Implicarea Bisericii Ortodoxe Române în politica românească trecută și actuală / L'implication de l'Église Orthodoxe Roumaine dans la politique roumaine passée et d’aujourd'hui

                                                            

Versiunea română

Când eram copil și treceam pe lângă o biserică, tot timpul mă întrebam de ce clădirea bisericii este atât de mare și de impozantă, de ce nu sunt toate la fel și de ce construcția lor diferă de la un cult la altul. Mai târziu, când am intrat la școala primară (pe atunci comuniștii nu desființaseră încă orele de religie din școli), într-o zi i-am pus aceeași întrebare preotului care ne ținea orele de religie. M-a privit îndelungat și mi-a spus : «Dumnezeu e mare și ca atare biserica lui a fost construită pe măsura sa».

 Sincer vă spun că răspunsul preotului nu m-a satisfăcut deoarece răspunsul dat nu acoperea integral nedumerirea mea. Imi închipuiam chiar înălțimea lui Dumnezeu comparativ cu locașul său de cult și totodată mă întrebam de ce nimeni nu l-a văzut și de ce nu se materializează în ceva palpabil care să dovedească că el există într-adevăr.

Când am devenit adult, mi-am răspuns singur la întrebările mele copilărești. Aveam în casă o biblie păstrată de mama cu sfințenie în care am citi la capitolul Apocalypsei că tronul lui Dumnezeu materializat prin biserică se află în general în centrul unui oraș și că biserica care este casa sa se înalță spre cer mai mult decât toate celelalte construcții omenești deoarece în accepțiunea divinității toate acestea îi sunt subordonate Lui.

În timp ce omul modern este convins de argumente raționale și logice, oamenii din Evul Mediu, spre exemplu, au conceput realitatea divină prin imaginație, folosind imagini, comparații și simboluri cu scopul de a argumenta și prezenta măreția divină. Simbolul era pentru ei o realitate vizibilă sau tangibilă care reprezinta sau făcea prezentă o altă realitate de ordin mai puțin vizibilă, mai puțin sensibilă și, în general, mai spirituală, mai mare sau mai profundă care avea o corespondență analog naturală. În același timp, bisericile medievale (catedrale, în primul rând, dar și bisericile parohiale) și-au exprimat ideea că lumea este creația lui Dumnezeu. Se credea că fiecare biserică este casa lui Dumnezeu iar reprezentarea sa pământească, a fost descrisă în Apocalypsă de Sf. Ioan.

Biserica este considerată de adepții săi ca un concept corespunzător ca fiind cea mai mare creație a omului față de spiritualitatea dumnezeiască. Ea a supraviețuit tuturor abuzurilor făcute de oameni și cu toate acestea, în ciuda erorilor sale care s-au materializat uneori prin încălcări grosolane ale drepturilor omenești, asasinate făcute mai ales de Inchiziție în Evul Mediu sau în zilele noastre de reprezentanții bisericilor fundamentaliste orientale ori războaiele de genul cruciadelor cauzate uneori de natura noastră omenească, ea (Biserica) este considerată încă instrumentul ales al lui Dumnezeu pentru binecuvântarea oamenilor și în general a tuturor viețuitoarelor de pe planeta noastră. Biserica este considerată veșnică deoarece este instrumentul lui Dumnezeu pentru slujirea aici, pe pământ, a voinței sale fiind cea mai mare forță de pe fața pământului care dăinuie de peste două milenii.

In zilele noastre, diferențele  dintre confesiuni continuă să provoace dezbateri între creștini, desi mulți dintre aceștia caută să ajungă la armonie prin dialoguri deschise și acte de caritate. In prezent, teologia creștină își pune întrebări privitoare la compatibilitatea dintre realitătile lumii moderne și o viață evlavioasă. Teologia este preocupată deasemeni de istoria modernă precum și de adaptarea limbajului ei. Bisericile crestine din majoritatea democrațiilor adevărate respectă libertatea conștiintei, implicându-se totodată în soluționarea problemelor etice, sociale, dar uneori și politice fără a se depăși implicarea în treburile statului.

In unele părți ale lumii, cu prioritate în orient, din nefericire creștinii sunt dezavantajați, reprimați și persecutați din cauza credinței lor și asta pentru că reprezentanții bisericilor respective neagă crezul în Isus Hristos, dar nu numai atât, ei forțează și impune chiar populației autohtone să cultive ura și chiar moartea față de cei care nu s-au aliniat preceptelor lor bisericești.

Dacă scopul bisericii, este iubirea față de Dumnezeu, iubirea aproapelui tău, evanghelizarea adică caracterul misionar al cuvântului dumnezeiesc, părtășia sau botezul în numele Domnului și in final ucenicia sau procesul de a-i ajuta pe oameni să devină mai buni, mai asemănători Creatorului prin gândire, simţire şi acţiune, nu întotdeauna aceste deziderate au fost urmate de cei care aveau rolul să ducă cuvîntul Domnului către noi oamenii.

De-a-lungul secolelor și mai ales în ultima sută de ani, natura umană s-a transformat în mod semnificativ, radical chiar, îndepărtându-se de la cele cinci scopuri indispensabile ale bisericii. Transformările economice și sociale, cele două războaie mondiale, crizele economice, împărțirea lumii în sfere de influiență, apariția și dezvoltarea unor state mamut precum și realizările din domeniul științelor exacte, au creiat un cadru de gândire și acțiune care este în contrast total cu menirea bisericii. A fi credincios nu înseamnă să participi numai la slujbe, la procesiuni religioase sau să săruți moaștele unui sfânt. A fi credincios înseamnă să urmezi cele cinci scopuri ale bisericii care aduc celor ce cred în Dumnezeu liniștea sufletească și mai ales iubirea față de oameni.

Biserica Ortodoxă Română (BOR) este una dintre bisericile autocefale (care se autoguvernează), ale creștinismului ortodox. Majoritatea etnicilor români aparțin Bisericii Ortodoxe Române, dar biserica are și credincioși de alte naționalități ca țigani, ucraineni, bulgari, sârbi etc. Numai în România, numărul credincioșilor ortodocși este, potrivit recensământului din 2011, de peste 18 milioane de oameni, reprezentând 86,8% din populația țării. Ea (BOR) este organizată în șase Mitropolii, 13 Arhiepiscopii și 15 Episcopii  cu un total de 13.527 parohii, deservite de 14.513 preoți și diaconi, ce slujesc în 15.218 lăcașuri de cult. Pentru românii ortodocși din diaspora există 3 Mitropolii (constituite din 3 Arhiepiscopii și 6 Episcopii) în Europa ; o Arhiepiscopie pe continentul american și o Episcopie a Australiei și Noii Zeelande. În țară există 631 mănăstiri, în care trăiesc circa 3.500 de călugări și 5.000 de măicuțe. Trei Mitropolii diasporale și patru Episcopii diasporale se află în afara României din granițele actuale, fără a socoti aici și Basarabia.

Conducerea actuală a BOR a fost atribuită de către Colegiu Electoral Bisericesc în data de 17 septembrie 2007 Patriarhului Daniel, pe numele său adevărat de mirean Dan Ilie Ciobotea.

In jurul numelui și activității Patriarhului Daniel, de-a-lungul timpului, s-au țesut nenumărate intrigi și luări de poziții care mai de care mai controversate. Faptul că acesta a intrat în viața monahală abia la 36 de ani, cand a fost hirotonisit preot ieromonah, lucru pe care i l-au reproșat cei care susțineau ideea unui «călugar de carieră», vine să confirme acuzațiile cum că acesta ar fi avut până atuncit și alte activități mai puțin ortodoxe. Profesor timp de peste opt ani la Institutul Ecumenic de la Bossey – Elveția, ba chiar director adjunct, actualul Patriarh  a fost suspectat la timpul respectiv de o relație nu tocmai ortodoxă cu organele securității statului.

 Se spune că în cariera sa universitară, Daniel Ciobotea s-ar fi întâlnit de nenumărate ori cu «băieții cu ochi albaștrii» din moment ce din 1976 venea în țară numai ca vizitator. Faptul că a devenit episcop peste noapte este confirmat de situația că în 1988 a fost chemat de urgență în țară fiind tuns călugăr și hirotonit protosinghel. Anul revoluției din 1989, nu l-a prins chiar neinițiat de «ierarhia nevăzută» cum mai era numită Securitatea lui Ceaușescu din moment ce proaspătul protosinghel era responsabil cu Sectorul Relații Externe al BOR și care n-ar fi avut această sarcină dacă nu ar fi dat cu condeiul roșu împotrivă celor care au slujit cu adevărat biserica și care nu s-au aliniat politicii comuniste.

Mitropolitului Daniel din aceea vreme, i se mai reproșează și apartenența sa la Masonerie. Nu a negat niciodată această apartenență, relațiile sale cu masonii importanți fiind de notoritate, dar nici nu a confirmat apartenența sa în această organizație discretă denumită «Marea Frăție». Conform statutului ei, Masoneria sau Francmasoneria cum i se mai spune are ca obiectiv renunțarea la orice credință și adevăr relevat de Dumnezeu. Ea propagă o concepție despre lume pateist-naturalistă reprobând ideia unui Dumnezeu personal și unic. In lojile Francmasoneriei se adună la un loc evreii și creștinii care susțin faptul că numai ei cunosc adevărul, practicând un cult asemănător celui al misterelor precreștine care se substituie oricărei alte religii, deci și creștinismului și au ca țel suprem să conducă întreaga umanitate.

Iată ce i se reproșează masonului Daniel, printre multe altele,  despre apartenența sa la Masonerie într-un video clip apărut pe Youtube. Se spune chiar că acest video ar fi fost postat pe Youtube de un grup de înalți prelați din conducerea BOR.

                                             

Pe de altă parte, influiența masoneriei în România a făcut ca toate deciziile importante care se iau în cadrul B.O.R. să fie avizate inițial de această așa zisă «frăție» după cum se poate vedea din clipul următor :

După 1989, Patriarhul Daniel a făcut totul pentru a se debarasa de acuzațiile ce i se aduc în legătură cu relațiile sale cu Securitatea și apartenența sa la Masonerie. In acest sens a făcut appel, printre multe altele, și la fostul său coleg de facultate Ilie Sârbu, socrul actualului prim ministru Victor Ponta care împreună au urmat cursurile Institutului Teologic Universitar din Sibiu (1970-1974). Iată-i pe amândoi într-o fotografie din epoca lui Ceaușescu la o întrunire din orașul Sibiu unde Ilie Sârbu îmbrăcase haina de militar  :

                                             

Relația dintre cei doi a fost mai strânsă în perioada petrecută la Institutul Ecumenic de la Bossey (Geneva) din Elveția. Aici, Dan Ilie Ciobotea (Patriarhul Daniel) a activat ca lector la Institutul Ecumenic de la Bossey – Elveția în perioada 1986-1988 în timp ce Ilie Sârbu a urmat cursurile de specializare în ecumenism la același Institut Ecumenic din Geneva, unde viitorul Patriarh Daniel în aceea perioadă era lector și îndrumătorul său spiritual.
In aceea perioadă, drumul lui Dan Ilie Ciobotea și a lui Ilie Sârbu s-a intersectat cu cel al actualului Șef al Serviciului de Informațții Externe, Teodor Meleșcanu care a studiat și el la Geneva și unde a obținut doctoratul în  drept internațional.

Apropierea celor doi prieteni s-a evidențiat și în relațiile lor cu Securitatea vremii care i-a racolat și folosit pe aceștia chiar și la Vatican. Iată ce spunea senatorul Marian Valer despre activitatea de securist a lui Ilie Sărbu, socrul actualului premier Victor Ponta cât și despre prietenia acestuia cu Patriarhul Daniel :http://ohanesian.wordpress.com/2014/05/22/popa-securist-ilie-sarbu-dosarul-gugulanul-si-crimele-revolutiei-din-1989

Trebuie să ne amintim și de episodul izbucnirii revoluției de la Timișoara din 1989 când Ilie Sârbu a demonstrat încă odată că era complice cu Securitatea vremii. În timpul revoluției, Sârbu era teolog și administratorul șef al Mitropoliei Banatului. La momentul 1989, acesta a ordonat subalternilor săi să blocheze uşile Catedralei din centrul Timişoarei pentru ca tinerii ce se aflau în preajma Catedralei și care se refugiaseră din ploaia gloanţelor organelor de represiune să nu aibe acces în incinta locașului bisericesc  Astfel, în 16 decembrie pe treptele Catedralei din Timişoara cădea răpus de gloanţe tânărul Sorin Leia, primul martir al revoluţiei române de la Timişoara în lupta generaţiei lui pentru libertate.

