Versiunea română
România ține în
brațe o bombă cu ceas : Ținutul Secuiesc. La fabricarea ei a lucrat din
răsputeri, în ultimii 25 de ani, Uniunea Democrată Maghiară din România (UDMR)
și alte formațiuni iredentiste beneficiind de sprijinul tacit și de neînțeles
al întregii clase politice românești de după revoluția din 1989. In cele trei
județe care formează așa zisul «Ținut Secuiesc» respectiv Harghita, Covasna și
Mureș, situația românilor este dramatică și, nici măcar acum, în cel de-al
doisprezecelea ceas, politicienii nu dau vreun semn că le-ar păsa, fiind mult
prea ocupați cu împărțirea și păstrarea puterii.
Am ales această
temă, deoarece nu de mult UDMR-ul a introdus, spre discutare și respectiv
aprobare în Parlamentul României, Proiectul de autonomie a Ținutului Secuiesc
care este cel mai șovin, mai iredentist și mai antidemicratic proiect elaborat
vreodată de această Uniune antinațională care urmărește dezmembrarea statului
român și trecerea acestui teritoriu în componeneța statului maghiar Ungaria.
Pentru a înțelege
mai bine acest conflict care datează de secole și care acum a căpătat o valență
nouă în condițiile apariției unei mișcări antistatale promovată de Ungaria și
susținută de UDMR precum și de alte formațiuni care sprijină șovinismul și
iredentismul maghiar, voi încerca să prezint istoria acestui teritoriu, mizele
sale politice și consecințele care pot să apară în urma unei eventuale aprobări
a proiectului respectiv privind integritatea teritoriului românesc și a situațìei
românilor care locuiesc și muncesc în acest ținut. Iată în câteva clișee, o
parte din revendicările maghiarilor din Transilvania asupra acestor cerințe :
Așa zisul «Ținut
Secuiesc» este așezat în partea sud-estică a Transilvaniei, locuită în
majoritate de secui (subgrup etnic maghiar cu o conștiință istorică aparte, cu
specificități etnografice, respectiv de dialect) și, care cuprinde teritoriile
fostelor scaune secuiești. Respectivele teritorii se găsesc actualmente incluse
administrativ în județele Alba, Bacău, Cluj, Covasna, Harghita și Mureș.
Colocvial, sub denumirea de «Ținutul Secuiesc» se înțelege numai teritoriul
format din județele Covasna, Harghita și Mureș.
Din punct de vedere istoric, respectiv la mijlocul secolului I după
Hristos și la începutul secolului al II-lea, pe teritoriul actual al
Transilvaniei s-a aflat centrul politic al regatului Daciei care în perioada
respectivă constituia un puternic stat de sine stătător cu o populație dezvoltată
mai ales în timpul domniei împăratului Decebal, pe numele său adevărat Diurpaneus.
Prezența culturii dacice în sud-estul Transilvaniei este marcată prin
descoperiri emblematice cum ar fi tezaurul de la Sâncrăieni (județul Harghita)
sau cetățile dacice de la Covasna (Cetatea Zânelor) sau Jigodin (județul
Harghita).
Regatul dac
condus de împăratul Decebal a fost cucerit, după două războaie, în anul 106
după Hristos de Imperiul Roman sub conducerea împăratului Traian, pe numele său
adevărat Marcus Ulpius Nerva Traianus, care a început organizarea noii
provincii romane Dacia. Sud-estul Transilvaniei a fost inclus în provinciile
Dacia Porolissensis, Dacia Apulensis și Moesia și apoi fortificat cu numeroase
castre cum ar fi cele de la Inlăceni (Praetoria Augusta) și Sânpaul (jud.
Harghita), Brețcu (Angustia) și Olteni (jud. Covasna) sau Brâncovenești și
Călugăreni (jud. Mureș).
Începand cu anul 234,
o serie de evenimente slăbesc puterea Romei. Legiunile din Pannonia își
proclamă propriul împărat, astfel că din anul 236 Maximinus Thrax (primul
Imparat Roman de origine barbară) se află în războaie continue cu Dacii Liberi
și Sarmații. Între anii 238 - 251 Goții
și Carpii întreprind o campanie de raiduri devastatoare asupra provinciilor
romane Dacia și Moesia, asediind orașele situate adânc în Balcani și
destabilizând Imperiul Roman.
După căderea
Imperiului Roman, populația dacă supraviețuiește pe teritoriile înfloritoare
din timpul administrației romane iar prezența lor este atestă de diverse
documente care confirmă continuitate acestui popor pe teritoriul fostei provincii
romane, Dacia.
