernează),
ale creștinismului ortodox. Majoritatea etnicilor români aparțin Bisericii
Ortodoxe Române, dar biserica are și credincioși de alte naționalități ca țigani,
ucraineni, bulgari, sârbi etc. Numai în România, numărul credincioșilor
ortodocși este, potrivit recensământului din 2011, de peste 18 milioane de
oameni, reprezentând 86,8% din populația țării. Ea (BOR) este organizată în
șase Mitropolii, 13 Arhiepiscopii și 15 Episcopii cu un total de 13.527 parohii, deservite de
14.513 preoți și diaconi, ce slujesc în 15.218 lăcașuri de cult. Pentru românii
ortodocși din diaspora există 3 Mitropolii (constituite din 3 Arhiepiscopii și
6 Episcopii) în Europa ; o Arhiepiscopie pe continentul american și o Episcopie
a Australiei și Noii Zeelande. În țară există 631 mănăstiri, în care trăiesc
circa 3.500 de călugări și 5.000 de măicuțe. Trei Mitropolii diasporale și
patru Episcopii diasporale se află în afara României din granițele actuale,
fără a socoti aici și Basarabia.
Conducerea
actuală a BOR a fost atribuită de către Colegiu Electoral Bisericesc în data de
17 septembrie 2007 Patriarhului Daniel, pe numele său adevărat de mirean Dan
Ilie Ciobotea.
In jurul numelui
și activității Patriarhului Daniel, de-a-lungul timpului, s-au țesut nenumărate
intrigi și luări de poziții care mai de care mai controversate. Faptul că
acesta a intrat în viața monahală abia la 36 de ani, cand a fost hirotonisit
preot ieromonah, lucru pe care i l-au reproșat cei care susțineau ideea unui
«călugar de carieră», vine să confirme acuzațiile cum că acesta ar fi avut până
atuncit și alte activități mai puțin ortodoxe. Profesor timp de peste opt ani
la Institutul Ecumenic de la Bossey – Elveția, ba chiar director adjunct, actualul
Patriarh a fost suspectat la timpul
respectiv de o relație nu tocmai ortodoxă cu organele securității statului.
Se spune că în cariera sa universitară, Daniel
Ciobotea s-ar fi întâlnit de nenumărate ori cu «băieții cu ochi albaștrii» din
moment ce din 1976 venea în țară numai ca vizitator. Faptul că a devenit
episcop peste noapte este confirmat de situația că în 1988 a fost chemat de
urgență în țară fiind tuns călugăr și hirotonit protosinghel. Anul revoluției
din 1989, nu l-a prins chiar neinițiat de «ierarhia nevăzută» cum mai era
numită Securitatea lui Ceaușescu din moment ce proaspătul protosinghel era
responsabil cu Sectorul Relații Externe al BOR și care n-ar fi avut această
sarcină dacă nu ar fi dat cu condeiul roșu împotrivă celor care au slujit cu
adevărat biserica și care nu s-au aliniat politicii comuniste.
Mitropolitului
Daniel din aceea vreme, i se mai reproșează și apartenența sa la Masonerie. Nu
a negat niciodată această apartenență, relațiile sale cu masonii importanți
fiind de notoritate, dar nici nu a confirmat apartenența sa în această
organizație discretă denumită «Marea Frăție». Conform statutului ei, Masoneria
sau Francmasoneria cum i se mai spune are ca obiectiv renunțarea la orice
credință și adevăr relevat de Dumnezeu. Ea propagă o concepție despre lume
pateist-naturalistă reprobând ideia unui Dumnezeu personal și unic. In lojile
Francmasoneriei se adună la un loc evreii și creștinii care susțin faptul că
numai ei cunosc adevărul, practicând un cult asemănător celui al misterelor
precreștine care se substituie oricărei alte religii, deci și creștinismului și
au ca țel suprem să conducă întreaga umanitate.
Iată ce i se
reproșează masonului Daniel, printre multe altele, despre apartenența sa la Masonerie într-un
video clip apărut pe Youtube. Se spune chiar că acest video ar fi fost postat
pe Youtube de un grup de înalți prelați din conducerea BOR.
Pe de altă parte, influiența masoneriei în România a făcut
ca toate deciziile importante care se iau în cadrul B.O.R. să fie avizate
inițial de această așa zisă «frăție» după cum se poate vedea din clipul următor :
După 1989, Patriarhul Daniel a făcut totul pentru a se
debarasa de acuzațiile ce i se aduc în legătură cu relațiile sale cu Securitatea
și apartenența sa la Masonerie. In acest sens a făcut appel, printre multe
altele, și la fostul său coleg de facultate Ilie Sârbu, socrul actualului prim
ministru Victor Ponta care împreună au urmat cursurile Institutului Teologic
Universitar din Sibiu (1970-1974). Iată-i pe amândoi într-o fotografie din
epoca lui Ceaușescu la o întrunire din orașul Sibiu unde Ilie Sârbu îmbrăcase
haina de militar :
Relația dintre cei doi a fost mai strânsă în perioada petrecută la Institutul Ecumenic de la Bossey (Geneva) din Elveția. Aici, Dan Ilie Ciobotea (Patriarhul Daniel) a activat ca lector la Institutul Ecumenic de la Bossey – Elveția în perioada 1986-1988 în timp ce Ilie Sârbu a urmat cursurile de specializare în ecumenism la același Institut Ecumenic din Geneva, unde viitorul Patriarh Daniel în aceea perioadă era lector și îndrumătorul său spiritual.