Prietenia dintre Patriarhul Daniel și Ilie Sârbu s-a cimentat și mai mult în sfera politicului în momentul când PSD-ul a câștigat teren în politica românească prin venirea la guvernare a premierului Victor Ponta. În acest sens, ultimul troc făcut de premierul Ponta cu Patriarhul Daniel, prin intermediul guvernatorului Băncii Naționale a României, Mugur Isărescu, care și el este suspectat că ar fi mason și, a socrului său Ilie Sărbu, s-a derulat în secret în timpul campaniei pentru alegerile euro-parlamentare când primul ministru i-a acordat înaltului prelat suma de 4,5 milioane euro reprezentând echivalentul a 22,5 milioane lei pentru finalizarea construcției Catedralei Mântuirii Neamului în schimbul cărora Patriarhia României urma să solicite de la enoriașii săi ca aceștia să-și dea votul în favoarea PSD-ului, cum de altfel s-a și întâmplat.

Astfel, ca urmare a acestei înțelegeri Biserica Română s-a implicat activ în campania electorală dusă de PSD la indicația IPF Daniel. De remarcat este și faptul că într-o conferinţă de presă pe care a susţinut-o la sediul PNL, Stelian Dolha, liderul organizaţiei judeţene din Bistrița, a explicat că este stupefiat pentru că în campania electorală a fost implicată Biserica şi că unii dintre adversarii săi politici s-au folosit de preoţi și în special de IPS Daniel pentru a convinge electoratul să-i voteze. Iată ce zicea el la aceea conferintă :

«Preacucernici părinţi, cei care v-aţi implicat în această campanie electorală, trebuie, zic eu, să optaţi fie să deveniţi agenţi electorali PSD şi atunci trebuie să vă dezbrăcaţi de haina sfântă şi să vă luaţi un tricou roşu sau tunică roşie. Dacă nu, rămâneţi cu haina sfântă şi atunci îl slujiţi pe Dumnezeu, că Sfânta Scriptură ne spune că nu poţi să fi slugă la doi stăpâni şi la Ponta şi la Dumnezeu».

Dar pentru că veni vorba de Catedrala Mântuirii Neamului, această construcție impresionantă, care vine să concureze chiar cu Palatul Parlamentul României, este rodul gândirii megalomanice a Patriarhului Daniel care,  întotdeauna și-a dorit să slujească într-o biserică de construcție faraonică. Valoarea acestui complex gigant, estimată de reprezentanții BOR, se ridica la data inițierii înălțării construcției, la 200 milioane de euro, însă după ultimele calcule făcute de o serie de experți, valoarea ei actual reală ar întrece chiar fabuloasa sumă de un miliard de euro. Iată o prezentare virtuală a acestui complex care include un Mall, un hotel de 5 stele și chiar un restaurant de lux :

                                                  

Deși în toate cuvântările sale, Patriarhul Daniel referindu-se la averea Bisericii române susține că veniturile ei sunt foarte mici și că în relitate, spune el, «credincioşii sunt bogăţia Bisericii noastre», din mai multe studii făcute de o serie de specialiști în materie, s-a relevat faptul că Biserica română are o avere mai mare chiar decât a lanțului de fast-food McDonalds adică aproximativ 96 bilioane dolari (sursă Global Forbes USA). Vă dați seama că având o asemenea comoară Biserica și în special Patriarhul Daniel își poate permite orice.

                                               

Opacitatea financiară a acestei instituții este revoltătoare. Salariile preoților sunt finanțate de către Stat deși, profitul bisericii este colosal, mai ales cu o avere imensă pe care Biserica română și respectiv Patriarhul Daniel o manipulează fără niciun control. Avem in față un «cerșetor» putred de bogat, care își permite să se milogească cu o dezinvoltură fără precedent. Veniturile bisericilor nu sunt impozitate, Statul ne având niciun fel de control asupra BOR iar detaliile despre ce face biserica cu acești bani lipsesc cu desăvârșire.

Nu putem să nu ne întrebăm dacă acest lucru este corect din moment ce acest Stat se declară a fi laic, în timp ce salariile preoților sunt plătite de la buget. Este oare corect că tot ce mișcă în România să fie impozitat, în timp ce Biserica scapă de orice impozit și in plus să mai primească bani și să beneficieze de serviciile statului român ?

Biserica a devenit un fel de stat în stat și, pot spune chiar că, este deasupra statului propriuzis. Românii plătesc impozite atât statului cât și bisericii care, la rândul ei,  primește sume importante de la bugetul statului, adică încă o parte din banii oamenilor, cu sau fără voia lor. Dacă de la stat putem să aflăm unde și cum sunt folositi banii cetățenilor acestei țări, de la Biserică nu aflăm  nimic sau poate că : «iar s-a mărit contribuția pentru biserici sau că prețul lumânărilor se dublează peste noapte», în timp ce adevăratele manipulări  financiare se derulează într-un secret demn de Scotland Yard.

Iată ce se afirma în ziarul România Liberă din 14 septembrie 2007 în legătură cu finanțele BOR dirijate de IPS Daniel :

http://www.romanialibera.ro/special/investigatii/patriarhul-daniel--managerul-in-sutana-106047

 Dacă ne referim la caracterul intrinsec și la modul cum gândește  Patriarhul Daniel, putem constata că expresia feții sale dezvăluie, atât prin ochi cât și prin privirea sa dură, un comportament  agresiv și o dorință de a se impune, mai ales de dominare, fiind mai puțin înclinat să se supună normelor societății. El nu crede decât în eul său și în puterea lui de a se face respectat de către toți cei care îl înconjoară și în special de anturajul său care i-au atribut diminutivul de «Stăpânul».

Această caracteristică a personalității sale a imprimat-o chiar și rudelor sale apropiate care, după cum au declarat chiar ele, acestea îl detestă. El are trei frați pe care i-a lăsat să traiască într-o cumplită sărăcie în timp ce el își etalează luxul și podoabele sale bisericești ce le poartă cu o nonșalanță afișată.

                                           

 Fratele său mai mic, pe nume Gheorghe Ciobotea (în fotografia de mai sus), a afirmat în mai multe rânduri că actualul patriarh, la moartea părinților lor, a falsificat actele de moștenire pentru a încasa numai el toate drepturile ce au decurs din patrimoniul familial și că în aceste condiții el a hotărât (fratele Gheorghe) să treacă la catolicism ca un fel de răzbunare pentru murdăriile pe care le-a făcut Inalt Preasfințitul Daniel.

Pe de altă parte, la fel ca în cazul oricărui muritor, nici Patriarhul Daniel nu a fost lipsit de slăbiciuni lumești, fapt pentru care nu cred că Daniel Ciobotea este neapărat un democrat, în sensul liberal al termenului. Dar cine ştie, poate că un spaţiu eclesial bizantin şi balcanic, în acelaşi timp, nu poate fi condus decât numai așa.

De mai mult timp se vorbește și despre faptul că Patriarhul Daniel are o fiică nelegitimă pe nume Steluţa Vişan Ciobotea, acum în vârstă de 35 de ani, care a venit pe lume în anul 1978, exact în perioada când tânărul profesor de teologie Dan Ilie Ciobotea (abia intrat în monahie sub numele de Daniel) se pregătea să plece ca lector la Institutul Ecumenic de la Bossey, în Elveţia. De atunci, actualul patriarh s-a ocupat într-o discreţie totală de Steluţa Ciobotea, care nu numai că-i poartă numele de mirean, dar are acelaşi prenume, Steluţa, ca cel al mamei înaltului ierarh.

                                        

Steluţa este cunoscută de toată lumea ca  nepoata Patriarhului, fiind trecută în acte drept fiica Floarei Vişan Ciobotea, sora Prea Fericitului Daniel, alături de care locuia în Bucureşti. Acum aceasta, pentru a pune capăt speculaţiilor şi scandalurilor, s-a hotărât să-i ceară prin justiție Prea Fericitului Daniel să facă un test ADN, pentru a se demonstra oficial că este fiica acestuia şi nu nepoata sa, fapt  fiind unul dintre cele mai bine păzite secrete ale Bisericii Ortodoxe Române.

Nu de mult, fiica Patriarhului Daniel, Steluța Ciobotea a născut la «Maternitatea Malaxa» din București o fetiță rezultată din căsătoria cu un tânăr îngrijitor de la adăpostul  de câini patronat de Minodora Ilie la Godeni, prin Fundația Omenia, pe nume Costel Ipsas. Nașterea și supravegherea lăuzei s-a făcut în condiții aș spune de război deoarece IPS Daniel nu a vrut mediatizarea acestui eveniment care-l situa în postura de bunic. Cu toate acestea, presa a făcut cunoscut publicului său ceea ce s-a petrecut după zidurile spitalului astfel :

                                            

Aruncând o privire generală asupra activității Bisericii Ortodoxe Române în relațiile cu Statul Român, se constată că pe lângă rolul ei principal de a-și derula misiunea sa în cadrul societății românești prin sfintele slujbe în cadrul cărora cei care participă ar trebui să fie în comuniune cu Hristos, Maica Domnului și Sfinții, o mare parte dintre cuvântătorii Domnului, luând exemplul de la cel care ar fi trebuit să fie piatra de temelie a Bisericii noastre românești (Prea Fericitul Daniel) fac, în ultimă instanță, front comun cu acesta aducând astfel mari prejudicii Bisericii Ortodoxe Române.

Fără să fiu un expert în teologie, îmi dau seama că nu așa ar trebui să se desfășoare lucrurile. Credința nu trebuie să ne închidă ochii și să ne lase în întuneric. Atunci când în Casa Domnului pereții se crapă și culorile icoanelor se șterg, înseamnă că aici credința nu mai este puternică. Și cine ar trebui să fie primul care să păstreze credința, dacă nu preotul ? Cine ar trebui să ne adune pe toți la Biserică, dacă nu vorba acestuia și care ar trebui să răspândească bucuria lui Iisus ? Cine este cel care ar trebui să ofere primul exemplu de curățenie sufletească și trupească, dacă nu preotul ? Din nefericire însă, asistăm în ultima vreme la o degradare a vocației preoțești în sensul că mulți dintre aceștia au început să se ocupe mai mult de afaceri personale decât de biserică. Urmarea se vede cu ochiul liber, fără ca aceștia să se sinchisească de autorități ; se plimbă în mașini de lux, își construiesc palate cu banii de la cutia milei sau încep chiar să intre în afaceri necurate.

Mai mult chiar, observăm că de la un timp încoace mulți români au apucat, ca să zic așa «calea bisericii» fie tineri sau bătrâni. Mii și chiar zeci de mii de oameni se înghesuie și chiar se calcă în picioare, pentru a săruta moaștele unor sfinți, pentru a participa la procesiuni religioase ce au loc în cadrul  evenimentelor derulate de BOR și mai ales se îmbulzesc la mesele la care se distribuie câteva sarmale sau un blid de fasole cu cârnați oferiți de Biserică. Oare de ce acești oameni au devenit dintr-odată, «religioși» și mai ales care este cauza întoarcerii lor spre Dumnezeu, după ce timp de 50 de ani, în perioada comunistă, religia a fost călcată în picioare de o serie de conducători și mai ales de către Ceaușescu care, ca o pedeapsă, a murit chiar în ziua de Crăciun.

 Se știe că românii sunt un popor religios însă ceea ce se întâmplă astăzi întrece chiar «normalul». Intoarcerea oamenilor spre cele sfinte se datorează lipsurilor și mizeriilor la care sunt supuși majoritatea românilor ca urmare a politicii actualului guvern condus de Victor Ponta. Aș putea numi chiar o obrăznicie din partea acestuia faptul că are tupeul să participe la astfel de reuniuni religioase când bine se știe că membrii actuali sau strămoșii familiei sale nu sunt și nu au fost niciodată de orientare religioasă de rit ortodox. Sunt convins că acest Iuda s-a vândut pentru 30 de arginți numai și numai pentru a rămâne legat de scaunul de prim ministru de care se agață cu disperare și face orice pentru a rămâne ca o piază rea la conducerea guvernului României.