Pe teritoriul actual
al României, pătrunderea hunilor în secolul IV e.n, a avut loc în condițiile
slăbirii Imperiului roman
de răsărit în urma deselor incursiuni de jaf și
distrugere efectuate de către acestia. Hunii au fost strămoșii actualilor
maghiari ce constituiau la aceea epocă un trib nomad barbar organizat în hoarde
conduse de regele Attila supranumit în unele texte bisericești «Biciul lui
Dumnezeu» pentru cruzimea și sălbăticia acțiunilor sale. Hunii care
și-au păstrat tot timpul viața
nomadă nu s-au așezat niciodată și nicăieri în timp durabil pe teritoriul
Daciei, lăsând numai urme
sporadice în N-E Moldovei, în
Câmpia Dunării și în Câmpia Tisei. Regiunea Transilvaniei o dominau mai alea
prin intermediul aliaților lor germanici, ostrogoții si gepizii care erau mai
organizați și mult mai puțin sălbateci decât ei.
Triburile maghiare
ale hunilor au intrat în Bazinul Panonic, aflat la vest de interiorul Arcului
Carpatic unde este situată actuala Transilvania, spre sfârșitul secolului IX,
în anul 896, când s-au stabilit în final după cca 500 de ani în câmpia Panoniei. La mijlocul secolului al
X-lea ei încep cucerirea Transilvaniei unde întâlnesc o puternică rezistență
din partea formațiunilor statale deja existente din perioada dacilor conduse de
Gelu, Glad și Menumorut.
Prima mențiune
documentară privitoare la existența secuilor pe aceste meleaguri datează din
anul 1116, secuii fiind amintiți alături de pecenegi ca alcătuind avangarda
cavaleriei ungare. Ca popor asociat maghiarilor, secuii au fost colonizați în
sistemul de prisăci medievale de-a lungul graniței sudest-transilvane nou
extinse. Secuii se aflau în serviciul militar al regilor Ungariei. Câteva
decenii mai târziu, în anul 1146, secuii, alături de aceiași pecenegi, făceau
parte din oastea regelui Géza al II-lea al Ungariei (1141-1162), fiind
implicați în luptele de pe Leitha, împotriva markgraf-ului Heinrich al II-lea
de Austria.
Scaunele secuiești
au fost unitățile de administrare judecătorească ale secuilor din Transilvania,
menționate începând cu deceniul al treilea al secolului al XIV-lea. Acestea,
inițial șapte la număr, apoi cinci (prin constituirea celor Trei Scaune în unul
singur), au fost desființate în anul 1876, odată cu reforma administrativă a
Regatului Ungariei, în sensul extinderii organizării comitatelor la nivelul
întregii țări. Teritoriul fostelor scaune secuiești nu are în prezent un statut
administrativ deosebit de mulțimea de ținuturi istorice românești, având numai
administrație publică de tip județean.
În secolul al
XIX-lea a fost desființat și județul Săcuieni din Țara Românească, județ al
cărui nume se trage de la populația secuiască venită din Ardeal și care s-a amestecat
cu românii localnici. Reședința județului s-a aflat inițial la Urlați. Județul
Săcuieni a fost desființat la 1 ianuarie 1845 și împărțit între județele
Prahova (cea mai mare parte) și Buzău (partea de est).
In perioada
comunistă, teritoriile în care locuiau cu preponderență secuii și maghiarii au
fost înglobate în Regiunea Autonomă Maghiară care cuprindea cca 730000 de
locuitori divizați 14 raioane regionale în cadrul cărora traiau 77,3% secui și
maghiari iar restul de 22,7% erau români. O nouă reorganizare are loc în 1960
când este adoptată noua denumire de Regiunea Mureș-Autonomă Maghiară iar la 16
februarie 1968 această regiune a fost desființată prin noua organizare care
avea la bază actualele județe.
După revoluția
din 1989 și ca urmare a adoptării legii partidelor politice nr 14/2003 și
republicată în 2014, în spațiul așa zisului Ținut Secuiesc care în fapt nu
există ca formă de organizare teritorială, au luat ființă o serie de uniuni și
partide politice bazate pe criterii etnice deși legea partidelor politice
interzice acest lucru.
In acest context,
Uniunea Democrată Maghiară din România (UDMR) a luat ființă în data de 25
decembrie 1989, de sfintele sărbători de Crăciun și mai exact în ziua când
soții Ceaușescu au fost omorâți. De la înființarea acestei organizații, ea a
funcționat ca și un partid politic deși ea apare ca o organizație cu caracter
cultural, nefiind înscrisă în registrul partidelor politice.
Revoluţia din
1989 a repus pe tapet delicata problemă a şovinismului maghiar care de la Marea
Unire din 1 Decembrie 1918 se află într-o permanentă ofensivă contra Slovaciei,
Serbiei şi, mai ales, României. Perioada comunistă nu a permis manifestarea în
manieră plenară a imenselor rezerve de ultranaţionalism de care dispune «elita»
minorităţii maghiare din România. În ultimii 25 de ani doi factori au favorizat
progresele iredentismului maghiar în România : şantajul pe care-l practică fără
scrupule UDMR-ul şi dezinteresul total al tuturor politicienilor români faţă de
interesele perene ale poporului din care fac parte. Pentru a se afla la
guvernare partidele de pe scena politică românească au sacrificat drepturile
istorice ale naţiunii române.