In aceea perioadă, drumul lui Dan Ilie Ciobotea și a lui Ilie Sârbu s-a intersectat cu cel al actualului Șef al Serviciului de Informațții Externe, Teodor Meleșcanu care a studiat și el la Geneva și unde a obținut doctoratul în drept internațional.
Apropierea celor doi prieteni s-a evidențiat și în relațiile lor cu Securitatea vremii care i-a racolat și folosit pe aceștia chiar și la Vatican. Iată ce spunea senatorul Marian Valer despre activitatea de securist a lui Ilie Sărbu, socrul actualului premier Victor Ponta cât și despre prietenia acestuia cu Patriarhul Daniel :
Trebuie să ne
amintim și de episodul izbucnirii revoluției de la Timișoara din 1989 când Ilie
Sârbu a demonstrat încă odată că era complice cu Securitatea vremii. În timpul
revoluției, Sârbu era teolog și administratorul șef al Mitropoliei Banatului.
La momentul 1989, acesta a ordonat subalternilor săi să blocheze uşile
Catedralei din centrul Timişoarei pentru ca tinerii ce se aflau în preajma
Catedralei și care se refugiaseră din ploaia gloanţelor organelor de represiune
să nu aibe acces în incinta locașului bisericesc Astfel, în 16 decembrie pe treptele Catedralei
din Timişoara cădea răpus de gloanţe tânărul Sorin Leia, primul martir al
revoluţiei române de la Timişoara în lupta generaţiei lui pentru libertate.
Prietenia dintre
Patriarhul Daniel și Ilie Sârbu s-a cimentat și mai mult în sfera politicului
în momentul când PSD-ul a câștigat teren în politica românească prin venirea la
guvernare a premierului Victor Ponta. În acest sens, ultimul troc făcut de
premierul Ponta cu Patriarhul Daniel, prin intermediul guvernatorului Băncii
Naționale a României, Mugur Isărescu, care și el este suspectat că ar fi mason
și, a socrului său Ilie Sărbu, s-a derulat în secret în timpul campaniei pentru
alegerile euro-parlamentare când primul ministru i-a acordat înaltului prelat
suma de 4,5 milioane euro reprezentând echivalentul a 22,5 milioane lei pentru
finalizarea construcției Catedralei Mântuirii Neamului în schimbul cărora
Patriarhia României urma să solicite de la enoriașii săi ca aceștia să-și dea
votul în favoarea PSD-ului, cum de altfel s-a și întâmplat.
Astfel, ca urmare
a acestei înțelegeri Biserica Română s-a implicat activ în campania electorală
dusă de PSD la indicația IPF Daniel. De remarcat este și faptul că într-o
conferinţă de presă pe care a susţinut-o la sediul PNL, Stelian Dolha, liderul
organizaţiei judeţene din Bistrița, a explicat că este stupefiat pentru că în
campania electorală a fost implicată Biserica şi că unii dintre adversarii săi
politici s-au folosit de preoţi și în special de IPS Daniel pentru a convinge
electoratul să-i voteze. Iată ce zicea el la aceea conferintă :
«Preacucernici
părinţi, cei care v-aţi implicat în această campanie electorală, trebuie, zic
eu, să optaţi fie să deveniţi agenţi electorali PSD şi atunci trebuie să vă
dezbrăcaţi de haina sfântă şi să vă luaţi un tricou roşu sau tunică roşie. Dacă
nu, rămâneţi cu haina sfântă şi atunci îl slujiţi pe Dumnezeu, că Sfânta
Scriptură ne spune că nu poţi să fi slugă la doi stăpâni şi la Ponta şi la
Dumnezeu».
Dar pentru că
veni vorba de Catedrala Mântuirii Neamului, această construcție impresionantă,
care vine să concureze chiar cu Palatul Parlamentul României, este rodul
gândirii megalomanice a Patriarhului Daniel care, întotdeauna și-a dorit să slujească într-o
biserică de construcție faraonică. Valoarea acestui complex gigant, estimată de
reprezentanții BOR, se ridica la data inițierii înălțării construcției, la 200
milioane de euro, însă după ultimele calcule făcute de o serie de experți,
valoarea ei actual reală ar întrece chiar fabuloasa sumă de un miliard de euro.
Iată o prezentare virtuală a acestui complex care include un Mall, un hotel de 5
stele și chiar un restaurant de lux :
Deși în toate
cuvântările sale, Patriarhul Daniel referindu-se la averea Bisericii române susține
că veniturile ei sunt foarte mici și că în relitate, spune el, «credincioşii sunt bogăţia Bisericii
noastre», din mai multe studii făcute de o serie de specialiști în materie, s-a
relevat faptul că Biserica română are o avere mai mare chiar decât a lanțului
de fast-food McDonalds adică aproximativ 96 bilioane dolari (sursă Global
Forbes USA). Vă dați seama că având o asemenea comoară Biserica și în special
Patriarhul Daniel își poate permite orice.
Opacitatea
financiară a acestei instituții este revoltătoare. Salariile preoților sunt
finanțate de către Stat deși, profitul bisericii este colosal, mai ales cu o
avere imensă pe care Biserica română și respectiv Patriarhul Daniel o
manipulează fără niciun control. Avem in față un «cerșetor» putred de bogat,
care își permite să se milogească cu o dezinvoltură fără precedent. Veniturile
bisericilor nu sunt impozitate, Statul ne având niciun fel de control asupra BOR
iar detaliile despre ce face biserica cu acești bani lipsesc cu desăvârșire.