Și ca să închei acest monolog despre relațiile Bisericii cu societatea românească aș sublinia faptul că întotdeauna Biserica, dar mai ales preotul, ar trebui să ocupe un rol major în viața noastră fără însă să murdărească însăși ideile ce se desprind din rolul bisericii în societate. Din păcate, preocupările noastre zilnice legate de viață și de existența noastră pe această planetă sunt zdruncinate de toate evenimentele nefaste care au loc în cadrul locului nostru pe care îl ocupăm în societate. S-au adunat prea multe fapte rele ce ne pun uneori chiar și  viața în pericol și nu numai a noastră dar și a urmașilor urmașilor noștrii.

Ce ar trebui să facem pentru noi și pentru generațiile viitoare în aceste condiții ? Este o întrebare grea la care sincer să fiu nu mai pot să dau un răspuns clar și corect, mai ales în contextul actual.

Version française

Quand j'étais enfant et quand je passais à côté d’une église, je me demandais tout le temps pourquoi l'église est si grande et imposante, pourquoi ne sont pas toutes les mêmes et que leur construction varient d'une confession à l'autre. Plus tard, quand je suis allé à l'école primaire (les communistes n’avaient pas encore aboli les cours de religion dans les écoles), un jour, j’ai posé la même question à notre prêtre qui nous  enseignait les cours de religion. Il me regarda longtemps et il m’a dit : «Dieu est grand  et en tant que telle, son église a été construite sur sa mesure».

Je n’ai rien dit mais, en réalité je n’ai pas été satisfait de la réponse du prêtre parce que son explication ne couvrait pas entièrement, mon embarras. Je pensais même la hauteur de Dieu par rapport à son lieu de culte et aussi je me demandais pourquoi personne ne l'a pas vu et pourquoi il ne se matérialise en quelque chose de tangible pour prouver qu'il existe vraiment.

Quand je suis devenu adulte, je me suis répondu moi-même à mes questions enfantines. J’avais chez moi une Bible que ma mère la gardait avec sainteté dans laquelle  j’ai lu au chapitre Apocalypse que le trône de Dieu matérialisé par l'église est généralement construite dans le centre de la ville et que l'église, qui est sa maison,  s'élève vers le ciel, le plus que toutes les autres constructions humaines parce que dans le sens de la divinité tous-ceci sont subordonnés à Lui.

Tandis que l'homme moderne est rationnel et il a des arguments logiques, les gens du Moyen Age, par exemple, ont conçu la réalité divine à travers  leur imagination, en utilisant des images, des comparaisons et des symboles pour faire valoir la grandeur actuelle de la divine. Le symbole était pour eux une réalité visible ou tangible et qui représentait ou faisait présente une autre réalité de l'ordre moins visibles, moins sensible et généralement plus spirituelle, plus ou profonde qui avait une correspondance analogique naturelle. Pendant ce temps, les églises médiévales (les cathédrales d'abord  et en même temps les églises paroissiales) ont exprimé l'idée que le monde est la création de Dieu. On croyait que chaque église est la maison de Dieu et sa représentation terrestre a été décrite dans Apocalypse de Saint-Jean.

L'église est considérée par ses disciples comme un concept approprié qu’elle est la plus grande création de l'homme face à la spiritualité divine. Elle a survécu à tous les abus faits par des gens et pourtant, en dépit de ses erreurs que parfois se sont matérialisées par des violations flagrantes des droits de l'homme, des assassinats effectuées principalement par l'Inquisition au Moyen Age et, aujourd'hui par les représentants des églises fondamentalistes orientaux ou par des guerres comme les croisades causés parfois par notre nature humaine, elle est toujours considérée comme l'instrument choisi de Dieu pour bénir les gens et généralement toute la vie sur notre planète. L'église est considérée comme éternelle car elle est l'instrument de Dieu pour la bénédiction des gens ici, sur la terre et sa volonté est la plus grande force sur terre qui a duré plus de deux millénaires.

Aujourd'hui, les différences entre les confessions continuent de susciter des débats parmi les chrétiens, même si, beaucoup d'entre eux cherchent à atteindre l'harmonie à travers un dialogue ouvert et de la charité. Actuellement, la théologie chrétienne pose des questions sur la compatibilité des réalités du monde moderne et une vie pieuse. La théologie est également préoccupée par l'histoire moderne et son adaptation de sa langue. Les églises chrétiennes dans la plupart de vraies démocraties respectent la liberté de la conscience en s’impliquant en même temps dans la résolution des problèmes éthiques, sans dépasser l’implication dans les affaires de l'État.

Dans certaines parties du monde, principalement dans l'Orient, malheureusement les chrétiens sont défavorisés, refoulée et persécutés à cause de leur foi et c'est parce que les représentants des leurs églises nient la croyance en Jésus-Christ, mais pas seulement pour ceux-ci, ils forcent la population locale pour imposer, même cultiver, la haine et la mort à ceux qui  ne s'aligne pas à  leurs préceptes religieux.

Si le but de l'Église est l'amour pour Dieu, l'amour pour votre proche, caractère l’évangélisation c’est-à-dire le caractère missionnaire du mot divine, la communion divine ou le baptême au nom de Dieu et à la fin l'apprentissage ou le processus pour aider les gens à devenir meilleur, plus comme le Créateur par la pensée, sentiment et action, ces objectifs n'ont pas toujours été suivis de ceux qui ont le but de mener la parole de Dieu pour nous, les humains.

Au long des siècles et en particulier dans les cent dernières années, l'humanité s’est transformée de manière significative, même radicalement, en s'éloignant des cinq buts essentiels de l'église. Les transformations économiques et sociales, les deux guerres mondiales, les crises économiques, la division du monde en sphères d'influence, l'apparition et le développement des pays gigantesques ainsi que les réalisations dans les sciences exactes, ont créé un cadre de pensée et d'action qui est en contraste avec la mission de l'Église. Être fidèles à l’Église ne signifie pas seulement à participer aux services religieux, aux processions religieuses ou d’embrasser les reliques d'un saint. Pour être fidèle signifie à suivre les cinq buts de l'église qui apporte à ceux qui croient en Dieu la tranquillité d'esprit et surtout l’amour pour les gens.

Église orthodoxe roumaine (BOR) est l'une des églises auto-céphalées (autonome) du christianisme orthodoxe. La majorité d’ethniques roumains appartient à l'Église orthodoxe roumaine, mais l'Église a aussi des croyants d'autres nationalités comme les Tsiganes, Ukrainiens, Bulgares, Serbes, etc. Seulement en Roumanie, le nombre de croyants orthodoxes est, selon le recensement de 2011, plus de 18 millions de personnes, soit 86,8% de la population. Elle (BOR) est organisée en six métropoles, 13 archidiocèses et 15 diocèses  avec un total de 13527 paroisses, desservies par 14 513 prêtres et diacres dans 15218 églises. Pour diaspora roumaine orthodoxe sont trois métropoles (composés de trois archidiocèses et six diocèses) en Europe ; un archidiocèse dans les Amériques et un diocèse en Australie et la Nouvelle-Zélande. Dans le pays, il y a 631 monastères, où vivent 3.500 moines et 5000 de nonnes.

La direction actuelle de BOR a été affectée par le Collège Électoral de l’Église Roumaine le 17 Septembre 2007 au Patriarche Daniel, de son vrai nom Dan Ilie Ciobotea.

Autour du nom et de l’activité du Patriarche Daniel, il y avait d'innombrables intrigues tissées et prises de position plus ou moins controversés. Le fait, qu'il est entré dans la vie monastique à l'âge de seulement 36 ans quand il a été ordonné prêtre héros-moine, chose qu'ils lui ont reprochée ceux qui ont soutenu l'idée d'un «moine de carrière», confirme les allégations qu'il avait avant des activités peu orthodoxes. Enseignant pendant huit ans à l'Institut œcuménique de Bossey - Suisse et, même le directeur adjoint, le Patriarche actuel a été soupçonné à l'époque d’une relation peu orthodoxe avec les organes de sécurité de l'État.

On dit que dans sa carrière universitaire, Daniel Ciobotea aurait rencontré à plusieurs reprises avec "les garçons aux yeux bleus" depuis qu’à partir de 1976 il est venu seul dans le pays en tant que visiteur. Le fait qu’il est devenu évêque du jour au lendemain on confirme qu’en 1988 il a été appelé d’urgence dans le pays pour être tonsuré moine et ordonné protosinghel. La Révolution de 1989, on ne l'a même pas pris non-initié par  la «hiérarchie invisible" comme elle a été appelée la Securitate de Ceausescu du moment que le nouvel protosinghel était responsable avec les relations extérieures de l'Église orthodoxe et qui aurait la tâche s’il n'avait pas écrit avec le stylo rouge contre ceux qui ont vraiment servi l'église et qu’ils ne sont pas alignés à la politique communiste.

Au Métropolite Daniel de cette époque, on lui a fait des critiques aussi pour son appartenance à la franc-maçonnerie. Il n’a jamais nié cette affiliation, ses relations avec les francs-maçons importants étant de notoriété mais, il n’a ni pas confirmé son adhésion à cette organisation discrète appelée «la Grande Fraternité». Conformément à son statut, la Maçonnerie ou la Franc-maçonnerie comme on l'appelle a comme objet le désistement à  toute croyance et de la vérité révélée par Dieu. Elle propage une vision naturaliste sur le monde pateist-naturaliste en ayant l’idée d'un Dieu personnel et unique. Dans les loges des Franc-maçonnes  on se rassemble les Juifs et les chrétiens qui prétendent qu'ils sont les seuls à connaître la vérité, en pratiquant un culte similaire aux mystères préchrétiens qui remplace toute autre religion et donc, aussi le christianisme et ils ont le but ultime de conduire toute l'humanité.

                                                      

Après 1989, le patriarche Daniel a tout fait pour se débarrasser des accusations portées contre lui dans le cadre de sa relation avec la sécurité et son appartenance à la franc-maçonnerie. À cet égard, il a fait appel, parmi beaucoup d'autres, à son ancien camarade de faculté Ilie Sarbu, le  beau-père de l'actuel Premier ministre Victor Ponta qui, ensemble ont  fréquenté l'Institut de théologie de l'Université de Sibiu (1970-1974). Voici les deux amis dans une photo de l'époque de Ceausescu lors d'une réunion à Sibiu où Sarbu était  habillé avec un  manteau militaire :

                                                 

La relation entre les deux était de plus près dans la période passée à l'Institut œcuménique de Bossey (Genève) en Suisse. Ici, Dan Ilie Ciobotea (le patriarche Daniel) était professeur à l'Institut œcuménique de Bossey - Suisse 1986-1988 tandis que Sarbu a suivi une spécialisation dans l'œcuménisme au même Institut de Genève (1985), où le future Patriarche Daniel à cette époque était son professeur et conseiller spirituel. L’approche des deux amis s’est mis en évidence dans leurs relations avec la Sécurité roumaine qui les a recrutés et les a utilisés même au Vatican. Voilà ce qu’il disait le sénateur Marian Valer sur l’activité de sécuriste de Sarbu, le beau-père de l'actuel Premier ministre Victor Ponta et de son amitié avec le patriarche Daniel :

http://translate.google.ro/translate?hl=fr&sl=ro&u=http://ohanesian.wordpress.com/2014/05/22/popa-securist-ilie-sarbu-dosarul-gugulanul-si-crimele-revolutiei-din-1989/&prev=/search%3Fq%3Dpopa%2Bsecurist%2Bilie%2Bsarbu%26biw%3D1344%26bih%3D710

Nous devons nous rappeler aussi sur l’éclatement de la révolution de Timisoara épisode en 1989, quand Ilie Sârbu a démontré une fois de plus que la sécurité était complice avec lui dans le temps. Pendant la révolution, Sarbu était théologien et administrateur en chef de l’Église métropolitaine de Banat. En 1989, il a ordonné à ses employés de verrouiller les portes de la cathédrale à proximité du centre-ville pour que les jeunes gens qui étaient près de cette église qu’ils n’ont pas accès à l’intérieur de la Cathédrale pour se cacher de la pluie de balles qui tombaient sur eux de la part des organes de répression. Le 16 Décembre, sur les marches de la Cathédrale de Timisoara tombait le jeune Sorin Leia tué par balles des organes de sécurité, en ayant le premier martyr de la Révolution roumaine de Timisoara  dans sa lutte pour la liberté de sa génération.