UDMR se află,
deci, la guvernare din 1996. În acest timp ţara noastră a cunoscut clipe extrem
de grele. În această perioadă, declasata clasă politică din România (inclusiv
politicienii maghiari) au împins ţara în pragul dezastrului. Economia naţională
a fost subminată cu bună ştiinţă spre încântarea corporaţiilor multinaţionale.
Corupţia, nepotismul, traficul de influenţă, hoţia din avutul public şi
incompetenţa au făcut din România un stat eşuat care seamănă frapant sub
anumite aspecte cu ţări precum Somalia, Irak sau Afganistan ş.a.m.d. Pentru a
obţine voturile minorităţii maghiare liderii UDMR au jucat mereu pe cartea
ultranaţionalismului, şovinismului şi iredentismului. Cu sprijin extern venit
din Ungaria se încearcă sabotarea operei naţionale care a primit recunoaştere
internaţională prin Tratatul de Pace de la Trianon semnat la 4 iunie 1920. Iată
un extras din evenimetele ce au avut loc la Târgu Mureș în data de 20 martie
1990 când a avut loc o încăierare sângeroasă între maghiari și români pe tema
problemelor etnice maghiare :
Astăzi, românii
sunt sufocaţi, nu numai de clasa politică românească dar şi de dictatura
minorităţilor. Cea mai indezirabilă situaţie în România zilelor noastre este
aceea de a fi român, astfel că este infinit mai bine să fii maghiar, rom etc.
Pentru a justifica această stare de fapt s-au inventat termeni inepţi precum
«discriminare pozitivă». Orice persoană raţională ştie că nu există
discriminare pozitivă sau negativă. Discriminarea este pur şi simplu
discriminare. Ceea ce se întâmplă la UMF Târgu-Mureş vine ca o continuare
firească a lungului şir de sfidări şi şantaje operate de UDMR. Să nu uităm de
sacrilegiul la care a fost supus simbolul nostru naţional, Avram Iancu. Celor care au
propus ca ziua de 15 martie să fie sărbătoare naţională le propun să creeze din
data de 4 iunie, zi de sărbătoare naţională.
Politica
antinaţională dusă cu obstinaţie de toată clasa politică românească a avut
drept consecinţă atrofierea sentimentului patriotic. Drept urmare, acum când
doar patru ani ne mai despart de la centenarul Marii Uniri de la 1918 edificiul
naţional creat atunci cu imense sacrificii este serios pus sub semnul
întrebării.
UDMR este
finanantă de către stat ca un ONG și nu ca un partid politic. De la apariția
acestei organizații iredentiste și șovine, aceasta nu a făcut altceva decât să creeze
o crevasă între maghiari și români. Nu se poate uita că UDMR-ul a fost la
guvernare mai mult de 24 de ani. Cu ce a contribuit această grupare ilegală,
(ca partid politic), la dezvoltarea economică și socială a României ? Nu a
interesat-o decât obținerea de privilegii, nu atat pentru maghiarii din
România, cât pentru ei personal.
Uitați-vă ce
averi formidabile au dobândit conducatorii udemeriști chiar în detrimentul
propriilor concetățeni ! Folosind lozinci iredentiste, antiromânesti,
amenințând pe maghiarii corecți și cinstiți, și-au clădit propriile fiefuri în
care taie și spânzură fără nici o frică. Ba mai mult, și-au vândut voturile
celor care au dat mai mult astfel că participarea lor la guvernare s-a făcut pe
bază de târguieli mai ceva ca la piață. Sprijiniți puternic, chiar și
financiar, de un stat care nu apără absolut
deloc interesele românilor, dar și de o serie de trădători politicieni români,
UDMR-ul a ajuns de fiecare dată la guvernare impunând condiții foarte
avantajoase lor, așa cum a făcut în toată perioada când aceasta a fost la guvernare.
Kelemen Hunor,
președintele UDMR, ar trebui să bage bine la cap că minoritățile naționale au
aceleași drepturi, fără discriminare, egale cu românii. În plus, recunoașterea
la nivelul Comunității Europene a nivelului înalt atins în România privind
recunoașterea drepturilor minorităților naționale înlătură categoric alegațiile
promovate de UDMR și personalități ale minorității maghiare că în România nu le
sunt respectate drepturile.
Chiar și
serviciile secrete din România au trimis conducerii țării mii de rapoarte în
legătură acțiunile iredentisto-șoviniste ale ungurilor, fără însă să găsească,
la organele competente, ecou la sesizările lor. Rezultatele muncii ofițerilor
de informații în această chestiune sunt considerabile și deloc de neglijat.
Acestea au fost comunicate constant factorilor responsabili și mai ales
factorului politic care, din nefericire, tace ! Motivele pentru care, din anii
’90, partidele politice au ignorat toate avertizările serviciilor de informații
pe această chestiune, sunt pe cât de clare, pe atât de josnice : păstrarea
puterii politice, dată fiind alianța cu UDMR. Priviți acest video clip și vă
veți convinge cum iredentiștii maghiari declanșează provocări în rândul
populației, fără ca organele abilitate să acționeze :
Alianța partidelor
politice cu o organizație culturală al cărei statut de partid politic este în
cel mai bun caz incert a facut, pe de o parte ca UDMR-ul să câștige de fiecare
dată, iar pe de altă parte, clasa politică, pentru a se menține la putere, a
făcut numai compromisuri defavorabile ei. Dacă privim problema din punct de
vedere strict legal, UDMR nu este (încă ?) un partid politic așa cum o cer
legile românești. Și asta în timp ce altor partide românești li se resping
cererile de înființare.