Nu putem să nu ne
întrebăm dacă acest lucru este corect din moment ce acest Stat se declară a fi
laic, în timp ce salariile preoților sunt plătite de la buget. Este oare corect
că tot ce mișcă în România să fie impozitat, în timp ce Biserica scapă de orice
impozit și in plus să mai primească bani și să beneficieze de serviciile
statului român ?
Biserica a
devenit un fel de stat în stat și, pot spune chiar că, este deasupra statului
propriuzis. Românii plătesc impozite atât statului cât și bisericii care, la rândul
ei, primește sume importante de la
bugetul statului, adică încă o parte din banii oamenilor, cu sau fără voia lor.
Dacă de la stat putem să aflăm unde și cum sunt folositi banii cetățenilor
acestei țări, de la Biserică nu aflăm nimic sau poate că : «iar s-a mărit contribuția
pentru biserici sau că prețul lumânărilor se dublează peste noapte», în timp ce
adevăratele manipulări financiare se
derulează într-un secret demn de Scotland Yard.
Iată ce se afirma
în ziarul România Liberă din 14 septembrie 2007 în legătură cu finanțele BOR
dirijate de IPS Daniel :
Fratele său mai mic, pe nume Gheorghe
Ciobotea (în fotografia de mai sus), a afirmat în mai multe rânduri că actualul patriarh, la moartea
părinților lor, a falsificat actele de moștenire pentru a încasa numai el
toate drepturile ce au decurs din patrimoniul familial și că în aceste condiții
el a hotărât (fratele Gheorghe) să treacă la catolicism ca un fel de răzbunare
pentru murdăriile pe care le-a făcut Inalt Preasfințitul Daniel.
Pe de altă parte,
la fel ca în cazul oricărui muritor, nici Patriarhul Daniel nu a fost lipsit de
slăbiciuni lumești, fapt pentru care nu cred că Daniel Ciobotea este neapărat un
democrat, în sensul liberal al termenului. Dar cine ştie, poate că un spaţiu
eclesial bizantin şi balcanic, în acelaşi timp, nu poate fi condus decât numai
așa.
De mai mult timp
se vorbește și despre faptul că Patriarhul Daniel are o fiică nelegitimă pe
nume Steluţa Vişan Ciobotea, acum în vârstă de 35 de ani, care a venit pe lume
în anul 1978, exact în perioada când tânărul profesor de teologie Dan Ilie
Ciobotea (abia intrat în monahie sub numele de Daniel) se pregătea să plece ca
lector la Institutul Ecumenic de la Bossey, în Elveţia. De atunci, actualul
patriarh s-a ocupat într-o discreţie totală de Steluţa Ciobotea, care nu numai
că-i poartă numele de mirean, dar are acelaşi prenume, Steluţa, ca cel al mamei
înaltului ierarh.
Steluţa este
cunoscută de toată lumea ca nepoata
Patriarhului, fiind trecută în acte drept fiica Floarei Vişan Ciobotea, sora
Prea Fericitului Daniel, alături de care locuia în Bucureşti. Acum aceasta, pentru
a pune capăt speculaţiilor şi scandalurilor, s-a hotărât să-i ceară prin
justiție Prea Fericitului Daniel să facă un test ADN, pentru a se demonstra
oficial că este fiica acestuia şi nu nepoata sa, fapt fiind unul dintre cele mai bine păzite secrete
ale Bisericii Ortodoxe Române.
Nu de mult, fiica
Patriarhului Daniel, Steluța Ciobotea a născut la «Maternitatea Malaxa» din
București o fetiță rezultată din căsătoria cu un tânăr îngrijitor de la
adăpostul de câini patronat de Minodora
Ilie la Godeni, prin Fundația Omenia, pe nume Costel Ipsas. Nașterea și
supravegherea lăuzei s-a făcut în condiții aș spune de război deoarece IPS
Daniel nu a vrut mediatizarea acestui eveniment care-l situa în postura de
bunic. Cu toate acestea, presa a făcut cunoscut publicului său ceea ce s-a
petrecut după zidurile spitalului astfel :
Aruncând o
privire generală asupra activității Bisericii Ortodoxe Române în relațiile cu
Statul Român, se constată că pe lângă rolul ei principal de a-și derula
misiunea sa în cadrul societății românești prin sfintele slujbe în cadrul
cărora cei care participă ar trebui să fie în comuniune cu Hristos, Maica
Domnului și Sfinții, o mare parte dintre cuvântătorii Domnului, luând exemplul
de la cel care ar fi trebuit să fie piatra de temelie a Bisericii noastre
românești (Prea Fericitul Daniel) fac, în ultimă instanță, front comun cu acesta
aducând astfel mari prejudicii Bisericii Ortodoxe Române.
Fără să fiu un expert
în teologie, îmi dau seama că nu așa ar trebui să se desfășoare lucrurile.
Credința nu trebuie să ne închidă ochii și să ne lase în întuneric. Atunci când
în Casa Domnului pereții se crapă și culorile icoanelor se șterg, înseamnă că
aici credința nu mai este puternică. Și cine ar trebui să fie primul care să păstreze
credința, dacă nu preotul ? Cine ar trebui să ne adune pe toți la Biserică,
dacă nu vorba acestuia și care ar trebui să răspândească bucuria lui Iisus ?