L'amitié entre le patriarche Daniel et Ilie Sârbu a été encore renforcée dans le domaine politique lorsque le PSD a gagné du terrain dans la politique roumaine par l'arrivée au pouvoir du Premier ministre Victor Ponta. En ce sens-là, le dernier  arrangement fait par le premier ministre Victor Ponta avec le patriarche Daniel, par la  participation du gouverneur de la Banque Nationale, Mugur Isarescu dont il est aussi soupçonné qu’il est un grand maçon et de son beau-père Ilie Sârbu, a été développé en secret au cours de la campagne pour les élections euro-parlementaires européennes lorsque le premier ministre a donné une grande somme d’argent de quatre millions d’euro, équivalent de 22,5 millions de lei roumains pour achever la construction de la Cathédrale Nationale en échange de quoi le Patriarcat roumain suivra à faire une demande à ses paroissiens pour  donner leurs votes en faveur du PSD.

Ainsi, à la suite de cet accord, l’Église roumaine a participé activement à la campagne menée par le PSD à l’indication d’IPF Daniel. Il convient de noter le fait que, dans une conférence de presse qu'elle a été tenue au siège du Parti libéral, M. Stelian Dolha, le chef du comté de Bistrita, a expliqué qu'il est stupéfait parce que dans la campagne électorale a été impliqué l’Église et que certains de ses adversaires politiques ont utilisé les prêtres et IPS Daniel en particulier à convaincre l'électorat de les voter. Voici ce qu'il a dit lors de la conférence :

«Respectueux prêtres, ceux qui vous avez été impliqué dans cette campagne électorale, devrais-je dire, de choisir soit de devenir des agents PSD et, alors il faut de vous déshabiller de votre sainte robe et de vous  prendre une chemise ou une tunique rouge. Sinon, restez avec la sainte robe et servez Dieu, parce que la Sainte Écriture nous a dit que vous ne pouvez pas être un serviteur à deux maîtres, à Ponta et, aussi à Dieu».

Mais, en parlant de la Cathédrale, cet impressionnant bâtiment qui vient concurrencer même avec le Palais du Parlement Roumain, est le fruit de la  pensée mégalomane du Patriarche Daniel qui a toujours voulu servir Dieux dans une église de construction pharaonienne. La valeur estimative de ce complexe géant faite par les représentants de BOR, se lève à 200 millions, mais après le dernier calcul effectué par un certain nombre d'experts, la valeur réelle dépasserait même la fabuleuse somme d'un milliard d'euros. Voici une présentation virtuelle de ce complexe qui comprend un centre commercial, un hôtel cinq étoiles et même un restaurant chic :

                                                  

Bien que dans tous ses discours, le patriarche Daniel en se référant à la richesse de l’Église roumaine affirme que son revenu est très faible et que, en réalité, dit-il, «les chrétiens sont la richesse de notre Église», plusieurs études faits par un certain nombre de spécialistes en matière, on a révélé le fait que l'Église roumaine a plus de richesses que la chaîne de restauration rapide McDonalds ou environ 96 milliards de dollars (source de Forbes Global USA). Vous vous rendez compte qu'avoir un tel trésor Église et en particulier le Patriarche Daniel peut se permettre n'importe quoi.

L’opacité financière de cette institution est scandaleuse. Les salaires des prêtres sont financés par l'État, bien que l'église a des profits colossaux, surtout avec  son immense richesse que l’Église et en particulier le Patriarche roumain Daniel la manipule sans aucun contrôle. Nous avons devant nous un «mendiant» extrêmement riche qui peut se permettre de mendier avec une désinvolture sans précédent. Les revenus de l’Église ne sont pas imposés dans le contexte quand  l’État n'a aucun contrôle sur l'Église et il n’y a aucun détail sur ce que l'église  fait avec l'argent obtenu.

Nous ne pouvons pas à nous demander si cela est exact, car cet État est déclarée laïc, alors que les salaires des prêtres sont payés par le budget. Est-il exact que tous ce qui bouge en Roumanie est imposé, tandis que l'Église échappe de tout impôt et plus reçoit plus d'argent et  bénéficie de services de l'État roumain ?

L’Église est devenue une sorte d'état dans l'état et je peux même dire qu'elle est au-dessus de l'État. Les Roumains paient des impôts à l'État et aussi à l'Église qui, à son tour, reçoit des sommes importantes du budget de l'État et qui encore représente une partie de l'argent du peuple, avec ou sans leur consentement. Si de l'État nous pouvons savoir où et comment est utilisé l’argent des contribuables  de ce pays, de l'Église nous savons seulement que «de nouveau, la contribution religieuse a augmenté et que le prix des bougies a doublé durant la nuit», alors que les véritables manipulations financières se déroulent dans un secret digne de Scotland Yard.

Voici ce qu'on disait dans le journal «Romania Libera» du 14 Septembre 2007  sur les finances BOR dirigés par IPS Daniel :

http://translate.google.ca/translate?hl=fr&sl=ro&u=http://www.romanialibera.ro/special/investigatii/patriarhul-daniel-managerul-in-sutana-106047&prev=/search%3Fq%3Davere%2Bpersonala%2Ba%2Bpatriarhul%2Bdaniel%26hl%3Dfr%26biw%3D1344%26bih%3D710

Lorsqu'on se réfère strictement à la personne du Patriarche Daniel, nous constatons que son regard dure est ses yeux expriment un comportement agressif, le désir de s’affirmer et surtout de la domination, étant moins encline à obéir aux règles de la société. Il ne pense qu'à son ego et en son pouvoir pour se faire respecter par tous ceux qui l’entourent et surtout par son entourage qu'il lui attribue le diminutif de "maître". Cette caractéristique de sa personnalité, il l’a imposée même à ses proches parents qui le détestent. Il a trois frères que lui les a quittés et qui vivent dans la misère alors qu'il affiche son luxe et ses ornements d'église que lui les portent avec une nonchalance affichée.

                                            

 Son frère cadet nommé Ciobotea a  affirmé, à plusieurs reprises, que le patriarche actuel, à la mort de leurs parents, a falsifié les documents d’héritage pour recueillir seul les biens parentaux de la famille et que, dans ces circonstances, il a décidé (le frère George) à passer au catholicisme comme une sorte de revanche pour la saleté qui a fait son frère Daniel.

D'autre part, tout comme n'importe quel mortel, ni le patriarche Daniel n'était pas dénué de passions mondaines. Donc, je ne pense pas que Daniel Ciobotea est un vrai démocrate dans le sens libéral du terme. Mais qui sait, peut-être qu’un espace ecclésial byzantin et balkanique, en même temps, ne peut être dirigé que de cette  manière.

Depuis plus de temps on parle du fait que le patriarche Daniel a une fille illégitime nommé Steluta Visan Ciobotea, maintenant âgé de 35 ans, qui est né en 1978, exactement quand le jeune professeur de théologie Dan Ilie Ciobotea (qui venait d’arriver d’être nommé Daniel, par son nom religieux) se préparerai à partir comme lecteur à l'Institut œcuménique de Bossey, Suisse. Depuis, le patriarche actuel a traité avec une discrétion absolue Steluta Ciobotea,  qui, non seulement qu’elle porte son nom avant de devenir patriarche mais, elle a le même nom que sa mère.

                                           

Steluta est connue dans le monde comme la nièce du patriarche, en étant enregistrée à la Mairie comme la fille de Floarea Visan Ciobotea, la sœur de Daniel, qu’elle vivait ensemble à Bucarest. Maintenant, pour mettre fin à la spéculation et les scandales, elle a été décidé de demander par le tribunal à Daniel de faire un test ADN pour prouver formellement qu’elle sa fille et non sa petite-fille, ce qui est en fait l'un des plus bien gardé secrets de l'Église orthodoxe roumaine.

Pas depuis longtemps, la fille du patriarche Daniel, Steluta Ciobotea a donné naissance à une fille à la «Maternité Malaxa» de Bucarest suite à son mariage avec un jeune aide-soignant de chiens Costel Ispas, patronné par Minodora Ilie à Godeni et par la Fondation  «Omenia«. La naissance et la supervision de l’enfant ont été faites dans des conditions diraient-je de guerre parce que IPS Daniel ne voulait pas la couverture médiatique de cet événement qu’il l’aura situé dans la position de  grand-père. Cependant, la presse a fait connaître à son public ce qui s'est passé après les murs de l'hôpital comme suit:

                                           

En jetant un regard général sur l’activité de l'Église orthodoxe roumaine dans sa relation avec l'État roumain, il semble que, en plus de son rôle principal pour exécuter sa mission dans le cadre de la société roumaine à travers les rites sacrés dans lequel les participants devraient être en communion avec Christ, la Vierge Marie et les Saints, la plupart des porte-paroles du Seigneur, en prenant l'exemple de celui qui devrait être la pierre angulaire de notre Église roumaine (le Patriarche Daniel) font finalement front commun avec celui-ci en apportant de grands dommages à l'Église orthodoxe roumaine.

Sans être un expert en théologie, je me rends compte que ce n'est pas la façon dont les choses devraient se dérouler. La foi ne doit pas nous fermer les yeux et nous laisser dans l'obscurité. Lorsque la maison de l'Éternel, les murs bisent et les couleurs d'icônes s’effacent, cela signifie que cette foi n'est pas forte. Et qui devrait être le premier à garder la foi, si ce n'est pas que le prêtre ? Qui devrait nous  rassembler tous à l'église sinon pas sa parole et qui devrait répandre la joie de Jésus ? Qui est le premier qui devrait fournir le premier exemple de propreté spirituelle et corporelle, à moins que le prêtre ? Malheureusement, nous assistons dernièrement à une dégradation de la vocation sacerdotale dans le sens que beaucoup d'entre eux ont commencé à s’occuper plus d'affaires personnelles que de celles de l'église. Le résultat peut être vu à l'œil nu sans  déranger les autorités ; ils se promènent dans des voitures de luxe, ils se construisent des palais avec l'argent de la boîte de  pitié ou même ils commencent à faire de sales affaires.

En outre, nous constatons que depuis à un moment-là, beaucoup de  roumains ont commencé à prendre «le chemin de l'église" soi jeunes ou vieux. Des milliers et même des dizaines de milliers de personnes s’entassent et même se piétinement pour baiser ou embrasser les reliques de saints, pour participer à des processions religieuses qui ont lieu dans le cadre des événements organisés par le BOR et en particulier pour prendre un repas qui se composent de quelques rouleaux de chou farci (sarmale) ou un plat de fèves au lard à la saucisse offert par l'Église. Pourquoi ces gens deviennent soudainement religieux et surtout quelle est la cause de leur retour à Dieu, après que plus de 50 ans, à l'époque communiste, la religion a été piétinée par un certain nombre de dirigeants et en particulier par Ceausescu qui, comme une punition, il est mort le jour de Noël.

Il est connu que les Roumains sont un peuple religieux, mais ce qui se passe aujourd'hui surpasse ainsi dire «le normal». Le retour des gens vers les choses  saints sont dus à des lacunes et des misères qui font l'objet de la plupart des Roumains en raison de la politique de l'actuel gouvernement dirigé par Victor Ponta. Je pourrais même dire que c'est une impertinence de sa part parce qu’il a la gumption d'assister à ces réunions religieuses où tout le monde sait que les membres actuels ou des ancêtres de sa famille, ne sont pas et n'ont jamais été de l'orientation religieuse orthodoxe. Je suis convaincu que ce Juda s’est vendu pour 30 pièces d'argent seulement pour rester attaché du siège de Premier ministre de qui s’accroche désespérément et il fait tout pour rester comme un diable à la tête du gouvernement.