Oricând, oricine
poate invoca această situație în fața legii și din păcate. nu o face nimeni !
Există instituții care chiar au această obligație. Aceeași indolență vinovată !
Șantajul politic constant, scenetele regizate de UDMR și implementate cu multă
abilitate politică la adresa tuturor guvernelor la care a fost parte, se pare
că sunt destul de eficiente. Politicienii români cedează ușor, pentru a-și
păstra locul la putere.
Pe de altă parte,
Ungaria s-a implicat activ în procesul de separare și maghiarizare a
locuitorilor din cele trei județe. «Lupta pentru autonomia Ținutului Secuiesc
trebuie sprijinită material de Ungaria» – susținea chiar vicepreședintele
Parlamentului maghiar, Balczo Zoltan. Afirmația a fost facută la o serbare
secuiască desfășurată în județul Mureș. Acesta, din partea formațiunii de
extremă dreaptă Jobbik, a declarat că Guvernul Ungariei ar trebui convins să
sprijine lupta pentru autonomie, nu numai moral, ci și material.
Obrăznicia,
impertinenţa şi sfidarea statului român de către extremiştii maghiari şi secui
deopotrivă cu Ungaria a întrecut orice limite. Adepţii înverşunaţi ai
neorevizionismului ungar antiromânesc, aplică consecvent planul hungarist de
destabilizare a României şi de distrugere a statului naţional şi unitar român.
Cea mai recentă etapă din acest plan se derulează în prezent şi este declanşată
de Ungaria prin găselniţa referitoare la arborarea steagului aşa zisului ţinut
secuiesc – un teritoriu care în realitate nu a existat şi nu există în România
din punct de vedere istoric, juridic și administrativ.
Scandalul
provocat de Ungaria pe această temă urmăreşte, de fapt, în principal,
internaţionalizarea problemei autonomiei teritoriale a aşa zisului ţinut
secuiesc şi captarea faţă de aceasta a simpatiei şi sprijinului opiniei publice
externe, mass-mediei internaţionale, factorilor decizionali din cadrul Uniunii
Europene şi ai SUA.
Cei care pun
actualul scandal provocat de Ungaria numai pe seama campaniei electorale se
înşeală amarnic sau în mod premeditat induc această ipoteză tocmai pentru a mai
diminua din vinovăţia «ţării vecine şi prietene» şi a amplifica opiniile –
apărute deja – potrivit cărora reacţia României ar fi fost prea vehementă. Aşa
se explică şi suspecta rapiditate cu care Tokes Laszlo – port drapel al
dezideratelor hungariste antiromâneşti care a declarat anul 2013 ca fiind «anul
autonomiei teritoriale» - s-a manifestat, din nou, în spiritul său
caracteristic de demolator al statului naţional român, în interviul acordat recent,
de această dată, publicaţiei «New York Times».
Dar el nu va fi o
voce singulară, pentru că în strategia cunoscută a Budapestei, susţinută
permanent cu mijloace specifice de serviciile sale de informaţii, este vizată o
mobilizare cât mai numeroasă de asemenea «voci» care să sprijine «cauza»
respectivă – unele aflate de mult în solda neorevizionismului extremist
maghiar, altele în devenire ce trebuie să-şi dea acum proba loialităţii – atât
internaţional, cât şi în România.
Este suficient a
se urmări cu atenţie mass-media românească şi internaţională, talk-show-rile şi
opiniile unor aşa zişi reprezentanţi ai societăţii civile şi ONG-uri, analişti,
chiar şi politicieni, etc. Cu scopul precis de a culpabiliza, din nou, România,
extremiştii unguri şi maghiaro-secui vor recurge, în continuare, aşa cum ne-au
obişnuit, la un întreg arsenal de dezinformare şi manipulare a realităţii, ceea
ce evident îi defineşte, axat pe minciună şi fals, potrivit vechiului proverb
«hoţul strigă prindeţi hoţii».
Azi, mai mult ca oricând, este necesar să le reamintim neorevizioniştilor extremişti unguri care canalizează politica oficială a Ungariei în direcţia sprijinirii realizării autonomiei teritoriale pe criterii etnice a aşa zisului Ținut Secuiesc, atacând astfel caracterul naţional şi unitar al statului român, dar în egală măsură şi extremiştilor separatişti din rândul etnicilor maghiari şi secui din România care acţionează în aceaşi direcţie că, o parte din dovezile monstruozităţilor şi crimelor comise de înaintaşii lor împotriva românilor din aşa zisul Ținut Secuiesc, dar şi din restul Transilvaniei, pentru a cărui autonomie teritorială acţionează astăzi în mod perfid și pe faţă, sunt deja cunoscute și neacceptate de populația României.