Cine este cel care ar trebui să ofere primul exemplu de curățenie sufletească și
trupească, dacă nu preotul ? Din nefericire însă, asistăm în ultima vreme la o
degradare a vocației preoțești în sensul că mulți dintre aceștia au început să
se ocupe mai mult de afaceri personale decât de biserică. Urmarea se vede cu
ochiul liber, fără ca aceștia să se sinchisească de autorități ; se plimbă în
mașini de lux, își construiesc palate cu banii de la cutia milei sau încep
chiar să intre în afaceri necurate.
Mai mult chiar,
observăm că de la un timp încoace mulți români au apucat, ca să zic așa «calea
bisericii» fie tineri sau bătrâni. Mii și chiar zeci de mii de oameni se
înghesuie și chiar se calcă în picioare, pentru a săruta moaștele unor sfinți,
pentru a participa la procesiuni religioase ce au loc în cadrul evenimentelor derulate de BOR și mai ales se
îmbulzesc la mesele la care se distribuie câteva sarmale sau un blid de fasole
cu cârnați oferiți de Biserică. Oare de ce acești oameni au devenit dintr-odată,
«religioși» și mai ales care este cauza întoarcerii lor spre
Dumnezeu, după ce timp de 50 de ani, în perioada comunistă, religia a fost
călcată în picioare de o serie de conducători și mai ales de către Ceaușescu
care, ca o pedeapsă, a murit chiar în ziua de Crăciun.
Se știe că românii sunt un popor religios însă
ceea ce se întâmplă astăzi întrece chiar «normalul». Intoarcerea
oamenilor spre cele sfinte se datorează lipsurilor și mizeriilor la care sunt
supuși majoritatea românilor ca urmare a politicii actualului guvern condus de
Victor Ponta. Aș putea numi chiar o obrăznicie din partea acestuia faptul că
are tupeul să participe la astfel de reuniuni religioase când bine se
știe că membrii actuali sau strămoșii familiei sale nu sunt și nu au fost
niciodată de orientare religioasă de rit ortodox. Sunt convins că acest Iuda
s-a vândut pentru 30 de arginți numai și numai pentru a rămâne legat de scaunul
de prim ministru de care se agață cu disperare și face orice pentru a rămâne ca
o piază rea la conducerea guvernului României.
Și ca să închei
acest monolog despre relațiile Bisericii cu societatea românească aș sublinia
faptul că întotdeauna Biserica, dar mai ales preotul, ar trebui să ocupe un rol
major în viața noastră fără însă să murdărească însăși ideile ce se desprind
din rolul bisericii în societate. Din păcate, preocupările noastre zilnice
legate de viață și de existența noastră pe această planetă sunt zdruncinate de
toate evenimentele nefaste care au loc în cadrul locului nostru pe care îl
ocupăm în societate. S-au adunat prea multe fapte rele ce ne pun uneori chiar
și viața în pericol și nu numai a
noastră dar și a urmașilor urmașilor noștrii.
Ce ar trebui să
facem pentru noi și pentru generațiile viitoare în aceste condiții ? Este
o întrebare grea la care sincer să
fiu nu mai pot să dau un răspuns clar și corect, mai ales în contextul actual.
Version française
Quand j'étais
enfant et quand je passais à côté d’une église, je me demandais tout le temps
pourquoi l'église est si grande et imposante, pourquoi ne sont pas toutes les
mêmes et que leur construction varient d'une confession à l'autre. Plus tard,
quand je suis allé à l'école primaire (les communistes n’avaient pas encore
aboli les cours de religion dans les écoles), un jour, j’ai posé la même
question à notre prêtre qui nous
enseignait les cours de religion. Il me regarda longtemps et il m’a dit
: «Dieu est grand et en tant que telle,
son église a été construite sur sa mesure».
Je n’ai rien dit
mais, en réalité je n’ai pas été satisfait de la réponse du prêtre parce que
son explication ne couvrait pas entièrement, mon embarras. Je pensais même la
hauteur de Dieu par rapport à son lieu de culte et aussi je me demandais
pourquoi personne ne l'a pas vu et pourquoi il ne se matérialise en quelque
chose de tangible pour prouver qu'il existe vraiment.
Quand je suis
devenu adulte, je me suis répondu moi-même à mes questions enfantines. J’avais
chez moi une Bible que ma mère la gardait avec sainteté dans laquelle j’ai lu au chapitre Apocalypse que le trône
de Dieu matérialisé par l'église est généralement construite dans le centre de
la ville et que l'église, qui est sa maison,
s'élève vers le ciel, le plus que toutes les autres constructions
humaines parce que dans le sens de la divinité tous-ceci sont subordonnés à
Lui.
Tandis que
l'homme moderne est rationnel et il a des arguments logiques, les gens du Moyen
Age, par exemple, ont conçu la réalité divine à travers leur imagination, en utilisant des images,
des comparaisons et des symboles pour faire valoir la grandeur actuelle de la
divine. Le symbole était pour eux une réalité visible ou tangible et qui
représentait ou faisait présente une autre réalité de l'ordre moins visibles,
moins sensible et généralement plus spirituelle, plus ou profonde qui avait une
correspondance analogique naturelle. Pendant ce temps, les églises médiévales
(les cathédrales d'abord et en même
temps les églises paroissiales) ont exprimé l'idée que le monde est la création
de Dieu. On croyait que chaque église est la maison de Dieu et sa
représentation terrestre a été décrite dans Apocalypse de Saint-Jean.