Et pour finir ce monologue sur les relations de l'Église avec la société roumaine je serais toujours souligné que l'Église, en particulier le prêtre devrait jouer un rôle majeur dans notre vie sans salir mêmes les idées tirées du rôle de l'Église dans la société. Malheureusement, nos préoccupations au sujet de la vie quotidienne et de notre existence sur cette planète, sont tremblées par tous les événements indésirables qui se produisent dans le cadre de notre place que nous occupons dans la société. Ce sont produits beaucoup de mal qui nous mènent parfois même notre vie en danger et pas seulement la nôtre mais, aussi à nos descendants.

Que devrions-nous faire pour nous-mêmes et pour les générations futures dans ces conditions ? C'est une question difficile que franchement, je ne peux pas répondre clairement et correctement, en particulier dans le contexte actuel.



Cine este enigmaticul Klaus Werner Johannis ? / Qui est l'énigmatique Klaus Werner Johannis ?

Versiunea română

Un nou lider a apărut în politica de vârf a României, respectiv domnul Klaus Werner Johannis, primarul actual al orașului Sibiu, propulsat de fostul președinte liberal Crin Antonescu după demisiile sale în lanț care au zguduit Partidul Național Liberal (PNL) și  au generat speculații la toate nivelele politice. Cine este acest personaj, care este istoria sa, cum și ce gândește el despre politica românească, de unde vine sprijinul său și cine s-ar afla în spatele lui, care este impactul pe care acest om l-ar putea avea asupra politicii dâmbovițene ?  sunt tot atâtea întrebări la care voi încerca să răspund în contextul actual, când cetățenii României sunt în cea mai mare parte dezinteresați sau neîncrezători de tot ceea ce se întâmplă azi pe scena politică românească.

Domnul Klaus Johannis s-a născut la 13 iunie 1959 în orașul Sibiu fiind de origine saxonă, un veritabil «Siebenbürger Sachse», ceea ce  în limba germană înseamnă «saxon din Transilvania». Părinții săi sunt Susanne și Gustav Heinz Johannis, amândoi sași transilvăneni de confesiune luterană care mai târziu au emigrat în 1992 ca pensionari din Sibiu în Germania, unde acum sunt stabiliți la Würzburg, în Bavaria. 

Educat în spiritul authentic german, tânarul Johannis s-a îndreptat spre o carieră de profesorat astfel că în anul 1983 a terminat studiile de fizică la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj. Primele începuturi ale carierei sale de professor titular s-au desfășurat mai întâi într-o serie de școli generale din Sibiu după care în 1989 a început să predea fizica la Colegiul Național «Samuel von Brukenthal» tot din Sibiu. În anul 1997 a devenit inspector școlar general adjunct, iar între 1999-2000 a fost numit inspector școlar general al județului Sibiu. Este căsătorit din 1989 cu Carmen Johannis, profesoară de limba engleză la Colegiul Național Gheorghe Lazăr din Sibiu.

Inceputurile carierei sale  politice s-au desfășurat după revoluția din 1989 astfel că în anul 2000 Forumul Democrat al Germanilor din România, din care face încă parte, l-a propus candidat la alegerile de primar al municipiului Sibiu. La 18 iunie 2000 a fost ales de sibieni, primar cu un procentaj de peste 70% din totalul sufragiilor exprimate, ca de altfel și în anii următori.  In calitate de primar al orașului Sibiu, domnul Johannis a impus o anumită conduită, de multe ori dură, în administrația municipală care s-a materializat în dezvoltarea orașului, inițiind în același timp numeroase contacte cu investitori străini și cu oficiile Uniunii Europene. In urma angajamentul său, Sibiul a fost numit Capitală Europeană a Culturii pentru anul 2007.

Cu toate rezultatele bune înregistrate de domnul Johannis în conducerea orașului său, la un moment dat s-a discutat mult asupra faptului că domnul Johannis ar fi foarte bogat și că averea lui ar fi făcut-o, nu conform declarației sale, respectiv de pe urma unor «meditații» pe care el și soția lui le-ar fi dat unor elevi în perioada când el era profesor de fizică iar soția lui profesoară de limba engleză, ci dintr-o serie de afaceri imobiliare care i-au adus sume importante în bugetul familiei, astfel că el are în prezent 6 case și terenuri intravilane :

http://zaraovidiu.blogspot.ca/2009/10/klaus-johannis-si-amintit-in-2007-ca.html

De altfel, domnul Kohannis niciodată nu a putut justifica efectiv explicațiile date asupra câștigurilor sale din meditații deoarece nu a putut să prezinte niciodată un act oficial, cum ar fi plata către Fisc a impozitului suplimentar rezultat din aceste câștiguri.

Separat de cele de mai sus, atât la Sibiu cât și la București se vorbește că domnul Klaus Iohannis, în calitatea de primar al Sibiului, a retrocedat integral clădiri în valoare de cca un miliard de lei. În aceste clădiri se află şcoli precum Liceul Pedagogic Sibiu, Colegiul Național Brukenthal (unde domnul Johannis a predat mulți ani ca profesor de fizică) și Liceul de Artă, costul fiecăreia dintre acestea ridicându-se la cca un milion de euro. Conform normelor în vigoare, aceste retrocedări s-ar fi putut face numai în baza unei hotărâri judecătoreşti şi cu acordul Consiliului local, astfel că, în acest context, jumătate din şcolile din Sibiu au fost restituite Bisericii Evenghelice din care face parte și domnul Johannis în  calitate de enoriaș religios afiliat.

In aceste condiții, Primăria Sibiului, plăteşte acum chirii de aproximativ 32.000 de lei reprezentanţilor bisericii Evanghelice și în același timp plăteşte cca 4.000 de euro către această biserică pentru ca Liceul de Artă să îşi poată desfăşura activitatea, fiind cea mai mare chirie plătită vreodată de o unitate de învăţâmânt.

După cum se știe, odată cu venirea comuniştilor la putere în România, aceste clădiri, aparţinând bisericii, au fost confiscate şi după revoluția din 1989, în condițiile actuale, foștii proprietari ar fi putut să obțină redobândirea lor în natură numai printr-o sentinţă judecătorească de succesiune, ceea ce practic nu s-a făcut.

Dar domnul Klaus Johannis nu s-a ocupat numai de retrocedări, ci și de alte activități care i-au adus venituri importante așa cum rezultă din articolul de mai jos :

http://www.ancheteonline.ro/2014/09/cum-s-a-imbogatit-familia-primarul-sibiului-klaus-iohannis-manual-de-fraudare-a-legii-fals-uz-de-fals-fals-intelectual-marturii-mincinoase/

Cu toate aceste probleme neclarificate a cărei realitate este încă de studiat, au făcut ca o parte din politicienii români aflați inițial în opoziție, respectiv membrii ai Partidului Național Liberal și mai târziu ai PSD, PC și UDMR, să îl propună, după căderea guvernului Boc din 13 octombrie 2009, pentru funcția de prim-ministru al României. Pe 7 decembrie 2009, după câștigarea alegerilor la președenția țării de către domnul Traian Băsescu, Klauss Johannis a declarat : «Parcursul meu de posibil premier s-a încheiat», acesta întorcându-se înapoi la primăria Sibiului.

Substratul acestei situațìi s-a datorat refuzului președintelui Băsescu de a-l numi premier deoarece acesta se temea de personalitatea sa, uneori mult exagerată de o serie de colaboratori ai domnului Johannis, precum și de realizările acestuia care, în calitate de viitor prim-minstru, s-ar fi opus sigur deciziilor domnului Băsescu. Ori domnul Băsescu, obișnuit fiind să lucreze cu fostul său colaborator și prieten Emil Boc care executa fără să crâcnească toate deciziile lui, nu putea concepe să aibe un prim-ministru care să se detașeze de regulile stabilite de el în politica românească, mai ales după experiența cu domnul Călin-Popescu Tăriceanu.

Ceea ce a urmat după acest episod, este cunoscută sub numele de așa zisa «lovitură de stat» catalogată de domnul Băsescu ca fiind dată de Uniunea Social Liberală (USL) împotriva guvernului Boc și respectiv suspendarea sa din funcția de președinte al României. Nu vreau să mai insist asupra acestui eveniment deoarece l-am detaliat în articolele mele precedente.

Venirea la putere a Uniunii Social Democrate a adus în politica românească un nou val de abuzuri, din care unele fără precedent, făcute cu bună știință de administrația guvernului Victor Ponta care a încercat și chiar în prezent încearcă să-și subordoneze toate instituțiile statului cu prioritate în domeniul justiției, al poliției și a seviciilor de informații interne și externe pe fundalul unei crize interne cauzată de relațiile de colaborare între președintele Băsescu și premierul Ponta și asta în paralel cu o politică de asuprire a populației înrobită de noi taxe și impozite.

Partidul Național Liberal, deși cooptat în această Uniune, în frunte cu liderul său Crin Antonescu, a contestat în repetate rânduri deciziile guvernului Ponta care, după ce și-a văzut sacii în căruță, a jucat la cacealma cu președintele PNL, domnul Antonescu. Exasperat de acțiunile pe față, mincinoase și murdare,  ale premierului Victor Ponta, domnul Antonescu, forțat fiind să-și dea demisia din postul de președinte al Senatului, a hotărât de comun acord cu ceilalți membrii al PNL să rupă alianța USL și implicit să treacă în opoziție.

Se punea problema ce va face PNL-ul în asemenea condiții, torpilat continuu de noua alinanță PSD-PC-UNPR sub sigla USD (Uniunea Social Democrată) care împreună cu acoliții lor din media (Antena 3 și România TV) au profitat de ocazia alegerilor europarlamentare pentru a creia un climat de destabilizare a intențiilor de vot ale românilor pentru PNL, fapt ce a dus la o diminuare semnificativă a votului populației pentru acest partid.

In aceste condiții, domnul Antonescu l-a convins pe Klaus Johannis să revină în PNL oferindu-i postul de prim-vicepreședinte al partidului cu promisiunea ca acesta să ocupe mai târziu postul de prim-ministru în situația în care domnul Antonescu ar fi câștigat alegerile prezidențiale.

Opțiunea domnului Antonescu pentru aducerea în partid a lui Klaus Johannis, pe lângă alte considerente de ordin strategic, s-a bazat și pe faptul că electoratul din Transilvania niciodată nu a votat în număr mare PNL-ul și, pentru a-l atrage, a preferat opțiunea Johannis care se bucura în teren de o anumită simpatie. Din nefericire, caracterul acestui om (Johannis) este impregnat de goana după bani și, în același timp, este avid de putere, situații care i-a deformat gândirea și comportamentul, pe care domnul Antonescu nu l-a sesizat la timpul respectiv și care a contribuit la ieșirea sa ulterioară din decor.  

Revenirea domnului Klaus Johannis în PNL într-un post de o asemenea anvergură a creiat un fel de cutremur în politica dâmbovițeană care și-a transmis unda de șoc asupra administrației Ponta și în același timp asupra celorlalte partide aflate în opoziție. Faptul că domnul Johannis ar  putea fi un contra-candidat al domnului Ponta la șefia guvernului, l-a făcut pe acesta să se cutremure deoarece el întotdeauna a visat să fie primul politician care să conducă în exclusivitate România sub bagheta creierii unui partid-stat de tip comunist dictatorial.

In contextul revenirii domnului Jahannis, liderul liberal Antonescu s-a gândit la faptul că PNL s-ar putea reabilita în fața electoratului prin atragerea unor partide de dreapta care împreună să formeze o adevarată opoziție față de partidul-stat în devenire, PSD. Astfel, a făcut apel la Partidul Democrat Liberal (PDL) care nu de mult s-a detașat de influiența nefastă a domnului Traian Băsescu ce vroia să-l detroneze pe președintele Vasile Blaga și, în același timp, s-o pună pe favorita sa doamna Elena Udrea în postul de lider al partidului. Răspunsul domnului Blaga nu a întârziat să apară cu opțiunea  favorabilă, mai ales în contextul în care partidul său a fost boicotat, pe de o parte, de domnul Traian Băsescu  iar, pe de altă parte, de români care nu au uitat perioada guvernării acestui partid sub bagheta lui Băsescu.