Version française
La Roumanie
détient une bombe avec déclencheur : le territoire Seckler. À sa fabrication,
a travaillé fort au cours des 25 dernières années, l'Union Démocratique des
Hongrois de Roumanie (UDMR) et d'autres partis irrédentistes en bénéficiant de
l'aide tacite et incompréhensible de toute classe politique roumaine d'après la
révolution de 1989. Dans les trois comtés qui forment le soi-disant «Le
territoire Seckler» c'est-à-dire Harghita, Covasna et Mures, la situation des
roumains est dramatique et même maintenant, au dernier moment, les politiciens
ne donnent aucun signe qu'eux se soucient, étant trop occupé pour le partage et
la préservation du pouvoir.
J'ai choisi ce
sujet, parce que, pas depuis longtemps UDMR a présenté pour la discussion et
approbation au Parlement le projet de l'autonomie Székely qui est le projet le
plus irrédentiste et antidémocratique qui vise le démantèlement de l'État
roumain et l'annexion de ce territoire au État hongrois.
Pour une
meilleure compréhension de ce conflit qui remonte à plusieurs siècles et a
maintenant acquis une nouvelle valence dans l'émergence d'un mouvement anti
l'État roumain promu par la Hongrie et soutenu par l'UDMR et d'autres partis
qui appuient le chauvinisme hongrois et l'irrédentisme, je vais essayer de présenter
l'histoire ce territoire, ses enjeux politiques et les conséquences qui peuvent
découler de ce projet en ce qui concerne à l'intégrité territoriale roumaine et
la situation des Roumains qui vivent et travaillent dans ce territoire. Voici
quelques clichés des revendications Hongrois de Transylvanie sur ces exigences
:
Le soi-disant
«Territoire Seckler» est situé dans le sud-est de la Transylvanie, habitée
principalement par Székely (sous-groupe
ethnique hongroise avec une conscience historique particulier avec une
spécificité ethnographique, c'est-à-dire le dialecte) et comprenant les
territoires des anciens sièges Székely. Ces zones sont actuellement incluses
administrativement dans Alba, Bacau, Cluj, Covasna, Harghita et Mures.
Familièrement, sous le nom du territoire Seckler signifie seulement le territoire qui comprend
les comtés de Covasna, Harghita et Mures.
Au premier siècle
de notre ère et le début du deuxième siècle, le territoire actuel de la
Transylvanie était le centre politique du royaume de Dacie qui dans la période
respective était un état indépendant puissant avec une population développée
pendant le règne du roi Decebal, Diurpaneus son vrai nom. La présence de la
culture de Daciens dans le sud Transylvanie est marquée par des découvertes
telles que le trésor emblématique de Sancraieni (comté de Harghita) ou la
forteresse de Covasna (Forteresse de fées) ou Jigodin (comté Harghita).
Le royaume dace
dirigée par le roi Décébale a été
conquis, après deux guerres, en 106 après JC par l'Empire romain sous l'empereur Traian, de
son vrai nom Marcus Ulpius Nerva Traianus, qui a commencé à organiser la nouvelle
province romaine de Dacie. Le Sud-Est de Transylvanie a été inclus dans les
provinces Dacia Porolissensis, Dacia Apulensis et Moesia puis fortifié avec de
nombreux camps comme ceux d’Inlaceni (Augusta Praetoria) et Sanpaul (comté.
Harghita) Bretcu (Angustia) et Olténie (comté. Covasna) ou Brancovans et
Calugareni (comté Mures).
À partir avec
l'année 234, une série d'événements affaiblir la puissance de Rome. Les légions
de Pannonie proclament son propre roi, ainsi que depuis l'année 236, Maximin
Thrax (le premier empereur romain d'origine barbare) se trouve en guerres
continues avec les Daces libres et les Sarmates. Entre les années 238 à 251 les
Goths et Carpii entreprennent une campagne de raids dévastateurs sur les
provinces romaines de la Dacie et Mésie, en assiégeant les villes situées en
profondeur dans les Balkans pour déstabiliser l'Empire romain.
Après la chute de
l'Empire romain, la population dace a survécu sur les territoires florissants
sous l'administration romaine et leur présence est attestée par plusieurs
documents confirmant la continuité du peuple dace dans l'ancienne province
romaine de Dacie.
Sur le territoire
actuel de la Roumanie, l'arrivée des Huns au quatrième siècle de notre ère, a
eu lieu dans les conditions de l'affaiblissement de l'Empire romain d'Est,
après fréquentes incursions de pillage et de destruction menées par eux. Les
Huns étaient les ancêtres des Hongrois en cours à ce moment-là en constituaient
une tribu nomade organisé en hordes barbares menées par le roi Attila qui était
appelé dans certains textes religieux «le Fléau de Dieu» pour la cruauté et la
sauvagerie de ses actions. Les Huns qui ont toujours gardé leur vie nomade ne
sont jamais installés n'importe où, en temps durable, sur le territoire de
Dacie, ne laissant que des traces sporadiques dans le nord-est de la Moldavie,
dans la plaine de Danube et dans la plaine de Tissa. La région de Transylvanie
ils l'ont dominé à travers leurs alliés les Germaniques, les Ostrogoths et les
Gépides qui étaient plus organisés et beaucoup moins sauvage qu'eux.