L'église est
considérée par ses disciples comme un concept approprié qu’elle est la plus
grande création de l'homme face à la spiritualité divine. Elle a survécu à tous
les abus faits par des gens et pourtant, en dépit de ses erreurs que parfois se
sont matérialisées par des violations flagrantes des droits de l'homme, des
assassinats effectuées principalement par l'Inquisition au Moyen Age et, aujourd'hui
par les représentants des églises fondamentalistes orientaux ou par des guerres
comme les croisades causés parfois par notre nature humaine, elle est toujours
considérée comme l'instrument choisi de Dieu pour bénir les gens et
généralement toute la vie sur notre planète. L'église est considérée comme
éternelle car elle est l'instrument de Dieu pour la bénédiction des gens ici,
sur la terre et sa volonté est la plus grande force sur terre qui a duré plus
de deux millénaires.
Aujourd'hui, les
différences entre les confessions continuent de susciter des débats parmi les
chrétiens, même si, beaucoup d'entre eux cherchent à atteindre l'harmonie à
travers un dialogue ouvert et de la charité. Actuellement, la théologie
chrétienne pose des questions sur la compatibilité des réalités du monde
moderne et une vie pieuse. La théologie est également préoccupée par l'histoire
moderne et son adaptation de sa langue. Les églises chrétiennes dans la plupart
de vraies démocraties respectent la liberté de la conscience en s’impliquant en
même temps dans la résolution des problèmes éthiques, sans dépasser
l’implication dans les affaires de l'État.
Dans certaines
parties du monde, principalement dans l'Orient, malheureusement les chrétiens
sont défavorisés, refoulée et persécutés à cause de leur foi et c'est parce que
les représentants des leurs églises nient la croyance en Jésus-Christ, mais pas
seulement pour ceux-ci, ils forcent la population locale pour imposer, même
cultiver, la haine et la mort à ceux qui
ne s'aligne pas à leurs préceptes
religieux.
Si le but de
l'Église est l'amour pour Dieu, l'amour pour votre proche, caractère
l’évangélisation c’est-à-dire le caractère missionnaire du mot divine, la
communion divine ou le baptême au nom de Dieu et à la fin l'apprentissage ou le
processus pour aider les gens à devenir meilleur, plus comme le Créateur par la
pensée, sentiment et action, ces objectifs n'ont pas toujours été suivis de
ceux qui ont le but de mener la parole de Dieu pour nous, les humains.
Au long des siècles
et en particulier dans les cent dernières années, l'humanité s’est transformée
de manière significative, même radicalement, en s'éloignant des cinq buts
essentiels de l'église. Les transformations économiques et sociales, les deux
guerres mondiales, les crises économiques, la division du monde en sphères
d'influence, l'apparition et le développement des pays gigantesques ainsi que
les réalisations dans les sciences exactes, ont créé un cadre de pensée et
d'action qui est en contraste avec la mission de l'Église. Être fidèles à
l’Église ne signifie pas seulement à participer aux services religieux, aux
processions religieuses ou d’embrasser les reliques d'un saint. Pour être
fidèle signifie à suivre les cinq buts de l'église qui apporte à ceux qui
croient en Dieu la tranquillité d'esprit et surtout l’amour pour les gens.
Église orthodoxe
roumaine (BOR) est l'une des églises auto-céphalées (autonome) du christianisme
orthodoxe. La majorité d’ethniques roumains appartient à l'Église orthodoxe
roumaine, mais l'Église a aussi des croyants d'autres nationalités comme les
Tsiganes, Ukrainiens, Bulgares, Serbes, etc. Seulement en Roumanie, le nombre
de croyants orthodoxes est, selon le recensement de 2011, plus de 18 millions
de personnes, soit 86,8% de la population. Elle (BOR) est organisée en six
métropoles, 13 archidiocèses et 15 diocèses
avec un total de 13527 paroisses, desservies par 14 513 prêtres et
diacres dans 15218 églises. Pour diaspora roumaine orthodoxe sont trois
métropoles (composés de trois archidiocèses et six diocèses) en Europe ; un
archidiocèse dans les Amériques et un diocèse en Australie et la
Nouvelle-Zélande. Dans le pays, il y a 631 monastères, où vivent 3.500 moines
et 5000 de nonnes.
La direction
actuelle de BOR a été affectée par le Collège Électoral de l’Église Roumaine le
17 Septembre 2007 au Patriarche Daniel, de son vrai nom Dan Ilie Ciobotea.
Autour du nom et
de l’activité du Patriarche Daniel, il y avait d'innombrables intrigues tissées
et prises de position plus ou moins controversés. Le fait, qu'il est entré dans
la vie monastique à l'âge de seulement 36 ans quand il a été ordonné prêtre
héros-moine, chose qu'ils lui ont reprochée ceux qui ont soutenu l'idée d'un
«moine de carrière», confirme les allégations qu'il avait avant des activités
peu orthodoxes. Enseignant pendant huit ans à l'Institut œcuménique de Bossey -
Suisse et, même le directeur adjoint, le Patriarche actuel a été soupçonné à
l'époque d’une relation peu orthodoxe avec les organes de sécurité de l'État.