Referitor la comportamentul domnului Antonescu în contextul arătat, consider că acesta a avut proasta inspirație să anunțe înaintea alegerilor europarlamentare că dacă partidul său nu va obține cel puțin 20% din sufragiile de vot ale populației el va demisiona din postul de lider al PNL. Domnul Antonescu a fost și este un adevărat lider liberal cu o cultură politică deosebită și o vocație demnă de un conducător. In plus, vorbește foarte fluid și cursiv și mai ales știe să pună punctul pe i atunci când trebuie. Toate aceste calități se lovesc însă de faptul că el este o persoană pripită și uneori ia decizii personale, fără a se consulta cu apropiații lui. Este de asemenea foarte încrezător în eul său, fără a realiza că de multe ori această trasătură de caracter i-ar putea juca o festă și chiar ar distruge tot ceea ce a realizat în timp, cu multă muncă și migală. In aceste condiții și ca urmare a rezultatului prost obținut de patidul său la alegerile europerlamentare, domnul Antonescu a demisionat pentru a dovedi că el își ține cuvântul și în același timp i-a dat o palmă simbolică domnului Ponta care se agață tot timpul cu disperare de postul de prim ministru.

După demisia domnului Antonescu de la conducerea partidului, tot colectivul de conducere din Biroul Permanent și-a dat și el demisia în bloc, astfel că, până la alegerea unui nou lider de către Congresul extraordinar din luna iunie crt, s-a stabilit ca Biroul Permanent al partidului să-și continue activitatea având în frunte pe domnul Klaus Johannis care a revenit interimar la conducerea partidului.

Imediat după această rocadă, au început speculațiile la adresa domnului Klaus Johannis în legătură cu persoana sa și mai ales asupra faptului că el ar putea fi un potențial candidat la președenția țării, lucru pe care acesta nu l-a negat mai ales după vizita sa în Germania, punându-l astfel pe domnul Antonescu într-o situație jenantă deoarece el spera ca totuși să se țină seama de dorința lui de a deveni președintele României care, conform înțelegerilor anterioare, el l-ar fi numit pe domnul Johannis în funcția de prim ministru.

Intre timp, fostul președinte al PNL, domnul Călin-Popescu Tăriceanu, care juca pe față împotriva domnului Antonescu și care trecuse deja în barca PSD pentru postul de președinte al Senatului, a început să instige tabăra anti-Antonescu din interiorul partidului cu scopul vădit de a prelua el conducerea PNL și de a pune acest partid, din nou, la picioarele domnului Ponta pentru o eventuală candidatură a sa la președenția tării,  sprijinită de PSD. Nici media nu a stat pasivă la aceste manevre, generând tot felul de show-uri care mai de care mai controversate. Iată ce spunea comentatorul Radu Banciu de la televiziunea B1, pe care de altfel îl apreciz mult pentru cultura și verticalitatea sa, despre Klaus Johannis :

                                             

                                                  
Plecarea subită a domnului Johannis în Germania pe care el a justificat-o ca fiind o vizită particulară la părinții săi a avut loc exact în perioada în care conducerea PNL-ului își dăduse demisia în bloc împreună cu domnul Antonescu. Din speculațiile care s-au făcut asupra acestei deplasări a domnului Johannis în Germania a rezultat faptul că el ar fi avut acolo o serie de contacte cu oficialități germane din anturajul doamnei Angela Merkel care l-ar fi asigurat asupra sprijinului ce urma să-i fie dat în condițiile candidaturii sale la președenția României. Acest fapt vine să întărească schimbarea sa bruscă de a candida la președenție în condițiile în care inițial s-ar fi mulțumit numai cu postul de prim-ministru. Situația nou creiată a dat apă la moară unor liberali, de data asta din teritoriu, care au dezaprobat gestul domnului Johannis față de domnul Antonescu și care acum vor să facă un sondaj intern pentru o eventuală revenire a domnului Crin Antonescu la conducerea partidului.

După cum se știe, domnul Johannis este deosebit de apreciat în Germania pentru atașamentul său față de această țară, fapt pentru care i s-a atribuit și două decorații importante, respectiv Crucea federală de Merit a RFG în 2006 și Crucea de Ofițer al Ordinului de Merit al RFG în 2014, nu prea departe de data vizitei pe care a făcut-o în Germania cînd a avut contacte directe cu oficialități germane la nivel înalt. S-a speculat mult pe această temă și s-a ajuns să se afirme că domnul Johannis ar avea legături strânse cu organele de securitate ale Germaniei, respectiv că ar fi chiar ofițer acoperit german. Cum până în prezent nu au apărut și dovezi care să ateste această afirmație, rămâne ca organele abilitate să verifice veridicitatea acestei informații care, dacă s-ar adeveri, ar schimba radical pozitia domnului Johannis în legătură cu candidatura sa la președenția României.

O problemă care se pare că a fost tot timpul ocolită este aparteneța lui Klaus Johannis la statul german deoarece el are și cetățenie germană pe care a obținut-o în momentul în care părinții săi s-au stabilit definitiv în Germania. Ori în această situație, având dublă cetățenie (română și germană), conform Constituției României el nu ar fi putut să ocupe postul de prim-ministru pentru care a fost propus, fără a mai vorbi și de o eventuală candidatură la președinția țării care, în condițiile prevederilor constituționale, candidatura și eventual numirea în aceste posturi importante ar fi nule din oficiu. 

 Pe de altă parte, Germania și în special doamna Angela Merkel, care în tinerețea ei era pasionată după plaiurile și  litoralul românesc, are interese în România în legătură cu rezervele mari de aur, de gaze naturale și de alte minereuri importante pe care țara noastră le posedă în cantități insemnate și care ar putea fi exploatate pe baza unor tehnologii germane în defavoarea altor state ce acum se chinuiesc să obțină legitimitatea accesării la aceste rezerve.

În același timp, Germania are o datorie istorică față de România pentru o sumă de 19 miliarde de euro provenită din contractul de clearing încheiat la data de 23 martie 1939 prin care ţara noastră se obliga să livreze Berlinului diverse mărfuri. Contractul prevedea că Germania trebuia să plătească suma în mărci germane imperiale către BNR, care achita, la rândul ei sumele, în lei româneşti către exportatori. După război, Germania nu a mai respectat clauzele contractuale astfel că suma în cauză a rămas neplătită statului român. Deși în prezent, România ar fi renunțat la această sumă ca urmare a unor presiuni internaționale venite din partea Uniunii Europeene, totuși Germania este vulnerabilă în contextul în care s-ar pune din nou problema recuperării sumei în cauză, ceea ce ar determina crearea unui precedent prin care mai multe ţări ar putea cere Germaniei să-şi onoreze datoriile istorice.   

Ori în acest context, venirea domnului Johannis la conducerea României ar asigura Germania să-și pună amprenta pe o serie de hotărâri ce ar favoriza această țără să fie privilegiată în detrimentul altora. De aceea, membrii partidului liberal, care urmează tradițiile lăsate de fondatorul său Ion C Brătianu de acum 140 de ani, încep să se mobilizeze pentru revenirea domnului Crin Antonescu la conducerea partidului, conștienți de faptul că domnul Johannis care a aterizat în partid fără să fi avut un aport direct la dezvoltarea și propășirea PNL, a schimbat imediat placa cu domnul Antonescu după ce s-a văzut numit în funcția de președinte al partidului și după ce a avut contacte cu diverși oficiali din Germania.

Schimbarea poziției domnului Johannis față de domnul Antonescu ca urmare a încurajerilor venite din  Germania cât și datorită unor sondaje de opinie efectuate în interiorul PNL-ului care îl dădeau câștigător pe acesta, l-au încurajat pe domnul Johannis să candideze și să se înscrie  în cursa pentru președenția României. Pe de altă parte, am convingerea că, în interiorul  PNL-ului, s-a creiat un fel complot împotriva domnului Antonescu deoarece, în momentul votului pentru desemnarea candidatului la președenția României, au lipsit în mod deliberat 50 de membrii din comisia respectivă ceea ce a dat peste cap rezultatatul preconizat și astfel votul s-a întors împotriva domnului Antonescu, în timp ce domnul Johannis a ieșit învingător.

Iată ce declara Klaus Johannis la  emisiunea «Sub semnul întrebării» animată de Robert Turcescu de la televiziunea B1 în data de 7 mai 2014, înainte ca acesta să-l trădeze pe Crin Antonescu :

Pe de altă parte, domnul Johannis nu a dat un răspuns clar și precis când ziaristul  Doru Braia l-a întrebat ce părere are despre monarhie, dacă ar fi de acord cu revenirea acesteia (monarhia) în România și dacă ar opta pentru un referendum asupra acestei forme de guvernământ. La această întrebare el a fost încurcat, chiar şovăielnic  și, ca de obiecei, când este surprins cu întrebări la care nu s-a pregătit sau au fost puse într-un context neagreat de acesta, răspunsul lui a fost cu o identificabilă tendinţă spre NU.

Contracandidatul său, Victor Ponta, a prins din zbor declarația lui Johannis şi a anunţat că este dispus, dacă va câştiga președenția, să iniţieze clarificarea printr-un referendum a statutului României aflată acum în stare de nelegitimitate ca urmare a loviturii de stat din 1989 și a hotărârilor ulterioare luate trunchiat de către noua clasă politică.

Declarația lui Ponta are la bază sfaturile apropiaților săi și realitatea actuală din România prin care revenirea la monarhie nu ar mai fi posibilă deoarece românii nu mai au elemente de încredere în ea, pe de o parte, iar pe de altă parte, regele Mihai I este foarte bătrân și eventualul său deces ar aduce ca succesoare pe fiica acestuia, principesa Margareta,  care nu este agreeată aproape de nimeni deoarece, pe lângă faptul că nu vorbește bine românește, nu are stofă de suverană și nici capacitate intelectuală de a conduce într-o țară ca România, ea fiind mai mult interesată de balurile și recepțiile de la curtea regală.

Domnul Johannis mai are un handicap în legătură cu biserica și credința românilor care sunt în proporție de 90% ortodocși față de confesiunea  luterană a acestuia. Deși el încearcă să justifice faptul că România este o țară laică, în realitate lucrurile nu se petrec chiar așa. Românii sunt foarte atașați religiei ortodoxe și un vot dat unui candidat care nu este de aceeași confesiune cu ei nu este de conceput mai ales în mintea unui electorat provenit din mediu sătesc unde biserica este o instituție recunoscută și aprobată 100% de cetățenii comunității respective.

                                                       

De aceea, Victor Ponta a mizat și a făcut atâta parada în jurul acestei chestiuni deși, dacă am analiza faptele reale și el, la rândul lui, este evreu prin naștere (după mamă), deși pozează în ortodox. Pentru a câștiga bunăvoința Patriarhului Daniel, Victor Ponta i-a făcut cadou acestuia suma de 25 milioane de euro chipurile pentru terminarea construcției Catedralei Neamului, în schimbul căreia biserica sigur va putea să influiențeze electoratul și să pună umărul pentru venirea la putere a lui Ponta. 

Singurul om care ar putea să înfrângă toate aceste mentalități și să ajungă președintele României este domnul Crin Antonescu care n-are nicio tinichera atârnată la activitatea sa în raport cu ceilalți care toți au câte ceva ascuns în viața lor care nu-i fac compatibili cu funcția de președinte al României   Ca atare, consider că numai domnul Crin Antonescu este cel mai bun candidat față de domnul Victor Ponta care a dovedit că este mincinos, manipulator, incompetent, infatuat și, după cum bine l-a caracterizat scriitorul Andrei Pleșu, este «un mistreţ lăsat liber într-o grădină de zarzavat».

 Pe de altă parte, faptul că domnul Victor Ponta nu și-a clarificat încă situația ce o are în fața justiției referitoare la acuzațiile ce i se aduc în legătură cu crimele produse față de tatăl său și față de procurorul Cristian Panait (a se citi articolul : Un fost clochard cu multiple afaceri penale...), acuzații despre care a vorbit până și președintele României, domnul Traian Băsescu și despre care niciodată premierul nu a dat nici cea mai mică explicație, în situația că românii l-ar alege totuși președinte al țării, pe lângă faptul că acest lucru ar descalifica total România față de întreaga comunitatea internațională, ar constitui și un precedent foarte periculos care ar periclita însăși noțiunea de democrație.