Les tribus
magyares de Huns sont entrées dans le Basin de Pannonie, située à l'ouest des
Carpates où il se trouve aujourd'hui la Transylvanie à la fin du XIXe siècle,
en l'an 896, quand ils se sont finalement mis en place après environ 500 ans
dans la plaine pannonienne. Au milieu du Xe siècle, ils commencent la conquête
de la Transylvanie où ils rencontrent une forte résistance de la part des
formations des états existantes au cours de la période des Daces dirigés par Gelu,
Glad et Menumorut.
La première
mentionne documentaire sur l'existence des Székely dates de 1116, les Szecklers
étaient rappelés à côté des Petchenègues qui constituaient l'avant-garde de la
cavalerie hongroise. Comme peuple associés aux Hongrois ils ont été colonisés
dans le système médiéval tout au long de la frontière sud-est de la
Transylvanie nouvellement agrandi. Les Secklers étaient au service militaire
des rois de Hongrie. Plusieurs décennies plus tard, en 1146, les Szecklers, à
côté avec les mêmes Pechenegs faisaient partie de l'armée du roi Géza II de
Hongrie (1141-1162), en étant impliqués dans les combats sur la Leitha contre
le Markgraf Heinrich II de l'Autriche.
Les sièges
Székely étaient des unités de l'administration judiciaire de Székely de Transylvanie mentionnés à partir de la
troisième décennie du XIVe siècle. Ils étaient à l'origine au nombre de sept et
cinq (en définissant les trois présidents en un), ont été supprimés en 1876,
avec la réforme administrative du Royaume de Hongrie. Le territoire des anciens
sièges Székely ne dispose pas actuellement d'un statut administratif spécial de
provinces historiques roumaines, ayant seul une administration publique de type comté.
Dans la période
communiste, les territoires habités principalement par de Szecklers et les
Hongrois ont été intégrés dans la Région autonome hongroise qui comprenaient
environ 730 000 habitants répartis en 14 districts régionaux dans lesquels ils
vivaient 77,3% hongrois et le reste de 22,7% étaient Roumains. Une nouvelle
réorganisation a lieu en 1960, lorsqu'on a été adoptée la nouvelle région
Mures-autonome hongrois et le 16 Février 1968, la région a été abolie par la
nouvelle organisation qui a été fondée sur les comtés actuels.
Après la
révolution de 1989, suite à l'adoption de la loi n° 14/2003 des partis
politiques et reproduit en 2014 dans la soi-disant espace Szekely t qui
n'existe pas en tant que forme d'organisation territoriale, ont vu le jour un
certain nombre de partis politiques basés sur des critères ethniques bien que
la loi interdise ce chose-là.
Dans ce contexte,
l'Union démocratique des Hongrois de Roumanie (UDMR) a été fondée le 25
Décembre 1989, plus exactement le jour où Ceausescu a été tué. Depuis sa
création, il a fonctionné comme un parti politique même si elle apparaît comme
une association culturelle, pas inscrite au registre des partis politiques.
Révolution de
1989 a rétabli le délicat problème du chauvinisme hongrois qui, à partir de la
Grande Union du 1er Décembre, 1918 se trouve dans une offensive constante
contre la Slovaquie, la Serbie et la Roumanie en particulier. La période
communiste n'a pas permis la manifestation en manière plénière à des énormes
réserves de l'ultra-nationaliste de qui dispose «l’élite» de la minorité
hongroise en Roumanie. Dans les 25 dernières années, deux facteurs ont favorisé
l’irrédentisme hongrois en Roumanie : le chantage qu’il pratique sans scrupules
l’UDMR et l'indifférence totale de tous les politiciens roumains devant les
gens vivaces qu’ils appartiennent. Pour se trouver au pouvoir les partis qui se
trouvent sur la scène politique roumaine ont sacrifié les droits historiques de
la nation roumaine.