On dit que dans
sa carrière universitaire, Daniel Ciobotea aurait rencontré à plusieurs
reprises avec "les garçons aux yeux bleus" depuis qu’à partir de 1976
il est venu seul dans le pays en tant que visiteur. Le fait qu’il est devenu
évêque du jour au lendemain on confirme qu’en 1988 il a été appelé d’urgence
dans le pays pour être tonsuré moine et ordonné protosinghel. La Révolution de
1989, on ne l'a même pas pris non-initié par
la «hiérarchie invisible" comme elle a été appelée la Securitate de
Ceausescu du moment que le nouvel protosinghel était responsable avec les
relations extérieures de l'Église orthodoxe et qui aurait la tâche s’il n'avait
pas écrit avec le stylo rouge contre ceux qui ont vraiment servi l'église et
qu’ils ne sont pas alignés à la politique communiste.
Au Métropolite
Daniel de cette époque, on lui a fait des critiques aussi pour son appartenance
à la franc-maçonnerie. Il n’a jamais nié cette affiliation, ses relations avec
les francs-maçons importants étant de notoriété mais, il n’a ni pas confirmé
son adhésion à cette organisation discrète appelée «la Grande Fraternité».
Conformément à son statut, la Maçonnerie ou la Franc-maçonnerie comme on
l'appelle a comme objet le désistement à
toute croyance et de la vérité révélée par Dieu. Elle propage une vision
naturaliste sur le monde pateist-naturaliste en ayant l’idée d'un Dieu
personnel et unique. Dans les loges des Franc-maçonnes on se rassemble les Juifs et les chrétiens
qui prétendent qu'ils sont les seuls à connaître la vérité, en pratiquant un
culte similaire aux mystères préchrétiens qui remplace toute autre religion et
donc, aussi le christianisme et ils ont le but ultime de conduire toute
l'humanité.
Après 1989, le
patriarche Daniel a tout fait pour se débarrasser des accusations portées
contre lui dans le cadre de sa relation avec la sécurité et son appartenance à
la franc-maçonnerie. À cet égard, il a fait appel, parmi beaucoup d'autres, à
son ancien camarade de faculté Ilie Sarbu, le
beau-père de l'actuel Premier ministre Victor Ponta qui, ensemble
ont fréquenté l'Institut de théologie de
l'Université de Sibiu (1970-1974). Voici les deux amis dans une photo de
l'époque de Ceausescu lors d'une réunion à Sibiu où Sarbu était habillé avec un manteau militaire :
La relation entre
les deux était de plus près dans la période passée à l'Institut œcuménique de
Bossey (Genève) en Suisse. Ici, Dan Ilie Ciobotea (le patriarche Daniel) était
professeur à l'Institut œcuménique de Bossey - Suisse 1986-1988 tandis que
Sarbu a suivi une spécialisation dans l'œcuménisme au même Institut de Genève
(1985), où le future Patriarche Daniel à cette époque était son professeur et
conseiller spirituel. L’approche des deux amis s’est mis en évidence dans leurs
relations avec la Sécurité roumaine qui les a recrutés et les a utilisés même
au Vatican. Voilà ce qu’il disait le sénateur Marian Valer sur l’activité de
sécuriste de Sarbu, le beau-père de l'actuel Premier ministre Victor Ponta et
de son amitié avec le patriarche Daniel :
Nous devons nous
rappeler aussi sur l’éclatement de la révolution de Timisoara épisode en 1989,
quand Ilie Sârbu a démontré une fois de plus que la sécurité était complice
avec lui dans le temps. Pendant la révolution, Sarbu était théologien et administrateur
en chef de l’Église métropolitaine de Banat. En 1989, il a ordonné à ses
employés de verrouiller les portes de la cathédrale à proximité du centre-ville
pour que les jeunes gens qui étaient près de cette église qu’ils n’ont pas
accès à l’intérieur de la Cathédrale pour se cacher de la pluie de balles qui
tombaient sur eux de la part des organes de répression. Le 16 Décembre, sur les
marches de la Cathédrale de Timisoara tombait le jeune Sorin Leia tué par
balles des organes de sécurité, en ayant le premier martyr de la Révolution
roumaine de Timisoara dans sa lutte pour
la liberté de sa génération.
L'amitié entre le
patriarche Daniel et Ilie Sârbu a été encore renforcée dans le domaine
politique lorsque le PSD a gagné du terrain dans la politique roumaine par
l'arrivée au pouvoir du Premier ministre Victor Ponta. En ce sens-là, le
dernier arrangement fait par le premier
ministre Victor Ponta avec le patriarche Daniel, par la participation du gouverneur de la Banque
Nationale, Mugur Isarescu dont il est aussi soupçonné qu’il est un grand maçon
et de son beau-père Ilie Sârbu, a été développé en secret au cours de la
campagne pour les élections euro-parlementaires européennes lorsque le premier
ministre a donné une grande somme d’argent de quatre millions d’euro,
équivalent de 22,5 millions de lei roumains pour achever la construction de la
Cathédrale Nationale en échange de quoi le Patriarcat roumain suivra à faire
une demande à ses paroissiens pour donner
leurs votes en faveur du PSD.
Ainsi, à la suite
de cet accord, l’Église roumaine a participé activement à la campagne menée par
le PSD à l’indication d’IPF Daniel. Il convient de noter le fait que, dans une
conférence de presse qu'elle a été tenue au siège du Parti libéral, M. Stelian
Dolha, le chef du comté de Bistrita, a expliqué qu'il est stupéfait parce que
dans la campagne électorale a été impliqué l’Église et que certains de ses
adversaires politiques ont utilisé les prêtres et IPS Daniel en particulier à
convaincre l'électorat de les voter. Voici ce qu'il a dit lors de la conférence
:
«Respectueux
prêtres, ceux qui vous avez été impliqué dans cette campagne électorale,
devrais-je dire, de choisir soit de devenir des agents PSD et, alors il faut de
vous déshabiller de votre sainte robe et de vous prendre une chemise ou une tunique rouge.