Care va fi în final soarta domnului Klaus Johannis în viitorul apropiat ? Nu rămâne decât să așteptăm, deoarece necunoscute și încurcate sunt căile Domnului.

Notă adițională

După cum este cunoscut, domnul Klaus Johannis a câștigat alegerile prezidențiale datorită, pe de o parte, acțiunilor mizerabile făcute de Victor Ponta împotriva românilor din diaspora, iar pe de altă parte, a implicării românilor din diaspora cât și din țară care au votat masiv impotriva lui Victor Ponta.

Victoria domnului Johannis nu se datorează deci personalității sale sau a unor dovezi de inteligență personală. El a beneficiat de o conjunctură favorabilă lui ceea ce i-a creat un atuu asupra candidatului său, Victor Ponta.

Dacă ar trebui să facem o analiză mai analitică asupra persoanei sale, având în vedere aspectele prezentate în acest articol, domnul Johannis nu ar fi câștigat alegerile prin propriile sale forțe datorită marilor lacune pe care le are în ce privește comportamentul său în spațiul public unde nu este capabil să se exprime dacă nu are în față o foaie de hârtie sau un promter. In plus, nu are idei proprii novatoare care să adune oamenii în jurul lui, fapt pentru care, în timp, va claca iar oamenii nu îl vor mai susține și asta datorită gafelor repetate pe care le-a făcut de când a ajuns președinte, fără a mai vorbi de ultimele descoperiri legate de activitățile sale din perioada când funcționa ca profesor de fizică, perioadă în care s-a ocupat cu trafic de copii iar mai tărziu, când a devenit primar al orașului Sibiu, printr-o serie de aranjamente cu caracter penal, a reușit să achiziționeze șase case de pe urma cărora a obținut venituri importante, fără să le declare la fisc.

Version française

Un nouveau leader a émergé dans la haute politique de la Roumanie, respectif M. Klaus Werner Johannis,  le maire actuel de Sibiu, qui a été propulsé au sommet par l’ancien président libéral Crin Antonescu après ses démissions en chaîne qui ont secoué le Parti national libéral (PNL) et qui a généré des spéculations à tous les niveaux politiques. Qui est ce personnage, quel est son histoire, comment et ce qu'il pense de la politique roumaine, d'où vient son soutien et qui est derrière lui, quel est l’impact que cet homme pourrait avoir sur la politique nationale ? ; sont toutes des questions que je vais essayer de répondre dans le contexte actuel, quand les citoyens roumains sont pour la plupart désintéressés ou méfiants de tout ce qui se passe sur la scène politique roumaine.

M. Klaus Johannis est né le 13 Juin 1959 à Sibiu étant Saxon d'origine, un véritable «Siebenbürger Sachse», qui en allemand signifie Saxon de Transylvanie. Ses parents sont Susanne et Gustav Heinz Johannis, tous les deux Saxons à la fois de confessionnelle luthérienne qui, plus tard ont émigré en 1992 de Sibiu en Allemagne et qui sont maintenant établis à Würzburg en Bavière. Éduqué dans l’esprit authentique allemande, le jeune Johannis s’est dirigé vers une carrière d’enseignant de sorte que, en 1983, il a fini ses études de physique avec succès à l'Université Babes-Bolyai de Cluj qui plus tard lui a décerné le titre de «sénateur d’honneur». Le début de sa carrière en tant que titulaire professeur de physique a eu lieu dans d'une série d'écoles à Sibiu après qui, en 1989, il a commencé à enseigner la physique au National Collège «Samuel Von Brukenthal» de Sibiu. En 1997, il devient inspecteur général adjoint et entre 1999-2000, il a été nommé inspecteur général de Sibiu. Il est marié en 1989 avec Carmen Johannis,  professeur de langue anglaise au National Collège «Gheorghe Lazar» à Sibiu.

Les débuts de sa carrière politique ont eu lieu après la révolution de 1989 ainsi qu'en 2000, le Forum démocratique des Allemands de Roumanie, dont il encore fait partie, l’a proposé comme candidat aux élections de la Mairie de Sibiu. Le 18 Juin 2000, il a été choisi par citoyens de Sibiu, maire avec un pourcentage de 70% de la distribution des suffrages totale. En 2004, il a été réélu maire avec 88,7% des voix aux élections locales et en 2008 a été réélu de nouveaux en tant que maire, comprenant 83,2% des options. En tant que maire de Sibiu, M. Johannis a imposé un certain comportement, souvent rude, dans l’administration municipale qui s'est matérialisé dans un développement spectaculaire de la ville, en lançant en même temps de nombreux contacts avec des investisseurs étrangers et les offices de l'UE. Conformément à son engagement, la ville de Sibiu a été nommée Capitale Européenne de la Culture pour 2007.

Malgré les bons résultats obtenus par M. Johannis à la direction de sa ville, à un moment donné on s’est parlé qu'il serait très riche et que sa fortune aurait été réalisée, selon ses déclarations, suite aux méditations sur lequel lui et sa femme ont donné aux étudiants pendant quand il était professeur de physique et sa femme professeur d'anglais. En dehors de cela, M. Johannis aurait fait des affaires immobilières qui lui ont apporté de l’importante somme d’argent  au budget de sa famille afin qu'il ait maintenant six maisons et des terrains interurbains :

http://translate.google.com/translate?hl=fr&sl=ro&u=http://sibiu.justitiarul.ro/iohannis-a-facut-avere-la-sibiu-cu-tactica-germana/&prev=/search%3Fq%3DIohannis%2Ba%2Bf%25C4%2583cut%2Bavere%2Bla%2BSibiu%2Bcu%2Btactic%25C4%2583%2Bgerman%25C4%2583!%26hl%3Dfr%26biw%3D1331%26bih%3D704

En dehors de ce qui précède, tant à Sibiu qu’à Bucarest on parle que M. Klaus Johannis, le maire de Sibiu, a entièrement rétrocédé des bâtiments d'une valeur d’un milliard de lei restitué. Ces bâtiments sont des écoles telles que le Lycée pédagogique, le Collège Brukenthal (où M. Johannis a enseigné pendant de nombreuses années en tant que professeur de physique) et de l'École d'Art, le coût de chacun d'eux est estimé à un montant de près d'un million d'euros. Selon les règles actuelles, une telle restitution serait faite que sur la base d'un jugement et avec le consentement du Conseil local, de sorte que dans ce contexte, la moitié des écoles de Sibiu ont été retournés à l'Église évangélique dont M. Johannis fait partie  comme une personne religieusement affiliée.

Dans ces circonstances, la Ville de Sibiu paie maintenant des loyers d'environ 32000 de lei aux représentants de l'Église évangélique et dans le même temps, environ 4.000 euros versés à l'église pour l'École des Arts pour que celle-ci puisse fonctionner, en étant le loyer le plus élevé jamais payé pour une unité d'enseignement.

Comme on le sait, quand les communistes sont arrivés au pouvoir en Roumanie, ces bâtiments, appartenant à l'église, ont été confisqués et après la révolution de 1989,  les anciens propriétaires pourraient obtenir les reprendre en nature seulement par décision d'un tribunal, ce qui ne s’est pas fait.

  Les résultats obtenus par M. Johannis dans l’administration de sa ville ont fait qu’une partie des politiciens roumains qui se trouvaient dans l'opposition, respectivement les membres du Parti national libéral et plus tard le PSD, PC et l'UDMR ont proposé, après la chute du gouvernement Boc le 13 Octobre 2009, sa nominalisation pour le poste de premier ministre de la Roumanie. Le 7 Décembre 2009, après avoir remporté les élections à la présidence du pays par Traian Băsescu, Klaus Johannis a dit: "Mon chemin de possible premier ministre a pris fin,» ainsi qu’après il est revenu à l’Hôtel de Ville de Sibiu.

Le substrat de cette situation est due au refus du président Basescu de le nommer comme premier ministre parce qu'il craignait de sa personnalité et de ses réalisations qui, en qualité de future Premier ministre, il serait plutôt opposé aux décisions de Basescu. Or Basescu, étant habitué à travailler avec son ancien collaborateur et ami Emil Boc qui exécutait ses décisions, sans rien dire, il ne pouvait concevoir d'avoir un Premier ministre qui pourra rompre ses règles établis dans la politique roumaine, surtout après l'expérience avec Calin-Popescu Tariceanu.

Ce qui a suivi après cet épisode est connu comme le soi-disant «le coup d'État» catalogué par Basescu comme étant déclenché par l'Union sociale-démocrate (USL) contre le gouvernement Boc et respectivement sa suspension en tant que président de la Roumanie. Je ne vais pas insister sur cet événement parce que je l'ai expliqué dans mes précédents articles.

L’arrivée au pouvoir de l'Union social-démocrate  a apporté une nouvelle vague d’abus dans la politique roumaine, dont certains sans précédent, faites par l’administration du gouvernement Victor Ponta qui a essayé et même maintenant il essaie de subordonner toutes les institutions de l'État principalement la justice, la police et les services des informations internes et externes sur le fond d'une crise interne causée par la collaboration entre le président Basescu et le Premier ministre Ponta en parallèle avec une politique d'oppression de la population par l’introduction de nouveaux taxes et impôts.

Le Parti national libéral coopté dans cette Union, dirigée par son chef Crin Antonescu a  contesté à plusieurs reprises les décisions du gouvernement Ponta qui, après avoir vu ses sacs dans son chariot, a  trompé le président du PNL, M. Antonescu. Exaspéré par les actions faux et sale du Premier ministre Victor Ponta, M. Antonescu, étant forcé de démissionner de son poste de président du Sénat, a décidé avec l'accord des autres membres du Parti libéral à briser l'alliance USL et passer ainsi dans l'opposition.

On posait la question que va faire le PNL dans de telles circonstances, constamment torpillé par la nouvelle alliance PSD-PC-UNPR sous la bannière de USD (l’Union social-démocrate), qui, avec leurs amis de  médias (la télévision Antena 3 et Roumanie TV) ont profité des élections euro-parlementaires pour créer un climat de déstabilisation à l’intention des Roumains pour le vote de PNL, qui a conduit à une réduction importante des votes de la population pour ce parti.

Dans ces circonstances, M. Antonescu a convaincu Klaus Johannis de revenir en PNL en lui donner le poste de premier vice-président du parti avec la promesse qu'il va être nommé premier ministre plus tard quand M. Antonescu aurait gagné les élections présidentielles.


L’option de M. Antonescu pour amener dans le parti Klaus Johannis, parmi d’autres considérations stratégiques, a été basée sur le fait que les électeurs de Transylvanie n’ont jamais voté en grand nombre PNL et, pour l’attirer, il a préféré Johannis qui  bénéficiait  d'une certaine sympathie. Malheureusement, le caractère de cet homme (Johannis) est imprégné et avide de pouvoir qui lui a déformé sa pensée et son comportement, dont M. Antonescu n’a  pas remarqué à l'époque ce qui a contribué à sa sortie ultérieure du décor.   Le retour de Klaus Johannis en PNL dans un poste de telle ampleur a créé une sorte de tremblement de terre dans la politique roumaine qui a envoyé ses ondes de choc sur l'administration Ponta tandis que sur les autres partis de l'opposition. Le fait que M. Johannis pourrait être un candidat redoutable contre M. Ponta à la tête du gouvernement, le faisait frémir parce qu’il a toujours rêvé d'être le premier homme politique à conduire exclusivement la Roumanie sous le pouvoir d'un  parti-État de type  communiste dictatorial.

Dans le contexte du retour de monsieur Johannis, le leader libéral Antonescu a pensé que le PNL pourrait se réhabiliter devant son électorat en attirant un certain nombre de partis de droite pour former une puissante opposition réelle dans sa lutte contre le PSD. Ainsi, M. Antonescu a fait appel au Parti démocrate libéral  (PDL) qui pas depuis longtemps s’est détaché de l'influence néfaste de Traian Băsescu qui voulait renverser M. Vasile Blaga et en même temps de mettre sa favorite Mme Elena Udrea comme  chef de file du parti. La réponse de M. Blaga a été favorable, d'autant plus que, d’une parte, son parti a été boycotté par Traian Basescu et de l'autre côté, par les roumains qui n'ont pas oublié la période de temps quand ce parti était dirigé directement par Traian Băsescu.