L’UDMR est donc
au gouvernement depuis 1996. Pendant ce temps, notre pays a vécu des moments
extrêmement lourds. Au cours de cette période, la déclassée classe politique de
la Roumanie (y compris les hommes politiques hongrois) ont poussé le pays au
bord du désastre. L'économie nationale a été mise à mal en connaissance de
cause à la grande joie des multinationales. La corruption, le népotisme, le
trafic d'influence, vol de biens publics et l'incompétence ont fait la Roumanie
un État défaillant qui ressemble frappant sur certains aspects, à certains
égards avec des pays comme la Somalie, l'Irak ou l'Afghanistan, etc. Pour
obtenir les votes de la minorité hongroise, les leaders de l’UDMR ont toujours
joué sur la carte ultra-nationaliste, le chauvinisme et l'irrédentisme. Avec le
soutien externe, qui est venu on tente de saboter l’œuvre national qui a reçu
une reconnaissance internationale par le traité de paix de Trianon signé le 4
Juin 1920. Voilà un extrait des événements qui ont eu lieu à Targu Mures le 20
mars, 1990, quand il a eu lieu une bagarre sanglante entre les Hongrois et les
Roumains sur les problèmes ethniques hongrois :
Aujourd'hui, les
Roumains sont étouffés, non seulement par la classe politique roumaine, mais
aussi par la dictature des minorités. La situation la plus indésirable en
Roumanie d'aujourd'hui est d'être roumain et il vaut infiniment mieux être
hongrois, tsigane, etc. Pour justifier cet état de choses ont été inventées
termes ineptes tels que «la discrimination positive». Toute personne
rationnelle sait qu'il n'y a pas de discrimination positive ou négative. La
discrimination est tout simplement la discrimination. Qu'est-ce qui se passe à
l'UMF Targu Mures vient comme un prolongement naturel de la longue série de
provocations et de chantage exploités par UDMR. N'oublions pas du sacrilège à qui a été
soumis Avram Iancu, notre symbole national. Ceux qui ont proposé que le
15 mars soit un jour férié national, je le
propose à créer la date de 4 juin
comme date de la fête nationale.
La politique
antinationale menée par obstination par toute la classe politique roumaine a
entraîné l'atrophie du sentiment patriotique. Suite à ce chose-là maintenant lorsque il y a seulement quatre
ans qui nous séparent de la centenaire de la Grande Union de 1918 l’édifice
national créé à l’époque avec d'énormes sacrifices est maintenant mise en
question.
L’UDMR est
financé par l'État comme une ONG et non pas comme un parti politique. Depuis
l'apparition de cette organisation irrédentiste et chauviniste, elle n'a rien
fait, mais elle a créé une crevasse entre les Hongrois et Roumains. On ne peut
pas oublier qu’UDMR a été au pouvoir pendant plus de 24 ans. Avec quoi a aidé
cette organisation illégale (comme un parti politique), au développement
économique et social de la Roumanie ? Elle a été intéressé seulement pour l'obtention de privilèges, pas pour les
Hongrois de Roumanie, mais seulement pour eux personnellement.
Découvrez ce que
les dirigeants de l'UDMR ont acquis une richesse énorme, même au détriment de
leurs concitoyens ! En utilisant des slogans hongrois irrédentistes, anti
roumains, en menaçant les Hongrois corrects
et honnêtes, ils ont construit leurs propres fiefs dans lesquelles ils
coupent et ils pendent sans aucune crainte. En outre, ils ont vendu leurs votes
à ceux qui ont donné plus, de sorte que leur participation au gouvernement, a
été faite sur la base de négociation pire que le marché. En étant soutenus
fort, même financièrement, par un l'État
qui ne défend pas du tout les intérêts de Roumains, mais aussi par un certain
nombre de traîtres politiciens roumains, l’UDMR est arrivée chaque fois au
pouvoir en imposant des conditions très avantageuses pour eux.
Kelemen Hunor, le
président de l'UDMR il faut savoir que les minorités nationales ont les mêmes
droits, sans discrimination, égales avec les Roumains. De plus, la
reconnaissance au niveau de la Communauté européenne du niveau élevé atteint en
Roumanie sur la reconnaissance des droits des minorités élimine catégoriquement
les allégations soutenues par l'UDMR et par les personnalités que la minorité
hongroise en Roumanie, ses droits ne sont pas respectés.
Même les services
secrets en Roumanie ont envoyé aux leaderships des milliers de rapports sur les
actions irrédentiste-chauvines des Hongrois du pays, sans trouver, aux organes
compétents, un écho à leurs plaintes. Les résultats du travail des agents de
renseignement, sur cette question, sont considérables et ne peuvent pas être
négligés. Ceux-ci ont été communiqués constamment aux facteurs responsables, en
particulier aux facteurs politiques qui, malheureusement, sont toujours
silencieux ! Les motivations pour lesquelles dans les années ’90 les partis
politiques ont ignoré tous les avertissements de l'intelligence service, sur
cette question, sont aussi claires qu'aussi méprisable : la conservation du
pouvoir politique, compte tenu de l'alliance avec l'UDMR. Regardez ces clips
vidéo et vous serez convaincu que les irrédentistes hongrois déclenchent des
provocations dans la population, sans
que les organes compétents soit agir :
L’alliance des
partis politiques avec un organisme culturel dont le statut de parti politique
est incertain, a fait, d'une part, que l’UDMR a gagné chaque fois et, d'autre
part, la classe politique, pour se maintenir au pouvoir, a fait toujours des
compromis qui ont été défavorables, à eux. Si nous regardons le problème sous
un angle strictement juridique UDMR n'est pas (encore) un parti politique, tel
que requis par la loi roumaine. Et ce alors pendant que d'autres partis
roumains n’ont pas encore obtenu le statut de constitution.