Sinon, restez avec la sainte robe et servez Dieu, parce que la Sainte Écriture
nous a dit que vous ne pouvez pas être un serviteur à deux maîtres, à Ponta et,
aussi à Dieu».
Mais, en parlant
de la Cathédrale, cet impressionnant bâtiment qui vient concurrencer même avec
le Palais du Parlement Roumain, est le fruit de la pensée mégalomane du Patriarche Daniel qui a
toujours voulu servir Dieux dans une église de construction pharaonienne. La
valeur estimative de ce complexe géant faite par les représentants de BOR, se
lève à 200 millions, mais après le dernier calcul effectué par un certain
nombre d'experts, la valeur réelle dépasserait même la fabuleuse somme d'un
milliard d'euros. Voici une présentation virtuelle de ce complexe qui comprend
un centre commercial, un hôtel cinq étoiles et même un restaurant chic :
Bien que dans tous ses discours, le patriarche Daniel en se référant
à la richesse de l’Église roumaine affirme que son revenu est très faible et
que, en réalité, dit-il, «les chrétiens sont la richesse de notre Église»,
plusieurs études faits par un certain nombre de spécialistes en matière, on a révélé
le fait que l'Église roumaine a plus de richesses que la chaîne de restauration
rapide McDonalds ou environ 96 milliards de dollars (source de Forbes Global
USA). Vous vous rendez compte qu'avoir un tel trésor Église et en particulier
le Patriarche Daniel peut se permettre n'importe quoi.
L’opacité financière de cette institution est scandaleuse. Les
salaires des prêtres sont financés par l'État, bien que l'église a des profits
colossaux, surtout avec son immense
richesse que l’Église et en particulier le Patriarche roumain Daniel la
manipule sans aucun contrôle. Nous avons devant nous un «mendiant» extrêmement
riche qui peut se permettre de mendier avec une désinvolture sans précédent. Les
revenus de l’Église ne sont pas imposés dans le contexte quand l’État n'a aucun contrôle sur l'Église et il
n’y a aucun détail sur ce que l'église fait avec l'argent obtenu.
Nous ne pouvons pas à nous demander si cela est exact, car
cet État est déclarée laïc, alors que les salaires des prêtres sont payés par
le budget. Est-il exact que tous ce qui bouge en Roumanie est imposé, tandis
que l'Église échappe de tout impôt et plus reçoit plus d'argent et bénéficie de services de l'État roumain ?
L’Église est devenue une sorte d'état dans l'état et je peux
même dire qu'elle est au-dessus de l'État. Les Roumains paient des impôts à l'État
et aussi à l'Église qui, à son tour, reçoit des sommes importantes du budget de
l'État et qui encore représente une partie de l'argent du peuple, avec ou sans
leur consentement. Si de l'État nous pouvons savoir où et comment est utilisé l’argent
des contribuables de ce pays, de
l'Église nous savons seulement que «de nouveau, la contribution religieuse a
augmenté et que le prix des bougies a doublé durant la nuit», alors que les
véritables manipulations financières se déroulent dans un secret digne de
Scotland Yard.
Voici ce qu'on disait dans le journal «Romania Libera» du 14
Septembre 2007 sur les finances BOR dirigés
par IPS Daniel :
Lorsqu'on se réfère strictement à la personne du Patriarche Daniel, nous constatons que son regard dure est ses yeux expriment un comportement agressif, le désir de s’affirmer et surtout de la domination, étant moins encline à obéir aux règles de la société. Il ne pense qu'à son ego et en son pouvoir pour se faire respecter par tous ceux qui l’entourent et surtout par son entourage qu'il lui attribue le diminutif de "maître". Cette caractéristique de sa personnalité, il l’a imposée même à ses proches parents qui le détestent. Il a trois frères que lui les a quittés et qui vivent dans la misère alors qu'il affiche son luxe et ses ornements d'église que lui les portent avec une nonchalance affichée.
Son frère cadet nommé Ciobotea a affirmé, à plusieurs reprises, que le
patriarche actuel, à la mort de leurs parents, a falsifié les documents
d’héritage pour recueillir seul les biens parentaux de la famille et que, dans
ces circonstances, il a décidé (le frère George) à passer au catholicisme comme
une sorte de revanche pour la saleté qui a fait son frère Daniel.
D'autre part,
tout comme n'importe quel mortel, ni le patriarche Daniel n'était pas dénué de
passions mondaines. Donc, je ne pense pas que Daniel Ciobotea est un vrai
démocrate dans le sens libéral du terme. Mais qui sait, peut-être qu’un espace
ecclésial byzantin et balkanique, en même temps, ne peut être dirigé que de
cette manière.
Depuis plus de
temps on parle du fait que le patriarche Daniel a une fille illégitime nommé
Steluta Visan Ciobotea, maintenant âgé de 35 ans, qui est né en 1978,
exactement quand le jeune professeur de théologie Dan Ilie Ciobotea (qui venait
d’arriver d’être nommé Daniel, par son nom religieux) se préparerai à partir
comme lecteur à l'Institut œcuménique de Bossey, Suisse. Depuis, le patriarche
actuel a traité avec une discrétion absolue Steluta Ciobotea, qui, non seulement qu’elle porte son nom
avant de devenir patriarche mais, elle a le même nom que sa mère.