En ce qui concerne l’activité de M. Antonescu dans ce contexte-là, je considère que celui-ci a eu une mauvaise inspiration  d'annoncer, avant les élections européennes, que, si son parti obtiendra moins de 20% des votes de la population, il va démissionner de son poste de chef du Parti libéral. M. Antonescu a été et il est un leader véritable avec une culture politique libérale et une vocation particulière digne d'un dirigeant. En outre, toujours son discours est fluide, couramment parlant et surtout il sait comment mettre le point sur i en cas de besoin. Malheureusement, toutes ces qualités sont touchées par le fait, qu'il est hâtif et parfois il prend des décisions personnelles, sans consulter ses proches. Il est également très confiant dans son ego, sans se rendre compte que, souvent, ce trait pourrait lui jouer un fiasco et même détruire tout ce qu’il a fait dans le temps, avec beaucoup de travail et soigneusement.

Dans ces circonstances et parce que le résultat obtenu aux élections, par son parti, a été mauvais, M. Antonescu a tenu sa parole en démissionnant et en même temps il a donné une gifle symbolique à M. Ponta qui s'accrochent désespérément au poste de Premier ministre.

Après sa démission de M. Antonescu de la direction du parti, la direction collective du Bureau Permanent  a donné, elle aussi, sa démission en bloc, jusqu'à ce qu'un nouveau chef de file aille être nommé par le congrès extraordinaire en juin et dans ce sens-là le Bureau Permanent a décidé qu’il va continuer à travailler avec Klaus Johannis comme dirigeant pendant l'intervalle de temps jusqu’au congrès du parti.

Immédiatement après ce roque, on a commencé les spéculations sur Klaus Johannis en ce qui concerne sa personne et surtout pour le fait qu'il pourrait être un candidat potentiel à la présidence du pays, ce qu’il n'a pas nié surtout après sa visite en Allemagne, mettant ainsi Antonescu dans une situation embarrassante car il espérait encore de se tenir compte de son désir de devenir président de la Roumanie et qui, comme convenu précédemment, il suivra à nommer ultérieurement M. Johannis comme premier ministre.

Pendant ce temps-là, l'ancien président du Parti libéral, M. Calin-Popescu Tariceanu qui joue contre M. Antonescu et qui a passé dans le bateau de PSD pour le poste du  président du Sénat, a commencé à fomenter le camp anti-Antonescu au sein du parti avec le but évident de prendre la direction du Parti libéral, de l'emmener et de le mettre aux pieds de M. Ponta pour une éventuelle de sa candidature à la présidence du pays, soutenu par le PSD. Ni médias n’est pas resté passive a ces manœuvres, générant toutes sortes de spectacles, plus ou moins controversées.

Le départ précipité de M. Johannis en Allemagne, qu’il a justifié comme une visite privée à ses parents, a eu lieu exactement pendant le temps quand la direction de PNL a donné leur démission en bloc avec Antonescu. De spéculations qui ont été faites sur le déplacement de M.  Johannis en Allemagne a révélé le fait, qu'il a eu un certain nombre de contacts avec les autorités allemandes de l'entourage d'Angela Merkel qui l’aurait surement assuré sur son soutien qui devait être donné en termes de sa candidature à la présidence de la Roumanie. Cela vient à renforcer son changement soudain de se présenter comme candidat à la présidence du pays en vertu du fait qu’il était avant satisfait, avec le poste de Premier ministre. La nouvelle situation a donné de l'eau au moulin à des certains libéraux qu'ils ont désapprouvé le geste de M. Johannis contre M. Antonescu et, maintenant ils veulent faire une enquête interne pour un possible retour de M. Antonescu dans le parti.

Comme vous le savez, M. Johannis est particulièrement apprécié en Allemagne pour son engagement envers ce pays, pour lequel il a reçu deux médailles importantes, respectif la Croix fédérale du Mérite de la République fédérale d'Allemagne en 2006 et la Croix d'Officier de l'Ordre du Mérite RFG en 2014, pas loin de la visite qu'il a fait en Allemagne quand il a eu un contact direct avec les responsables allemands de haut niveau. On a été spéculé beaucoup à ce sujet et on a parlé que M. Johannis a des liens étroits avec les organes de sécurité de l'Allemagne et, même qu'il serait agent allemand d'infiltration. Dans quelle mesure cette affirmation est vraie, il ne reste que les organes chargés de vérifier l'authenticité de cette information doit agir et si elle est vraie, alors cette chose va changer radicalement la situation de M. Johannis sur sa candidature à la présidence de la Roumanie.

D'autre part, l'Allemagne et en particulier Mme Angela Merkel, qui dans sa jeunesse était passionnée par les paysages et le littoral roumain, a des intérêts en Roumanie dans le cadre de grandes réserves d'or, de gaz naturel et d'autres minéraux importants que notre pays a des quantités importantes qui pourraient être exploitées sur une technologie allemande au détriment à des autres pays qui luttent maintenant pour obtenir l'accès à ces réserves. D'autre part, l'Allemagne a une dette historique en Roumanie pour un montant de 19 milliards d'euros sortant d'un contrat de clearing conclu le 23 mars 1939 par lequel notre pays a été obligé de livrer divers produits à Berlin. Le contrat stipulait que l'Allemagne devait payer le montant en marques impériales allemandes vers la Banque Nationale Roumaine qui à son tour elle devait les pays aux exportateurs en lei roumains. Même si en fait, la Roumanie aurait renoncé à ce montant à la suite de la pression internationale de la parte de l'Union européenne, l'Allemand est toujours vulnérable dans le contexte qui mettrait de nouveau en question la récupération de ce montant, ce qui créerait un précédent que plusieurs pays peuvent exiger à l'Allemagne d’honorer leurs dettes historiques.

Or dans ce contexte-là, l’arrivée de M. Johannis à la tête du pays va assurer l’Allemagne de mettre sa note sur un certain nombre de décisions qui vont encourager ce pays à être privilégié par rapport aux autres. Par conséquent, les membres du Parti libéral, qui suit les traditions laissées par son fondateur Ion C Bratianu il y a 140 ans, commencent à se mobiliser pour le retour de M. Antonescu à la direction du parti, étant conscients du fait que M. Johannis a débarqué dans le parti sans avoir aucune contribution directe au développement et à l'avancement de la PNL et qui a immédiatement changé son option initiale pour devenir président du parti et de la Roumanie.

Le changement de la position de M. Johannis  par rapport à M. Antonescu à la suite de l’encouragement venant d'Allemagne ainsi qu’à cause des enquêtes menées à l’intérieur de PNL qui le donnait comme gagnant, on a encouragé M. Johannis à trahir M. Antonescu et à ce moment-là il s’est inscrit comme candidat à la présidence de la Roumanie. D'autre part, je crois que dans PNL également s’est crée un complot contre M. Antonescu parce que le vote a été influencé par la manque de 50 membres du comité qui ne sont pas présentés au vote ce qui a renversé tout et donc a retourné le  vote contre M. Antonescu, tandis que M. Johannis est sorti vainqueur.

Voilà ce que disait Klaus Johannis à l'émission «Sous le signe de l'interrogation» animée par Robert Turcescu de la télévision B1, le 7 mai 2014, avant que celui-ci ait trahi Crin Antonescu :

                                                                            


D'autre part, M. Johannis n’a pas donné une réponse claire et précise quand le  journaliste Doru Braia lui a demandé quel est son avis sur la monarchie, s’il aura accepté le retour de la monarchie en Roumanie, s’il aura opté pour un référendum sur cette forme de pouvoir. À cette question, il a été évasive, hésitant même et, comme d’habitude, quand il est surpris avec des questions qui ne sont pas préparées d’avance ou ont été posées dans un contexte non pris en charge par lui, sa réponse a eu une tendance identifiable vers le NON.

Son adversaire, Victor Ponta, a pris en vol la déclaration de Johannis et a annoncé qu'il est prêt, s'il gagne la présidence, pour initier un référendum pour clarifier le statut de la Roumanie qui est maintenant dans un état d'illégitimité à la suite de la révolution de 1989 et à la suite des résolutions tronquées prisent par la nouvelle classe politique.

La déclaration du mythomane Ponta est basée sur les conseils de ses proches et de la réalité actuelle d'un retour à la monarchie en Roumanie qui ne serait pas possible parce que les Roumains n'ont plus confiance en ses éléments, d'une part et d'autre part, le roi Michel I est très vieux et, sa mort éventuelle entraînerait comme successeur sa fille, la princesse Margaret, qui n'est pas agréé par tout le monde parce qu’elle ne parle pas bien le roumain, elle n’a pas une étoffe de souveraine et ni la capacité intellectuelle à gouverner dans un pays comme la Roumanie, étant plus intéressée par les bals et les réceptions de la cour royale

En tenant compte des données présentées dans cet article, dans le contexte actuel, les chances de M. Klaus Johannis d'être élu comme président roumain sont minimales sans les électeurs appartenant à M. Crin Antonescu qui, comme vous pouvez le voir sur l'Internet, dans les journaux et à la télévision, ce grand nombre d’électeurs peuvent faire la différence dont les politiciens ont besoin de leur lice pour conquérir la fonction suprême.

 Or, M. Johannis qui a fait de la politique seulement au niveau de ville avec une longueur presque inexistante dans la politique nationale, il n'y a pas le moyen de percer le mur de PSD ainsi que les autres partis qui ne voient pas en M. Johannis un catalyseur et rassembleur en mesure d'apporter toutes les forces politiques autour de lui et la nation tout entière.

M. Johannis a un handicap dans le cadre de l'église et de la foi des Roumains qui sont orthodoxes à 90% face de la confession luthérienne de celui-ci. Bien qu'il tente de justifier que la Roumanie est un pays laïc, en réalité les choses ne se produisent pas comme ça. Les Roumains sont très attachés à leur religion orthodoxe et un  vote accordé pour un candidat qui n'est pas de la même religion avec eux n'est pas conçu à être approuvé surtout venant de l'esprit d’un électorat situé à la campagne où l'église est une institution reconnue et approuvée 100% des citoyens de cette communauté.

                                                    

Par conséquent, Victor Ponta a misé et a fait que la parade autour de cette question et si nous analysons les faits réelles, lui aussi est à son tour un Juif de naissance (maternelle). Pour gagner la bonne volonté du patriarche Daniel, Victor Ponta lui a donné un montant de 25 millions d'euros pour achever la construction de la Cathédrale de la Nation et en échange l’Église va pouvoir influencer les électeurs et de mettre son épaule à l'arrivée au pouvoir de Ponta.

Le seul homme qui pourrait permettre de surmonter ces attitudes et d’arriver sans problème le président de la Roumanie est M. Crin Antonescu qui n'a pas l’étain suspendu à son activité par rapport aux autres qui ont tous quelque chose à cacher dans leur vie et à cause de cela ils ne sont pas compatibles avec le poste de président de la Roumanie en tant que tel, je crois que seul M. Antonescu est le meilleur candidat en comparaison avec M. Victor Ponta qui s'est avéré être menteur, manipulateur, incompétent, guilleret et comme bien l’a caractérisé l'écrivain Andrei Plesu est «un sanglier laissé libre dans un jardin potagère».


D'autre part, le fait que M. Victor Ponta n'a pas encore clarifié sa situation devant la justice sur les accusations portées contre lui dans le cadre des crimes perpétrés contre son père et au procureur Cristian Panait, accusations sur lesquelles, a pris la parole même le président Traian Basescu et, sur lesquelles le Premier ministre n'a jamais donné la moindre explication, dans la situation lorsque les Roumains vont le choisir président du pays, outre le fait que cela va disqualifier totalement la Roumanie devant l'ensemble de la communauté internationale, ce chose-là constituerait un dangereux sans précédent qui mettrait en péril la notion même de démocratie.

Quel sera le sort de M. Klaus Johannis dans un proche avenir ? Nous allons seulement à attendre parce que, inconnus et déroutants sont les voies du Seigneur.