À tout moment,
n'importe qui peut demander cette situation devant la loi et, malheureusement.
Personne ne le fait pas ! Il existe des institutions qui même ont cette
obligation. Le chantage politique constant, les croquis réalisés par l'UDMR et
mis en œuvre avec une grande habileté politique contre tous les gouvernements à
qui elle a fait partie, il semble qu'ils sont très efficaces. Les politiciens
roumains cèdent facilement pour garder leur pouvoir.
D'autre part, la
Hongrie a été activement impliquée dans le processus de séparation et de
magyarisation des habitants de ces trois comtés. «La lutte pour l'autonomie du
Territoire Seckler devrait être soutenue matériellement par la Hongrie» -
affirmait même le vice-président hongrois Zoltan Balczó. La déclaration a été
faite lors d'une cérémonie qui s'est tenue dans le comté de Mures. Celui-ci, de
la part de la formation d’extrême droite Jobbik, a déclaré que le gouvernement
de la Hongrie devrait être amené à soutenir la lutte pour l'autonomie, non
seulement morale, mais aussi matérielle.
L’insolence,
l'audace et le mépris d’État roumain par des extrémistes hongrois et les
Székelys hongrois ont dépassé toutes les limites ! Les ardents défenseurs de
neo-revisionisme hongroise anti-roumains appliquent de manière cohérente le
plan hungariste pour déstabiliser la Roumanie et la destruction de l'État
roumain unitaire et national. La dernière étape de ce plan est actuellement en
cours et est déclenchée par la Hongrie par le mode sur l’arborescence du drapeau
de la terre dite Székely - un territoire qui en réalité n'existait pas et
n'existent pas en Roumanie à partir d'un point de vue historique, juridique et
administratif.
Le scandale
provoqué par la Hongrie sur ce sujet cherche en réalité l'internationalisation de l'autonomie
territoriale de ladite terre à la Székely pour capturer la sympathie et le
soutien public des médias internationaux, les responsables de la politique
extérieure de l'Union européenne et USA.
Ceux qui mettent
le scandale actuel causé par la Hongrie seulement à cause de la campagne
électorale se trompent lourdement ou délibérément ils induisent cette hypothèse
pour diminuer plus précisément la culpabilité «du pays voisin et ami» et
amplifier les opinions - déjà publiés - selon lesquels la réaction de la Roumanie serait être trop
véhémente. C'est ce qui s’explique la rapidité suspecte avec laquelle Laszlo
Tokes – le port drapeau des desideratas hungaristes anti-roumaine qui a déclaré
l’année 2013 comme étant «l’année de l'autonomie territoriale» - se manifeste à
nouveau dans son esprit caractéristique de la démolition de l'État national
roumain, dans une interview récemment accordé, cette fois, au journal «New York
Times».
Mais, ce ne sera
pas une seule voix parce que dans la stratégie dite de Budapest, soutenue en
permanence avec ses services de renseignement, est préoccupé par la
mobilisation comme aussi de nombreuses de telles «voix» pour soutenir «la
cause» respective.
Le gouvernement
Ponta est mise à l'épreuve et contestée, surtout maintenant, au cours de la
campagne électorale, quand le premier ministre se prépare à donner un grand
combat pour obtenir le siège de Président de la Roumanie. Il est conscient que
s'il va donner de l'eau au moulin aux Hongrois avec qui il a déjà fait une
alliance au pouvoir c'est sûr qu'il va perdre l'élection présidentielle, ce qui
peut, d'une part, de perdre les électeurs nécessaires pour entrer dans le
circuit 2, d'autre part, les Hongrois ne laisseront pas son attitude impunie de
sorte qu'ils vont sortir de l'alliance au gouvernement et mettre en péril leur
majorité actuelle au Parlement que son parti a avec PSD-PC-UNPR. Voici ce que
disait Ponta sur ce problème :
Il suffit de
suivre attentivement les médias roumains et internationaux, les talk-show et
les opinions des soi-disant les représentants de la société civile et des ONG,
des analystes et même les politiciens, etc. Avec le but spécifique de
culpabiliser, à nouveau, la Roumanie, les extrémistes hongrois utilisera en
outre à tout un arsenal de désinformation et de manipulation de la réalité, qui
définit bien évidemment axée sur le mensonge et faux, selon le vieux proverbe
«le voleur crie capturez les voleurs».
Aujourd'hui, plus
que jamais, il est nécessaire de rappeler aux neo-révisionistes extrémistes
hongrois qui canalisent la politique officielle de la Hongrie sur le soutien
pour la réalisation de l'autonomie territoriale fondée sur des critères
ethniques de la dite Territoire de Szekely, qu'en attaquant ainsi le
caractère nationale et unitaire de
l'État roumain, mais aussi les séparatistes et extrémistes parmi les Hongrois
d'origine en Roumanie et Székely agissant dans le même sens, certains des
monstruosités de preuves et de crimes commis par leurs ancêtres contre les
Roumains dans la soi-disant Territoire Szekely et le reste de la Transylvanie.
Aucun commentaire:
Enregistrer un commentaire