Steluta est
connue dans le monde comme la nièce du patriarche, en étant enregistrée à la
Mairie comme la fille de Floarea Visan Ciobotea, la sœur de Daniel, qu’elle
vivait ensemble à Bucarest. Maintenant, pour mettre fin à la spéculation et les
scandales, elle a été décidé de demander par le tribunal à Daniel de faire un
test ADN pour prouver formellement qu’elle sa fille et non sa petite-fille, ce
qui est en fait l'un des plus bien gardé secrets de l'Église orthodoxe
roumaine.
Pas depuis
longtemps, la fille du patriarche Daniel, Steluta Ciobotea a donné naissance à
une fille à la «Maternité Malaxa» de Bucarest suite à son mariage avec un jeune
aide-soignant de chiens Costel Ispas, patronné par Minodora Ilie à Godeni et
par la Fondation «Omenia«. La naissance
et la supervision de l’enfant ont été faites dans des conditions diraient-je de
guerre parce que IPS Daniel ne voulait pas la couverture médiatique de cet
événement qu’il l’aura situé dans la position de grand-père. Cependant, la presse a fait connaître
à son public ce qui s'est passé après les murs de l'hôpital comme suit:
En jetant un
regard général sur l’activité de l'Église orthodoxe roumaine dans sa relation
avec l'État roumain, il semble que, en plus de son rôle principal pour exécuter
sa mission dans le cadre de la société roumaine à travers les rites sacrés dans
lequel les participants devraient être en communion avec Christ, la Vierge
Marie et les Saints, la plupart des porte-paroles du Seigneur, en prenant
l'exemple de celui qui devrait être la pierre angulaire de notre Église
roumaine (le Patriarche Daniel) font finalement front commun avec celui-ci en
apportant de grands dommages à l'Église orthodoxe roumaine.
Sans être un
expert en théologie, je me rends compte que ce n'est pas la façon dont les
choses devraient se dérouler. La foi ne doit pas nous fermer les yeux et nous
laisser dans l'obscurité. Lorsque la maison de l'Éternel, les murs bisent et
les couleurs d'icônes s’effacent, cela signifie que cette foi n'est pas forte.
Et qui devrait être le premier à garder la foi, si ce n'est pas que le prêtre ?
Qui devrait nous rassembler tous à
l'église sinon pas sa parole et qui devrait répandre la joie de Jésus ? Qui est
le premier qui devrait fournir le premier exemple de propreté spirituelle et
corporelle, à moins que le prêtre ? Malheureusement, nous assistons
dernièrement à une dégradation de la vocation sacerdotale dans le sens que
beaucoup d'entre eux ont commencé à s’occuper plus d'affaires personnelles que
de celles de l'église. Le résultat peut être vu à l'œil nu sans déranger les autorités ; ils se promènent
dans des voitures de luxe, ils se construisent des palais avec l'argent de la
boîte de pitié ou même ils commencent à
faire de sales affaires.
En outre, nous
constatons que depuis à un moment-là, beaucoup de roumains ont commencé à prendre «le chemin de
l'église" soi jeunes ou vieux. Des milliers et même des dizaines de
milliers de personnes s’entassent et même se piétinement pour baiser ou
embrasser les reliques de saints, pour participer à des processions religieuses
qui ont lieu dans le cadre des événements organisés par le BOR et en
particulier pour prendre un repas qui se composent de quelques rouleaux de chou
farci (sarmale) ou un plat de fèves au lard à la saucisse offert par l'Église.
Pourquoi ces gens deviennent soudainement religieux et surtout quelle est la
cause de leur retour à Dieu, après que plus de 50 ans, à l'époque communiste,
la religion a été piétinée par un certain nombre de dirigeants et en particulier
par Ceausescu qui, comme une punition, il est mort le jour de Noël.
Il est connu que
les Roumains sont un peuple religieux, mais ce qui se passe aujourd'hui
surpasse ainsi dire «le normal». Le retour des gens vers les choses saints sont dus à des lacunes et des misères
qui font l'objet de la plupart des Roumains en raison de la politique de
l'actuel gouvernement dirigé par Victor Ponta. Je pourrais même dire que c'est
une impertinence de sa part parce qu’il a la gumption d'assister à ces réunions
religieuses où tout le monde sait que les membres actuels ou des ancêtres de sa
famille, ne sont pas et n'ont jamais été de l'orientation religieuse orthodoxe.
Je suis convaincu que ce Juda s’est vendu pour 30 pièces d'argent seulement
pour rester attaché du siège de Premier ministre de qui s’accroche
désespérément et il fait tout pour rester comme un diable à la tête du
gouvernement.
Et pour finir ce
monologue sur les relations de l'Église avec la société roumaine je serais
toujours souligné que l'Église, en particulier le prêtre devrait jouer un rôle
majeur dans notre vie sans salir mêmes les idées tirées du rôle de l'Église
dans la société. Malheureusement, nos préoccupations au sujet de la vie
quotidienne et de notre existence sur cette planète, sont tremblées par tous
les événements indésirables qui se produisent dans le cadre de notre place que
nous occupons dans la société. Ce sont produits beaucoup de mal qui nous mènent
parfois même notre vie en danger et pas seulement la nôtre mais, aussi à nos
descendants.
Que devrions-nous
faire pour nous-mêmes et pour les générations futures dans ces conditions ?
C'est une question difficile que franchement, je ne peux pas répondre
clairement et correctement, en particulier dans le contexte actuel.
Aucun commentaire:
Enregistrer un commentaire